Motto: Marea tragedie a vieţii este că îmbătrânim prea devreme şi devenim înţelepţi prea târziu
25 mai a fost Ziua catastrofei. Ziua deznădejdii în care am asistat îndureraţi la comedia sfâşietoare a negării împricinaţilor în alegerile euro-parlamentare de după catastrofă: „nu e adevărat că PSD este partid de sub 40%; alegătorii lui Diaconu nu au fost manipulaţi de Antena 3; toate partidele unite au mai mult decât PSD; chiar dacă PSD a câştigat, Ponta a pierdut; de fapt şi PSD a pierdut; să nu credeţi Antenele care spun că au câştigat, nu, de fapt au pierdut şi le e frică!” – strigau, pe unde apucau, cei la fel de supăraţi ca şi mine.
Marţi 27 mai, a venit şi prima veste bună: PNL şi PDL discută o alianţă anti-PSD. Alianţa PDL – PNL trebuie făcută! Astfel, speranţa se va relansa. E limpede că alianţa se face cu ignorarea PMP şi a liderului Traian Băsescu. PDL şi PNL socotesc, probabil, că includerea lor în proiect mai mult strică decât ajută. Antipatia cunoscută a celor două partide faţă de Elena Udrea a găsit, sunt sigur, un nou temei şi în citirea rezultatelor euro-alegerilor. Scorul Partidului Mişcarea Populară (PMP), care a ieşit pe locul al 6-lea, este o mare lovitură pentru Traian Băsescu, „o umilinţă chiar”, iar preşedintele ar trebui să se gândească dacă mai merită să o promoveze pe Elena Udrea în spaţiul public.
Până acum ceva vreme aveam sentimente amestecate faţă de PMP. Îmi spuneam că poate este într-adevăr nu numai un grup care s-a săturat să stea pe bară în PDL, dar şi grupul celor în blugi care vor să fie altfel în politică. Adică nu mai vor să tot împrumute jucăria altora, o vor pe a lor. Deunăzi, însă, am constatat că singurul lor scop este să acceadă în poziţii înalte din executiv şi legislativ prin poarta politicului. PMP a pierdut din cauza blondei cu breton Udrea. Probabil, a constatat şi ea că nu are nicio şansă în politică, cel puţin deocamdată.
Înainte să se aşeze pe afişul de campanie, „mişcătorii” ajunseseră în sondaje la 9 procente din preferinţele electoratului şi erau pe trend ascendent. Intrarea Elenei Udrea în joc a adus partidul la 6%. Întotdeauna există justificări pentru un eşec, dar, în opinia mea, din păcate, madam Udrea se amăgeşte dacă va susţine în continuare că poate duce un partid la un scor bun într-o confruntare electorală. Nu ştiu ce naiba trebuie să facem să scăpăm de pacostea asta de femeie blondă. Ce naiba e aşa de greu de înţeles? Are electoratul ei, o fi adevărat, dar şi mai adevărat este anti-electoratul ei, care e de 10 ori mai mare. Aia ar vota orice necunoscut de la PSD sau PC, pe administratorul de bloc dacă e nevoie, pe vecinul de la 3, numai să nu o voteze pe ea. Cum poţi să alegi „vector de imagine” pe cineva care are deja o asemenea anti-imagine?
Pe ce lume trăiţi, pemepiştii lu’ peşte? Cine a fost geniul care a venit cu afişele alea penibile din campanie? Vorbim de politică, în caz că nu v-aţi dat seama, nu de preferinţe muzicale. Nu-şi poate permite nimeni să ignore anti-electoratul. Nu contează cum e ea „de fapt”, ce idei are ş.a.m.d. Contează că majoritatea o detestă. Cu cât se chinuie mai tare să-şi refacă imaginea, cu atât este mai penibilă. Singurul lucru bun pe care poate să-l facă pentru propria imagine e să dispară de tot din viaţa publică. Trebuia de mult timp să facă lucrul ăsta. Să se asocieze cu PSD-ul, dacă vrea să facă un bine dreptei. Să-i facă lui Ponta campanie, dacă vrea neapărat. Mai băsist ca mine nu cred că este cineva în presa locală, dar dacă Elena Udrea nu poate fi scoasă din „reconstrucţia dreptei” decât odată cu Traian Băsescu, atunci aşa să fie. În situaţia de acum, un vot pentru menţinerea ei este echivalent cu 5 voturi pentru partidul Antena 3. Oare nu se găseşte niciun Victor Slav de dreapta (şi de preferat milionar) să se sacrifice pentru naţiune? Bine, de tot nu vom scăpa de ea, dar poate se mulţumeşte cu un reality show că are talent la mimat activităţile casnice…