Nu demult, la postul de televiziune B1, în cadrul unui interviu luat de ziaristul Ion Cristoiu, preşedintele României a făcut o dezvăluire care schimbă datele problemei privind lupta celor din opoziţie împotriva Puterii. Şmecherii de Ponta şi Antonescu şi-au amăgit susţinătorii că vor să preia conducerea ţării, pentru a-i alunga de la ciolan pe portocaliii aflaţi la guvernare, cerând imperios alegeri anticipate, dar când aceasta le-a fost oferită pe tavă de şeful statului s-au ferit de ea ca dracu’ de tămâie. Încă din primele 30 de minute din interviu, Traian Băsescu l-a aruncat în derizoriu pe Victor Ponta, umilindu-l cu dezvăluirea refuzului său de a deveni premier. A fost un interviu de referinţă, care va face să curgă multă cerneală dar şi invective, manipulări, retractări şi atacuri din partea opoziţiei şi a televiziunilor care îi susţin. După părerea mea, Ponta se poate cere afară din politic. Cariera lui s-a terminat odată cu dezvăluirile făcute de preşedinte şi prezentarea stenogramelor care infirmă declaraţiile lui că nu ar fi fost propus ca premier. Traian Băsescu ne-a dat din nou clasă la toţi, arătând cum se face adevărata politică. Iniţial, Ponta a spus categoric că nu este adevărat, iar mai apoi, în momentul în care au apărut stenogramele, a revenit şi a spus că de fapt propunerea i s-a părut neserioasă şi nu a luat-o în seamă. Indiferent cum, fiind un politician, un lider al USL care se pregăteşte în fiecare zi, după cum ne spune nouă, să vină la guvernare şi să salveze ţara de PDL, răspunsul lui ar fi trebuit să fie “da, accept să fiu prim-ministru, pentru asta mă pregătesc şi sunt capabil să guvernez”. Or, el n-a spus absolut nimic, nici măcar că i se pare o glumă. Ăsta este curajul de om politic al lui Victor Ponta şi asta este capacitatea lui de a-şi asuma responsabilităţi. Dar mai rea decât lipsa de curaj este minciuna. Faptul că a negat iniţial că i s-a propus să ocupe funcţia de Premier, este dovada cea mai clară că minte la fel cum respiră. Nu-l interesează adevărul sau dreptatea, ci doar să-şi protejeze imaginea şi să o mânjească pe a altora. Nu înţeleg cum un om poate nega un lucru evident. Stenograma prezentată de preşedinte confirmă, de-o manieră indubitabilă, că oferta i-a fost făcută şefului PSD, iar acesta i-a lăsat pe Antonescu şi Constantin să răspundă în locul lui. Liderul PSD, prin refuzul său, a dat proba laşităţii. Aflând acest detaliu despre el, în particular, şi despre USL, în general, începi să te temi de felul în care ar putea decide şi conduce astfel de oameni o ţară în momente de criză adevărată. Faptul că a rămas mut şi au vorbit ceilalţi doi în locul lui, îl coboară inclusiv de pe soclul pe care încearcă să se caţere de vreo lună încoace. Maturitatea lui Ponta de care se tot vorbeşte ba că a venit, ba că e pe vine, de fapt, nu există. Ca preşedinte al unui partid cu pretenţii şi propus la funcţia respectivă din partea partidului, ţi se oferă şansa să treci de la vorbe la fapte, iar tu bagi coada între picioare şi te ascunzi după crin(olina) altuia, te gândeşti că poate ar fi timpul să te ajute alţii dacă tu nu poţi să faci mai mulţi paşi înapoi. Sau poate e şi greu să treci peste noapte de la omniprezentul “JOS” – lătrat şi-n culcare şi-n sculare, la lucruri serioase. Propunerea bombă a preşedintelui a aruncat în aer orice brumă de credibilitate politică a capetelor înfierbântate de spălăturile pe creier de la Grivco şi reuşeşte din nou să scoată la lumină adevărul pitit dedesubtul fantoşelor şi a propagandei uslamiste. Devoalarea goliciunii de sub sigla USL este mai evidentă decât oricând, iar spoiala ieftină şi butaforia de duzină este tot ceea ce reprezintă duetul comic Antenescu – Pontancău. După laşitate, lipsa de maturitate, de soluţii, fuga de responsabilitate în momentele dificile, urmează evident trimiterea la groapa de gunoi a istoriei, pentru joaca cu lopăţele a celor doi ageamii politici, alături de Geoană, cu care au defilat în 2009. Este clar că USL nu îşi doreşte de fapt să preia puterea. Ci doar să facă scandal, preferând un foarte ciudat “protest” parlamentar în locul depunerii unei moţiuni de cenzură, de exemplu. Preferă doar să critice Puterea decât să încerce să îi ia locul. De ce? Pentru că USL, pur şi simplu, nu vrea cu adevărat să guverneze într-un context economic deosebit de dificil şi să-şi asume inerente pierderi electorale. Degeaba încearcă propagandiştii de presă roşie să spele cadavrele politice ale stăpânilor lor, bătând câmpii cu elucubraţii care se vor elaborate. De-abia acum putem descifra explozia de admiraţie a liderului (?) Ponta faţă de gestul fostului premier grec Papandreu, care s-a retras grăbit când lucrurile au devenit dificile şi procentele de popularitate au scăzut. E greu să fii cu adevărat lider şi bărbat şi să faci sacrificiile pe care le-a făcut Preşedintele Băsescu. Cu atât mai pitici apar liderii opoziţiei din România, prea laşi şi oportunişti ca să-şi asume costurile guvernării în criză. Băsescu intră în istorie ca un mare reformator şi un lider curajos şi vizionar în vremuri grele, ca personalitatea care a dus România în Europa şi în cărţile politicii europene şi nu numai. Va fi greu pentru oricare alt preşedinte, de acum încolo, să se ridice la acest nivel. Aşa ies în evidenţă şi mediocritatea şi ineficienţa guvernărilor Iliescu şi Constantinescu. Dar ştiţi care este poanta tare? Nu este nevoie de nicio coaliţie care să-i facă faţă USL. Pentru că liberalo-comuniştii vor fi învinşi de o singură persoană, de coşmarul lor de o lună încoace, de MR Ungureanu. Acest om nu trebuie să facă nimic în plus faţă de ce a făcut până acum, ci doar să continue să fie la fel de elegant în exprimare şi să apară mai des pe posturile tv. Votantul îl va analiza în contrapartidă cu istericii de la Antonescu et Co. Şi de câştigat, vom câştiga noi!
NB – În disperarea sa maladivă, unul dintre cititorii anonimi ai editorialului, adept al uslamiştilor, la comentarii, ne-a transmis “numai de bine”, menţionând că nici Ponta – denumit “cabotinul” şi nici Antonescu – denumit “crinolina” nu-şi merită poreclele cu care i-am gratulat. Redăm mai jos definiţiile celor două metafore folosite, după cum sunt ele prezentate în DEX, lăsându-ne cititorii să tragă concluzia dacă acestea li se potrivesc. CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. 1. (în trecut, în Franța) Actor (sau actriță) ambulant(ă). 2. Actor (sau actriță) mediocru(ă) care urmărește obținerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoană care urmărește să obțină succese ușoare prin mijloace ieftine. CRINOLÍNĂ s.f. Fustă lungă și largă în formă de clopot, susținută de arcuri subțiri, la modă în secolul trecut.
ROMEO POPESCU