Acasă Editorial „Ciociolina” joacă fals

„Ciociolina” joacă fals

Editorialul din numărul trecut mi-a adus multe satisfacţii, dar şi foarte multă tristeţe. Pe fondul faptului că anticipasem greşit reacţia cititorilor, văzând “revolta” politicienilor sau a unor aşa-zişi membri ai societăţii civile (aceiaşi care, în 1990 îl înjurau pe ex-monarhul României pentru că a vrut să revină acasă), intuiam că voi aduce lângă mine tovarăşi de idee, dar suspectam şi că voi stârni un val de falsă indignare şi ironii vulgare. Ceea ce, parţial, aşa a şi fost. Majoritatea celor care m-au căutat şi cu care am abordat conţinutul editorialului au apreciat realitatea spusă cu mult curaj de Traian Băsescu şi temeritatea de a fi singurul jurnalist din presa scrisă care a susţinut, public, punctul de vedere, corect şi responsabil, al şefului statului. Preşedintele a aruncat un os cu ceva carne, căţeluşilor opoziţiei şi uite la ei, acum, cum mârâie, unul la altul, şi toţi la Băsescu. Siamezii Ponta – Antonescu, “fini cunoscători” ai istoriei, tremură de indignare la orice declaraţie a lui Băsescu. Apoi, ridică obrăznicia la rang de virtute şi ne arată cum va deveni viitorul nostru dacă vor ajunge ei la putere. Nu sunt monarhist, sunt republican. Nu l-am considerat niciodată pe fostul rege o soluţie pentru România post comunistă şi nu sunt un fan al Casei Regale. Dar nu pot accepta intervenţiile pro-Mihai şi înjurarea preşedintelui ţării care s-a exprimat despre trădarea acestuia nu din punct de vedere istoric, ci din punct de vedere moral. Reiterând, declar că punctul de vedere al preşedintelui este corect şi responsabil şi îl susţin cu toată convingerea. Ca şi mulţi români, nici eu nu înţeleg de ce se foloseşte formula “Regele Mihai”? Regele cui? “Măria sa” a semnat actul de abdicare şi nu mai este rege! Ce înseamnă “Casa regală” a României, atâta timp cât ţara noastră e republică? Apropo, “majestatea sa” mai este cetăţean român? În contextul întâmplării şi comentariilor pro sau contra, nu înţeleg de ce nimeni nu-şi face temele în presa audio-video sau scrisă. Sau este o campanie uriaşă spre reinstaurarea monarhiei, cu aceeaşi Casă Regală, Ponta şi Antonescu dorind să-l pună pe Mihai candidat la Preşedinţie din partea USL? Nimeni nu reaminteşte, în folosul discuţiei publice, episoadele folositoare doar monarhiei, nu poporului şi statului român, ca afacerea Căilor Ferate, pactul secret cu Puterile Centrale, topirea tăbliţelor dacice, afacerile uriaşe ale camarilelor din jurul fiecărui rege, valorile uriaşe scoase din ţară de Carol al II-lea şi de Mihai, plata madamei Lambrino etc. etc. În legătură cu acest Mihai, trebuie republicat interviul dat de Emil Bodnăraş, care a purtat tratativele cu ex-monarhul înainte de plecarea sa din ţară, în care acesta povesteşte cum a fost implorat de Mihai să-i mai permită să urce ÎNCĂ vreo câteva tablouri în trenul deja plin. Singurul lucru care nu i se poate reproşa regelui pentru gestul de a “dezerta” spre mai bine, lăsându-şi poporul robit sub bocancii ciumei roşii şi teritoriul sfârtecat, este imaturitatea. Cam la fel cum stă povestea şi cu ceilalţi mari pretinşi conducători actuali de organizaţii comuniste, PSD şi PNL, denumite impropriu partide, din moment ce eşalonul doi comunist este la ei primul eşalon capitalist. Sub acest rege, România a fost târâtă în război alături de Hitler, Musolini şi Horty, luptând împotriva aliaţilor, aproape patru ani, timp în care ne-am pierdut floarea tinerimii bărbaţilor români morţi pe fronturile din Rusia. Dacă luptam de la început cu aliaţii, Basarabia şi Bucovina de nord erau acum parte a României, dar ce să-i faci că neamţul la Hitler a tras. Ex-regele Mihai, un personaj slab de felul lui, nu a făcut absolut nimic, din funcţia de conducător suprem al armatei pentru ţara noastră, din contră. Iată ce a semnat Mihai cel viteaz: “ABDIC pentru mine şi pentru urmaşii mei de la Tron, renunţând – pentru mine şi pentru ei – la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României. Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de Stat. Mihai – Dat la Bucureşti, astăzi 30 Decembrie 1947”. Fără comentarii! După întoarcerea în România, lăcomia “regelui”, de a-şi aduna atâta avere, este proprie mai curând “prezidenţilor neocomunişti”, care s-au şi grăbit să-i sară în apărare. Nu ştiu dacă în momentul de faţă declaraţia lui Traian Băsescu, făcută cu atâta virulenţă în legătură cu fostul rege Mihai, ar schimba în vreun fel datele istorice sau ar lămuri în vreun fel controversa respectivă. Cred că niciodată după 1989 nu s-a discutat cu atâta intensitate în societatea românească despre un subiect atât de delicat. Nu trebuie exclus din această ecuaţie faptul că preşedintele Băsescu a purtat zeci de ani de zile uniforma militară, iar într-un astfel de context, sentimentul pe care l-am văzut la foarte mulţi purtători de uniformă este că îl consideră pe Mareşalul Antonescu un reper referitor la ceea ce înseamnă ideea de onoare şi unitate. Stau şi mă întreb de ce s-au adresat cei doi maimuţoi politici ai opoziţiei ambasadorului American? Răspunsul ar putea fi simplu! De proşti! Furia! Furia i-a scos la rampă şi i-a făcut să debiteze tâmpenii. Dacă lângă Ponta şi Antonescu apare bunicuţa Iliescu, iar românii sunt mândri de comuniştii lor, înseamnă că… vin iar minerii. Când un rege ajunge să fie apărat de Iliescu e jale. Este ca atunci când onoarea unei femei cinstite ajunge să fie apărată de… Ciociolina. Oare mai există, undeva, pe glob, mai multă nesimţire, demagogie şi ipocrizie în rândul oamenilor politici şi a majorităţii intelectualilor români, ca la noi?

Romeo Popescu

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.