Moto:
“Alinuţă plânge în bancă. Intră doamna învățătoare. De ce plângi Alinuţă? Iar mi-a tras Băsescu preșul de sub picioare .“ – autor anonim
O mutare neașteptată a avut loc pe scena politică din România. Partidul lui Traian Băsescu, PMP, a fuzionat cu UNPR. Traian Băsescu și Valeriu Steriu, liderii celor două formaţiuni politice, au decis fuziunea prin comasare, sub numele de PMP. Straşnică lovitură au dat! A surprins în mod special discreţia desăvârşită a negocierilor. Acum, armata de strânsură politică de sub comanda marinarului este, fără îndoială, a treia forţă politică a momentului şi va avea un cuvânt greu de spus după alegerile parlamentare. Ceea ce s-a întâmplat, este o mişcare tipică pentru Băsescu, total neaşteptată pentru adversari şi absolut agasantă pentru cei de pe aceeaşi parte a spectrului politic. A început o bătălie subterană în a acumula suficientă forţă în teritoriu pentru legislative, primării şi consilierii locali UNPR/PMP fiind acum destul de numeroşi. Obiectivul lor e depăşirea pragului de 5% şi obţinerea a cât mai multor mandate în viitorul parlament, pentru a căpăta rol de “partid-balama” între PSD şi PNL. Dar Băsescu nu se va opri aici, îşi va juca toate cărţile, chiar şi dacă e în Opoziţie parlamentară. Dacă Băsescu a început bătălia făţiş, absorbind UNPR şi aliindu-se chiar şi cu PSD în judeţe, am fi naivi să credem că apropiaţi ai săi din fostul PDL, aflaţi acum în interiorul PNL, stau degeaba. Să privim mai atent succesiunea “eşec fuziune PNL-UNPR”, “Bolojan vrea un singur preşedinte la PNL” şi “PMP absoarbe UNPR”. În teritoriu, în multe locuri, fuziunea PNL-PDL e încă fragilă şi au fost destule acuzaţii din interior despre “noncombatul” unor organizaţii PNL. Băsescu nu e de “dreapta”, e doar un politician foarte pragmatic şi chiar cinic, total decomplexat faţă de electorat, “analişti” sau ambasade. Cred că va lupta în primul rând cu PNL, atacându-l dinspre centru-stânga, lăsând onegiştii din „Iniţiativa România” să-i atace pe liberali dinspre dreapta. PSD şi PNL au luat-o în freză! Ei nu au reuşit să fuzioneze cu UNPR pentru că nu s-au înţeles la ciolan, nicidecum pentru că ar fi avut probleme de moralitate cu UNPR. Aşa că, Băsescu le-a suflat UNPR-ul de sub nas, tocmai pentru că el, oricum, n-avea ce să le ofere traseiştilor şi UNPR-işti. La urma urmei, când se numără voturile contează cantitatea nu calitatea. Băsescu a câştigat partida dar asta nu înseamnă că-i va fi de vreun folos. Cu prima ocazie, lichelele din UNPR îl vor lăsa baltă şi vor trece rapid în barca învingătorilor de la parlamentare. Că mişcarea lui Băsescu este (i)morală se poate discuta un an de zile fără să se ajungă la vreun consens. Dar, după ştiinţa mea, UNPR are la ora actuală 31 de deputaţi şi senatori. Or, din acest punct de vedere este clar că Băsescu a dat lovitura faţă de PSD şi PNL. 31 de voturi în parlament pot să blocheze sau să urnească orice căruţă politică, indiferent că e vorba de căruţa PNL sau a PSD. Pe de altă parte, în cele câteva luni care-au mai rămas până la alegerile parlamentare, nu prea cred că noul PMP va face cine ştie ce brânză. E clar că lui Băsescu îi place să se joace cu soluţiile extreme şi, până acum, i-au cam reuşit manevrele.
PS – Băsescu, cu simţul lui de politician pur sânge, oare nu caută mai degrabă să formeze un partid naţionalist? E evident un gol în politica românească în această direcţie, deşi a tatonat timid PSD-ul această felie cu “mândria” lor românească. În contextul ascensiunii partidelor naţionaliste în Europa occidentală şi al golului lăsat de PRM/PPDD etc., oare nu asta pregăteşte Băsescu? Ce părere aveţi?