Moto: „Cine uită nu merită şi cine-şi uită trecutul e condamnat să îl repete” – Henry Hazzlit
În sfârşit, a venit şi finalul celui mai tare reality show ever. După un îndelung priveghi şi pasarea mortului când la groapa PSD, când la groapa PNL, iată şi înmormântarea. USL e în pubela de gunoi a istoriei! 2 ani, 20 de zile şi 20 de ore a durat până cea mai mizerabilă guvernare şi alianţă din istoria recentă a Românie s-a făcut de râs. USL s-a năruit. Nu din raţiuni valorice, cum nu din idealuri s-a născut, ci din meschine calcule politicianiste. În aceşti doi ani am scris constant că uniunea celor trei partide nu avea nicio altă raţiune de existenţă decât ostilitatea viscerală în raport cu proiectul politic simbolizat de Traian Băsescu. Am menţionat că este vorba de o alianţă înfeudată intereselor politice şi economice ale unui fost securist (dovedit), principalul inamic al societăţii deschise din România.
Îmi menţin punctul de vedere şi afirm chiar şi acum că dacă Voiculescu va fi închis în penitenciar pentru escrocheria I.C.A. liniştea politică se va aşterne peste România. De-a lungul celor 2 ani, 20 de zile şi 20 de ore amintiţi, se lansase teoria că numai şi numai lui Băsescu i se datorează apariţia USL. A fost Băsescu mai tare decât USL, atât timp cât la desfiinţarea acesteia el este încă preşedintele statului? Sau USL s-a desfiinţat tocmai fiindcă i se datora lui Băsescu şi Victor Ponta ajunsese să simtă că trebuie neapărat demolată? Şandramaua fără viitor construită din ura împotriva preşedintelui Băsescu s-a rupt. Să vedem ce o să mai inventeze acum împotriva statului de drept! Această struţo-cămilă numită USL nu a avut niciun obiectiv economic pentru România, ci doar interese de clanuri, demolarea Justiţiei şi aşa fragilă şi o ură nestăvilită împotriva preşedintelui ţării.
Totuşi, USL-ul a avut şi partea lui bună: adunarea în acelaşi grup infracţional a tuturor marilor bandiţi politici din România, facilitând astfel acţiunea de „deratizare” declanşată de Justiţie. Fără USL, fără cei 70% din Parlament, unde ei credeau că pot fura oricât, nu s-ar fi dat pe faţă prea curând. Li se urcase puterea la cap! PSD şi PNL s-au ţinut în şah încă de la înfiinţarea USL-ului. Se vedea şi de pe Lună. Ruperea USL oricum se producea înainte de prezidenţiale, chestiunea era când, înainte sau după europarlamentare. Ponta a fost cheia acestei despărţiri. Marele obiectiv al USL – jos Băsescu, era prea greu pentru ei. Firesc a fost să se rupă. Nu au îndeplinit obiectivul.
A surprins atitudinea lui Tăriceanu care demonstrează a n-a oara că nu este nici o diferenţă între conţinutul portbagajului unui Citroen nou scos la vânzare şi capul lui. Ambele sunt pline de aer. În urmă cu doi ani, îl critica pe Antonescu pentru alianţa cu socialiştii şi, acum, nu mai vrea să se desprindă de ei, de ciolan, mai bine zis.
După părerea mea, ce s-a întâmplat acum, este firesc şi normal într-o democraţie. Coaliţiile se fac, se desfac, în funcţie de majorităţile posibile, în urma unor voturi, respectiv în cazul în care partenerii au probleme să-şi impună programele. Episodul USL demonstrează că PSD-ul nu poate coaliza în condiţii normale cu nimeni. După alegerile din 2008 au scos de la guvernarea cu PDL, neasumându-şi politic, măsurile pe care le-au luat. Acum nu doresc politici economice liberale, preferă sufocarea mediului privat de afaceri în favoarea voturilor asistaţilor. Politica lor nu va funcţiona, pentru că datoriile îi vor înfunda, ei fiind obligaţi să strângă şuruburile şi mai tare cu toate efectele nocive pe plan economic. Ponta va deveni istorie după noiembrie 2014. Atunci când se hlizeşte la ecranele din sediile PSD cu AMR-ul lui Traian Băsescu ca preşedinte, ar trebui să ştie că tot atât îi va rămâne şi lui în politica de nivel înalt.