Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Purtătorul de cuvânt, imaginea șifonată a unei instituții

În județul Vâlcea, din numărul mare de autorități și instituții ale statului, doar câteva au purtători de cuvânt activi, eficienți și bine organizați. Se spune că „Degeaba câștigi un război, dacă nu are cine să anunțe victoria” , zicere care nu a fost înțeleasă de cei plătiți din bani publici să transmită informații presei. Inspectoratul pentru Situații de Urgență este una dintre cele mai respectate instituții ale statului la ora actuală. Existența acesteia este sinonimă cu salvarea de vieți omenești. Cei doi reprezentanți ai biroului de presă de la ISU Vâlcea, căpitan Ion Cătălin Popescu și Octavian Fulger, de și ocupă de ani buni funcțiile respective, nu au înțeles nici până acum care este exact rolul lor și ce înseamnă actualitate pentru un jurnalist. Dacă nu au respect pentru profesia de jurnalist, ar trebui să fie mândri pentru că au fost desemnați să îi reprezinte pe pompieri, „eroii” care aproape în fiecare zi intră voluntar în iad pentru a salva oameni. Ar trebui ca din birourile lor aerisite și comode, să se laude cu reu șitele colegilor lor care asudă la intervenții periculoase. Dar ei nu au nicio treabă, din indolență, și poate neprofesionalism, se rezumă să transmită presei prin mail comunicate seci despre evenimente ce au avut loc cu o zi sau două în urmă. Cei doi purtători de cuvânt își aleg, în funcție de simpatii, prietenii și grade de rudenie, ziariștii care pot participa la stingerea unui incendiu sau la descarcerarea unor victime. Domnilor, fiți echidistanți, și noi, restul presei locale, contribuim la plata salariilor voastre frumușele!!! Bugetarii Mușulete și Carmen Constantinescu Unii dintre purtători de cuvânt se respectă mai mult pe ei decât instituțiile pe care le reprezintă: au program de 8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Evenimentele ce se produc în intervalul vineri seara/duminică seara sunt anunțate abia în ziua de luni. Este cazul subcomisarului Emilian Mușulete, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea și Carmen Constantinescu, purtătorul de cuvânt al Prefecturii Vâlcea. Cei doi au telefoane plătite din bani publici și trebuie să răspundă la ele zi și noapte, dacă este cazul. Nu există noțiune de program fix și ei au șitiut asta atunci când au acceptat funcția. Dar au uitat între timp pentru ce au fost desemnați și își permit să nu răspundă la telefon, să spună că nu au chef să se documenteze pentru că este duminică (cazul lui Carmen Constantinescu ) sau mai grav să spună că nu șitiu nimic despre un eveniment care tocmai s-a produs în ograda pe care o reprezintă. Spre exemplu, despre inundații și pagubele provocate populației, Prefectura amintește în trei fraze la o săptămână după ce s-a produs nenorocirea (vezi inundațiile din județ din noaptea de 6 august). În acest caz, consilierul de imagine al prefecturii ar putea avea o scuză, a fost, din nou, în concediu. Poliția anunță prăbu șirea unui motodeltaplan cu două persoane la bord la două zile după ce evenimentul s-a produs. Domnilor plătiți din bani publici țineți minte: informația perimată nu poate fi preluată de agenții, cotidiene, radio și televiziuni. Autorități importante cu un cuvânt greu de spus în protecția consumatorului și starea de sănătate a populației sunt aproape inexistente în Vâlcea dacă ar fi să contabilizăm informațiile de interes public transmise presei. Este vorba de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Vâlcea, Direcția de Sănătate Publică, Comisariatul Regional de Mediu, Agenția pentru Protecția Mediului. Și acestea au sau ar trebui să aibă purtători de cuvânt care să anunțe populația despre focarele de infecție din șitranduri sau despre apa nepotabilă din fântânile stradale, despre faptul că un spital nu mai are medicamente sau că anumite alimente nu trebuie comercializate în locuri cu temperaturi de peste 40 de grade Celsius. Acestea sunt informații utile pentru populație, au rol preventiv și nu aduc niciun fel de prejudiciu imaginii instituției respective, chiar dacă aspectele semnalate sunt negative. Ru șine celor care bagă sub preșul tăcerii asemenea informații! Luați exemplu! Exemple de urmat ar fi cele ale salvamontiștilor și jandarmilor care anunță evenimentul prin SMS atunci când acesta fost semnalat pe apelul de urgență 112. Reprezentanții acestor instituții au înțeles că „presa le poate fi partener” și la bine, dar mai ales la rău. La fel de prompt este și Daniel Ionescu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Râmnicu Vâlcea, care anunță atât prin mail, cât și prin SMS evenimentele importante ale instituției. Așteptările jurnaliștilor Informația, ” hrana” jurnaliștilor, este transmisă aproape în timp real prin mass-media publicului larg. De aceea ziariștii se zbat pentru a culege cât mai repede și cât mai multe informații atunci când evenimentul se produce, indiferent de natura lui. Un rol foarte important în transmiterea informațiile de interes public către ziariști îl au purtătorii de cuvânt. Ei sunt ale și (în baza Legii 544, art. 16 ) să reprezinte vocea oficială, imaginea accesibilă și concretă a instituției, de aceea trebuie să dea dovadă de profesionalism, responsabilitate și operativitate în comunicare. Un purtător de cuvânt profesionist care se respectă pe sine și instituția unde este angajat trebuie să fie disponibil pentru jurnaliști 24 de ore din 24, să nu transmită preferențial informația, să se țină de cuvânt atunci când a făcut o promisiune și să ofere cât mai repede informațiile solicitate. Acestea sunt doar câteva dintre concluziile de bună comunicare între purtători de cuvânt și zariști la care au ajuns specialiști în PR.

CODRUȚA ALEXANDRU