Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!
foto arhiva Vocea Valcii

Panseul unui realist

foto arhiva Vocea Valcii

Moto: “La Vâlcea, dacă nu eşti atent, calci într-un căcat de mason” – Silviu Popescu

“Vâlcea este astăzi, un judeţ pus pe butuci, o vale a plângerii, un tărâm unde răul trebuie tăiat din rădăcină. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, pentru ca statul de drept să înceapă să funcţioneze în beneficiul tuturor, nu numai în a unor cercuri de interese şi a valeţilor lor. Eu, de pildă, nu voi înţelege niciodată nici un guvern care îşi pune în funcţii de conducere oameni care fac parte din cercuri oculte.

Cum să reprezinte aceşti oculţi majoritatea, respectând Constituţia şi statul de drept, dacă ei jură pe alte şorţuri şi alte drapele decât majoritatea neiluminată? La Vâlcea, dacă nu eşti atent, calci într-un căcat de mason. Prefecţii sunt masoni, primarul şi el, şefii instituţiilor de stat, toată lumea e mason. Să nu vă închipuiţi că e vorba de masoneria ca filozofie înaltă, de binele universal, ci doar de o frăţie a unor semidocţi întru hoţie, de întâlniri săptămânale în cârciumi, de bani, de mulţi bani, de fraţi care trebuie promovaţi, de fraţi care trebuie apăraţi de puşcărie… Mi-e scârbă de cât de jos a ajuns această filozofie, care ar fi trebuit să schimbe lumea în bine.

La Vâlcea, fraţii masoni şi-au bătut joc de fraţii lor, oamenii de rând. Ei sunt bogaţii, deşi lucrează la stat, ei decid vieţile noastre în conclavuri secrete. Pentru ei nu există Constituţie, Lege, stat de drept. Sigur, există tribunale masonice, dar ar fi bine ca tribunalele noastre, ale tuturor, să-i judece şi pe fraţii masoni care şi-au bătut joc de fraţii lor simpli, mai săraci, mai nededulciţi la potirele cu ambrozie. M-aş bucura dacă s-ar face puţină lumină şi dacă şi fraţii laici şi nemasoni ar ocupa funcţiile de conducere, măcar de nivel doi. Chiar să nu mai poţi fi nimic în Vâlcea dacă nu-ţi pui şorţuleţ şi nu-ţi bei urina?”

NB – Articolul a apărut în urmă cu doi ani în publicația Curierul de Râmnic, autor fiind ziaristul Silviu Popescu, aflat temporar în Franţa. Titlul ne aparţine (fragment de articol preluat din ZV).