BANI MULȚI. Oltchim datorează bani mulți. Datoriile sunt către stat, către salariați, către companii private, dar cei mai mulți bani îi au de recuperat din Oltchim mai multe bănci. În aceste condiții cei care administrează Oltchim ar trebui să poarte permanente negocieri cu bancherii și să obțină de la aceștia termene prelungite și înțelegere. A ataca sistemul bancar care a creditat Oltchim pare o acțiune iresponsabilă a unui conducător economic. O acțiune la care bancherii ar putea răspunde prin cererea falimentului acestui combinat. Trecerea Oltchimului de la insolvență la faliment ar putea aduce profit unor firme implicate în acest faliment dar cu siguranță ar duce Vâlcea în fruntea topului de șomeri și ar atrage falimentul unor alte firme din județ. Probabil falimentul Oltchimului ar deveni cel mai mare faliment din România.
Vorbe multe, promisiuni, gargară
Statistica este o știință exactă. Conform statisticilor economice făcute în urmă cu doi ani, aproape 96% din companiile care ajung în insolvență nu mai reușesc să-și revină, conturând ideea că, în general, planurile de reorganizare eșuează, iar în cele din urmă firmele ajung să fie lichidate sau restructurate. Imediat după ce firma de avocatură Rominsolv a fost numită administrator judiciar provizoriu la OLTCHIM, cel care conduce această firmă, avocatul Gheorghe Piperea, a vorbit presei despre datoriile uriașe ale combinatului, despre posibile disponibilizări și consecințele intrării în insolvență. El a precizat, într-un interviu acordat Ziare.com, că această procedură va ușura privatizarea și că va deveni un model de succes de reorganizare a unei companii de stat. Lunile au trecut. În fiecare lună domnul Piperea a câștigat 50 de mii de euro (adică mai mult decât salariile fostului manager general plus a celor 16 directori pe care îi avea Oltchim până la insolvență) pentru activitatea sa de administrare a Oltchim. Numai că datoriile nu au scăzut, privatizarea nu s-a făcut, producția nu a fost relansată, muncitorii și-au luat ceva din salariile restante cu ajutorul statului prin AJOFM, peste o mie de oameni și-au pierdut deja locurile de muncă. În aprilie anul acesta avocatul Piperea anunța depunerea tabelului preliminar al creanțelor contra Oltchim. Reieșea atunci că Oltchim are datorii totale de aproape 793 de milioane de euro. Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Electrica și două bănci sunt cei mai mari creditori. Acțiunile lui Piperea au aruncat o parte din mass media împotriva fostului management al Combinatului, deși era evident că acest management a fost dirijat oarecum politic, de toate partidele trecute pe la Guvernare, care și-au numit oameni în Consiliul de administrație și în AGA. De cele mai multe ori oameni nepregătiți economic sau juridic. Administratorul Piperea părea să facă orice numai administrarea Oltchimului nu.
De acest lucru s-au prins și unii parlamentari. În urmă cu două luni deputatul Colegiului în care se află Oltchim îi trimitea oficial mai multe întrebări ministrului Varujan Vosganian. Tânărul parlamentar Constantin Rădulescu simțea că ceva nu este în regulă:
„Dacă domnul Gheorghe Piperea vă informează în legătură cu planul sau planurile pe care le-a gândit și le-a întocmit în ce privește S.C. OLTCHIM S.A. Rm. Vâlcea?
– planurile respective, dacă există, v-au fost transmise și ce anume prevăd?
– aceste planuri sunt în avantajul statului român și pe cale de consecință și în avantajul salariaților?
– sunt adevărate afirmațiile unor ziariști și chiar parlamentari precum că domnul Gheorghe Piperea este implicat în apărarea unei/unor firme care au păgubit chiar Combinatul chimic în discuție, cu câteva milioane de euro?
– este adevărat că, pe de-o parte sunt concediați sute de salariați, iar pe de altă parte, sunt angajați alți oameni și chiar cu salarii foarte mari? Dacă așa stau lucrurile, aș dori să știu și câți oameni au fost concediați, câți au fost angajați, în ce calitate, pe ce criterii, cu ce salarii și din care fond sunt suportate salariile acestor noi angajați?”.
