Nu cu mult timp în urmă, cu referire la nenorocirile din ţară, am făcut menţiunea că şi preşedintele Traian Băsescu va ieşi învins din lupta cu antidemocraţii, cu ciocoii şi corupţii din instituţiile statului şi din politic, tot aşa cum preşedintele Emil Constantinescu a fost înfrânt de ei, în cei patru ani de guvernare “cederistă”, recunoscând asta, public, fără nicio remuşcare. Iar dacă Emil Constantinescu a declarat că a fost înfrânt de vechea Securitate, ei bine, eu zic că Traian Băsescu va fi învins de Justiţie, deşi acesta nu conteneşte să se lupte cu putregaiurile din sistem. La această convingere am ajuns, auzind din gura şefului statului că “nu există niciun sistem de justiţie în interiorul UE care să fi făcut atât rău unei ţări cât a făcut justiţia din România românilor. Au făcut-o din nepăsare, din credinţa că sunt Dumnezei şi din dispreţ pentru nevoia românilor de a trăi într-o ţară în care să fie protejaţi de lege”. Ori, dacă până acum sistemul nu s-a putut curăţi singur, prin propriile instituţii, nici de acum înainte nu se va mai face ceva, chiar şi dacă se va materializa ameninţarea Bruxelles-ului că nu vom fi primiţi în Schengen.
Aşa că am ajuns la concluzia că România poate fi condusă doar de câţiva judecători, fără să mai avem nevoie de un Parlament şi un Guvern, iar preşedintele ţării poate lipsi din peisajul democraţiei ce se destramă, dacă se continuă cu atâta inconştienţă. Toate aceste nenorociri şi aberaţii se întâmplă pentru că justiţia este protejată de cea mai înaltă lege a statului – adică de Constituţia din 2003, născută şi moşită de Iliescu şi Năstase şi absolut nimeni nu va putea să ţină piept abuzurilor ei. S-a ajuns până acolo încât nici instituţiile şi nici legile nu reglează viaţa şi valorile în România, ci doar oamenii care se folosesc de funcţii şi de bani. Speranţa schimbării Constituţiei, cerută prin referendum, s-a diluat continuu, ştiindu-se foarte bine cum stă treaba, cine doreşte schimbarea şi cine se opune. Chiar şi Codul deontologic al magistraţilor se constituie în apărător al abuzurilor judecătorilor şi procurorilor, instituind “Legea tăcerii” în colectivitatea inamovibilă: “Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima părerea cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor”. Dar de ce asta? Pentru că mulţi judecători şi-au pierdut demult coloana vertebrală şi se tem de pierderea avantajelor. Dosarele zac zeci de ani dosite prin sertare. Mulţi din Justiţie, la fel ca şi politicienii, provin din ceauşism. Justiţia şi politicienii sunt relaţionaţi, se cunosc şi se sprijină reciproc, politicienii sunt afacerişti, sunt bogaţi.
De 21 de ani Justiţia nu face justiţie, corupţii au dosare dar nu sunt judecaţi şi condamnaţi. Ministrul Justiţiei a semnalat contaminarea de corupţie a justiţiei şi crede că este nevoie de eradicarea ei completă din sistemul judiciar, la toate nivelurile, pentru ca forţa justiţiei să fie eficientă. Susţinerea existenţei şi continuării activităţii DNA se impune ca o necesitate. Încă de la apariţia acestei instituţii, politicienii au sărit ca arşi, ştiind că viaţa lor va deveni foarte grea, corupţia şi corupţii făcând obiectul muncii procurorilor anticorupţie. Instituţia a fost mereu la un pas de desfiinţare şi USL deja a anunţat că intenţionează să restructureze Departamentul Naţional Anticorupţie, în cazul în care va lua puterea în ţară. De altfel, Victor Ponta nu se sfieşte să ameninţe, transparent, toţi magistraţii care anchetează, acum, reprezentanţi ai USL. A existat chiar un proiect de desfiinţare a DNA, în timpul guvernării Tăriceanu, însă el a fost abandonat de teama clauzei de salvgardare pe care Bruxelles-ul încă o avea la dispoziţie. Acum n-o mai are şi doar Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi rapoartele pe justiţie reprezintă factori inhibitorii. Încă. Pentru că ura transpartinică împotriva DNA creşte cu fiecare peste cei care pică în plasă şi am ajuns în situaţia hilară ca absolut toţi cercetaţii, fie la putere, fie în opoziţie, din fotbal sau din medicină, să se declare victime politice. Şi dacă nu poate fi atinsă, deocamdată, instituţia blamată de ei, este vizat măcar şeful ei, Daniel Morar. După ce DNA a dat iama în şerpăria de la ICCJ, înalţii magistraţi au contra-atacat cu o plângere împotriva lui Morar, acuzat că ar fi dat informaţii despre dosare aflate pe rol. Aşa că procurorul-şef al DNA urmează să fie, cel mai probabil, anchetat de Inspecţia Judiciară, care va face un raport către CSM, una dintre instituţiile cele mai toxice din justiţia românească. Cu mare drag i-ar lua CSM gâtul profesional lui Daniel Morar, dar cu suflarea Bruxelles-ului în ceafă e mai greu. E normal să fie cercetat Daniel Morar, după ce a intrat să asaneze marea infecţie de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie? Dacă se va dori cu adevărat curăţarea societăţii ar trebui început de la capul putreziciunii, printre care se află şi ICCJ. Câte hotărâri nelegale şi câţi împroprietăriţi cu acte false… Câţi metri cubi de documente incriminatoare la adresa judecătorilor corupţi şi nu ia nimeni nicio măsură? Până când toată această mascaradă penală? Mai miră pe cineva că nu suntem primiţi în Schengen? Aş fi dorit să văd o reacţie vehementă a CSM, vis-a-vis de judecătorii de la ICCJ care sunt implicaţi în diferite acte de corupţie! Nici într-un caz faţă de Daniel Morar care este apreciat de UE şi de lumea normală din România. Dar ce să le faci corbilor dacă sunt uniţi în cuget şi simţiri, închişi în turnul lor de fildeş îndestulător. Acum, sistemul ticăloşit luptă pentru propria supravieţuire, iar când ANI şi DNA îi vor ajunge cu adevărat la os, mă îndoiesc că presiunea Bruxelles-ului va mai fi suficientă pentru a le salva. În acest război al lăcomiei şi al trădării a fost distrusă elita românească alături de economia ţării şi aparatul de stat care mai genera încredere şi siguranţă cetăţeanului.
ROMEO POPESCU