Sorin Ovidu Vîntu spune că a fost arestat din cauza divergențelor cu Traian Băsescu în privința a nouă principii de modernizare a statului. EVZ a identificat ” principiile” pentru care a militat prin vorbă și faptă mogulul SOV după ce a lăsat în urmă episodul FNI. Când a cerut eliberarea din arest, Sorin Ovidu Vîntu a reclamat un dosar politic în spatele căruia s-ar afla Traian Băsescu. A invocat ” nouă principii pentru modernizarea statului” asupra cărora, în 2007, s-ar fi înțeles cu președintele României. ” Nu și-a respectat promisiunile și am decis să nu-l mai susțin” , spune Vîntu. Despre aceste nouă ” principii” , care l-ar fi adus în situația de a fi arestat nu a vorbit niciodată explicit. În niciunul din interviurile sale. Iată cum reiese ” vizunea” sa privind ” modernizarea statului” din acțiunile și proiectele sale relatate în presă de-a lungul vremii. 1. Un președinte controlabil. În viziunea lui Vîntu, la baza oricărui stat modern stă un președinte ” modern” . Adică un președinte controlabil. Sau măcar unul cu care să se înțeleagă. A încercat cu Traian Băsescu. Nu i-a ie șit. Așa că la alegerile prezidențiale din 2009 l-a susținut pe Mircea Geoană. Financiar, logistic – cu trustul de presă Realitatea-Cațavencu, cu institutul de sondaje INSOMAR, dar și cu resurse umane. 2. Controlul SRI. Cu Cozmin Gușă, prietenul și partenerul său de afaceri, la butoane, Vîntu plănuia ” modernizarea” SRI. Acesta era deal-ul cu Mircea Geoană care, de altfel, îl luase pe Gușă, în timpul campaniei prezidențiale, pe post de consilier politicPrin schimbarea directorului SRI cu o persoană din anturajul său Vîntu și-ar fi asigurat controlul asupra uneia dintre cele mai importante instituții ale statului român. Era de fapt o încercare de a relua ” modernizarea” SRI începută în 2001, atunci când a fost instalat șief Radu Timofte, un alt om de al său. În 2006, când Timofte a fost schimbat de Băsescu cu George Maior, deranjul lui Vîntu a fost mare. 3. Schimbarea procurorului general Codruța Kovesi. Geoană i-a promis acest lucru. Vîntu dorea liniște în dosarul Nicolae Popa, reținut la Jakarta Codruța Kovesi. 4. Ministerul de Finanțe. Și aici Vîntu avea un interes deosebit. În guvernul Johannis, proiectat de alianța PSD-PNL-UDMR în timpul campaniei pentru prezidențiale, omul de afaceri insistase ca Varujan Vosganian să dețină portofoliul Finanțelor. De la Ministerul de Finanțe, condus de Vosganian, a obținut în 2007 returnarea de TVA în sumă de 62 de milioane de euro, tranzacția anchetată de DNA. 5. Controlul CEC-ului. A încercat să-l impună pe Enache Jiru, unul dintre locoteneții săi. Pentru acest nume, Mircea Geoană a insistat în mai multe rânduri pe lângă premierul Boc în timpul guvernării PDL-PSD. S-a opus însu și Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. Interesul pentru CEC venea din faptul că instituția bancară urma să fie capitalizată cu 900 de milioane de euro. Prin intermediul CEC urmau să se derulzeze câteva sute de milioane de euro din fonduri europene pentru proiecte făcute de primării sau IMM-uri. SOV și Cozmin Gușă tocmai înființaseră o firmă –SOCO „prin intermediul cărora urmau să acorde consultanță pentru acordarea de finanțări de acest tip. Proiectul SOCO a fost recunoscut public chiar de SOV. 6. Preluarea Poștei. Vîntu avea planuri de privatizare și modernizare. Importanța acestei instituții de stat este enormă. Atât ca patrimoniu „sedii în toate localitățile din România –dar și ca rețea comunicațională. Pe scurt, prin Poștă se trimit pensiile dar se distribuie și ziarele. 7. ” Modernizarea” Deltei Dunării. Interesele mogulului pentru această zonă s-au devoalat odată cu instalarea lui Liviu Mihaiu, unul dintre colaboratorii săi, în postul de guvernator al Deltei. Afacerile cu pescuitul s-au combinat cu cele cu benzinării instalate în zonă. Liviu Mihaiu a fost demis în scurt timp după ce PDL a preluat puterea. Și de această dată, după ce a mai pierdut o piesă importantă din controlul statului, supărarea lui Vîntu pe Traian Băsescu a fost maximă. 8. Manipularea sindicatelor. Și ele aveau nevoie de ” modernizare” . Vîntu i-a atras de partea sa pe liderii marilor confedereații sindicale. Mulți dintre ei erau angajații săi. Unii precum Dumitru Costin, șieful BNS și Marius Petcu liderul CNSLR-Frăția au fost cooptați ca membri în Consiliul de Administrație al grupului Realitatea-Cațavencu. Manipularea sindicatelor era unul dintre pilonii de influență politică ai lui Vîntu. I-a cultivat pe cei mai vocali dintre sindicaliști cărora le oferea zilnic timp de antenă la postul său TV. Prin intemediul acestora punea presiune publică pe guvern. Presa a relatat cum, în spatele grevelor și protestelor din ultimul an, au fost sindicaliștii coordonați de Vîntu. Aceasta este aspectul politic. Din punct de vedere economic, asocierea cu sindicatele avea un alt scop: controlul patrimoniului imens – hoteluri, case de vacanță, terenuri – revendicat de sindicate de la stat, printr-o propunere legislativă asumată de PSD atunci când era condus de Mircea Geoană. Vîntu a descoperit valoarea sindicatelor când s-a asociat cu Liviu Luca, reprezentantul salariaților de la Petrom. Interesul era de a controla cele 8% din acțiunile deținute de salariații companiei. De și a făcut eforturi ca statul să-i ” permită” să achiziționeze acest pachet, în final a fost blocat. Mai mult, a fost ” agățat” de DNA pentru o tranzacție în care Petromservice, firma deținută de sindicalistul Luca, a obținut o returnare de TVA de la statul român. 9. Interesele de la Hidroelectrica. Vîntu a încercat să se reorienteze și spre afaceri cu energie pentru a intra în rândul ” băieților deștepți” care fac milioane de euro cu firme de garsonieră. În acestă direcție și-a dorit un om în instituțiile energetice. A avut o mare influență în numirea lui Mihai David la Hidroelectrica, societate condusă și în prezent, cu permisiunea lui Adriean Videanu ca ministru al Economiei, de aceea și persoană. Acestea ar fi ” principiile” pentru care s-a ” bătut” în ultimii ani cu Traian Băsescu astfel încât statul român să fie modernizat. (Evenimentul zilei –  Florin Ciornei)
Modernizarea statului în viziunea lui Sorin Ovidiu Vîntu