Am redat un fragment din această interpelare. Răspunsurile întrebărilor logice și de bun-simț nu ne-au parvenit. În schimb ne-au parvenit săptămâna trecută informații despre alte activități ale domnului Piperea. Activități care în niciun caz nu aduc servicii Oltchimului.
Un război pe bani mulți cu băncile
Brusc avocatul Piperea s-a transformat în apărătorul a mii de oameni care au cre-dite la bănci, în special a celor care au luat credite în franci elvețieni. Declarațiile sale au fost preluate de televiziuni centrale. Omul a anunțat constituirea unor grupuri care să acționeze în justiție băncile. A anunțat că procesele sunt scutite de taxe de timbru. Nu a spus însă cât este taxa de reprezentare a acestora de către firma sa în procese. A atacat bancherii acuzându-i de practici ilegale și a intrat în polemică și cu cei din conducerea BNR. În 10 august, pe Antena 3, la oră de audiență mare Piperea a atacat sistemul bancar și a creat senzația telespectatorilor că poate să îi ajute pe aceștia să obțină câștig de cauză în procese deschise împotriva băncilor. Emisiunea Exces de Putere a tratat subiectul băncilor date în judecată pentru creditele în franci, credite care s-au demonstrat mai mult decât păguboase pentru sute, poate chiar mii de români. ,,Un proces mamut este în pregătire împotriva băncilor pe această temă dar, ce este și mai important, BNR este acuzat că știa de aceste probleme și chiar mai mult, că a lucrat la un sistem care a facilitat astfel de abuzuri” spune controversatul avocat.
Piperea are un site, un cont pe o rețea mare de socializare, strânge documente de la mii de clienți care vor să se judece cu băncile pentru a scăpa de datorii, a creat o alianță procesuală contra băncilor care au utilizat clauze abuzive și are și activitate academică la Facultatea de Drept. Plus alți clienți din procese importante, conferințe de presă, interviuri date publicațiilor scrise, apariții la emisiuni televizate. În aceste condiții cum poate administra Oltchimul, administrare pentru care totuși încasează atâta bănet de ar trebui să locuiască în Combinat și să muncească acolo zi lumină nu să administreze prin naveta București-Vâlcea. În mod evident, cei din Oltchim nu pot să îl considere un manager. Dar poate s-ar descurca cu profesioniștii pe care îi mai are Oltchimul în condițiile în care creditorii nu ar pune presiune. Însă acțiunile lui Piperea par a scoate din minți mai mulți bancheri care deja s-au revoltat împotriva declarațiilor sale. În toamnă Piperea vrea să deschidă procese importante împotriva băncilor. ,,Estimez că acțiunea va fi depusă în octombrie, la Tribunalul București, iar termenul ar trebui să fie undeva în ianuarie sau februarie 2014. Am făcut doar o estimare în legătură cu o singură bancă. Estimarea ducea către 1,4 – 1,5 miliarde de euro, prejudiciu cauzat clienților, din aplicarea clauzelor abuzive. Acțiunile pe care le-am făcut sunt toate împotriva unor bănci din top trei”, a precizat Piperea pentru Realitatea TV.
Ce se poate întâmpla la Oltchim
Acțiunile avocatului par a nu avea nicio legătură cu OLTCHIMUL. Dar pe undeva legătura există. Procesele pot fi deschise, ele vor dura ani mulți. Cert este că bancherii nu au nicio motivație să fie înțelegători cu unul care îi atacă public. Nu comentăm aici legalitatea acțiunilor judiciare a clienților băncii. Presa nu este judecător și nici expert bancar. Este posibil ca unele contracte să fi fost încheiate în defavoarea clienților băncii așa cum susține Piperea. Este posibil ca unii din clienții săi să câștige procesele împotriva băncilor. Dar acțiunile sale pot la fel de bine să ducă la procese deschise de bănci împotriva OLTCHIMULUI și la solicitarea intrării în faliment a Combinatului. Cine ar avea de câștigat însă din acest faliment? Poate unii din clienții nevăzuți ai oportunistului avocat ajuns poate nu întâmplător la cârma unui colos chimic despre care nu știa nimic în urmă cu câteva luni. Ne întrebăm dacă știe însă acum cine și de ce vrea distrugerea acestui Combinat, câți politicieni și afaceriști dubioși sunt amestecați în aceste operațiuni economico-bancare și care sunt metodele care vor transforma Vâlcea într-un județ mort economic.