Renumitul administrator judiciar Remus Borza – nume ajuns deja în panoplia comicilor vestiți ai României – este băimărean stabilit în Bucureşti după absolvirea facultăţii. El coordonează “Grupul Borza şi Asociaţii” care deţine două societăţi de insolvenţă – Euro Insol şi Asistance Insolv. Anterior prezenţei sale la Râmnicu Vâlcea, a fost administrator judiciar în dosarul insolvenţei Hidroelectrica. Aici, în calitatea avută, a fost condamnat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru conflict de interese, la un an de închisoare cu suspendare (februarie 2015), dispunându-se aplicarea unui termen de încercare de trei ani. Cunoscut ca un mare lăudăros, Borza nu s-a sfiit să declare despre el, într-un interviu acordat unui ziar naţional, că este „avocat, doctor în management, practician coordonator, unul dintre cei mai dinamici, experimentaţi şi performanţi manageri din România”.
Vorbind despre acesta, realizatorul TV Radu Tudor a scris pe Facebook că „E incredibil cât de idiot este acest individ! Un mare nesimţit!”. Apoi, cu referire la concedierea mai multor angajate de la Hidroelectrica aflate în concediu pre sau post-natal, Tudor a mai afirmat: „Este formidabil cât de mult urăște acest individ femeile! De mult nu mai am văzut un personaj mai respingător”. Ca răspuns la înfruntarea primită, „cavalerul Borza” a spus: „Insolvența nu le poate proteja (pe femeile născute – nr), Hidroelectrica fiind o societate de producţie şi nu de lăuze”. Credeţi că a vorbit altfel femeilor concediate de la CET-ul nostru? Năravul din fire nu are lecuire! Cu acea ocazie, el a oferit, public, o nouă probă de limbaj licenţios şi tupeist. Le-a insultat si gratulat cu expresii de maidan, raportând nemulțumirea-i la organul său sexual. Băiatul plecat de la ţară – după cum spune că este, se mândreşte că a făcut avere cu „vocea şi talentul său”. Oare? Cum nu dă dovadă că are o educaţie sănătoasă ca a celorlalţi „băieţi de la ţară”, nu-l credem pe cuvânt şi dovadă este condamnarea aplicată de Justiţia Română. L-am descoperit, acum, după toate laudele, că este un mare ticălos. Se laudă că, după 22 decembrie 1989, a fost primul impresar artistic din România, că a produs emisiuni muzicale prin care renumiţi cântăreţi (Daminescu, Mădălina Manole, Temişan ş.a.) au fost lansaţi în emisiunile lui, de parcă aceştia nu mai fuseseră “lansați” în emisiuni celebre în Epoca de Aur. Pentru Remus Borza, presa este o obsesie. Continuându-şi lauda de sine, iată ce a declarat despre această nobilă profesie de care este străin: «La Revoluție am fondat împreună cu alți oameni un cotidian, Graiul Maramureșului, la Baia Mare, care apare și astăzi. În aprilie ’90, am fondat prima revista a tinerilor din România, Buturuga Mică, care era distribuită în toate licee. Eram liceean, în 1990, când am venit la TVR, la emisiune, să povestesc despre Buturuga Mică. La barul televiziunii, l-am cunoscut pe George Mihăiță care mi-a zis: Hai să facem o revistă și la București. Așa s-a născut revista “Salut”. Câțiva ani mai târziu, am scos revista “Show Șoc”, iar apoi o revistă de modă “Show Moda». Minciuni, minciuni! Săptămâna trecută, la Adunarea Generală a Creditorilor de la CET Govora, fiind foarte aprins în lauda despre sine neînfricatul a spus: “Fraților, nu aveți decât ca în fiecare zi să aruncați cu noroi în Borza. Că e imun la mizeriile astea pe care unii le scriu. Doar că trebuie să și le asume. Și civil și penal. Mi-aduc aminte un episod în urmă cu câțiva ani când, tot așa, un confrate din presă și pot să spun confrate că în 1990 am fost unul dintre fondatorii Asociației Ziariștilor din România (la 16 ani? – n.r.). Eu, vreo șapte ani de zile, am mâncat o pâine din presă. Am fost primul angajator al lui Cristoiu în 90…”. Întrebat despre acest lucru, maestrul Ion Cristoiu ne-a declarat: “Ce, este prima minciună care se spune despre mine?” Având în minte toate minciuni proferate în spaţiul public, să ne întoarcem la data de 22 decembrie 1989, când mitomanul acesta îşi începe depănarea fantasmagoriilor despre el. Conform declaraţiei oficiale, Remus Borza s-a născut în localitatea maramureşeană Copalnic Mănăştur, la data de 12 ianuarie 1973. La data Loviturii de stat dată de Ion Iliescu et co, el avea vârsta de 15 ani şi 11 luni. Sesizaţi mitomania individului? De altfel, chiar el se auto-demască spunând: “Eram liceean, în 1990, când am venit la TVR, la o emisiune, să povestesc despre «Buturuga Mică»”. Cine-l băga pe acest individ în seamă, ca să îl accepte impresar sau fondator al nu mai ştim câte mijloace de informare în masă? Aşadar, acest individ este un om bolnav și nu numai că nu are simțul realității, dar este cuprins și de mania grandorii. Iată ce mai spune despre el: „Sunt un reprezentant de frunte al Marii Loji Naţionale din România, pasionat de călătorii şi de ceasuri scumpe. Am peste 10 ceasuri. Nu mi-am mai luat nici un ceas în ultima vreme deh, e criză”. În fine, dacă Borza ar fi lucrat în presă (poate a vândut ziare pe străzile Bucureştiului, că şi ăia îşi zic „ziarişti”!) ar fi ştiut că este contraproductiv un scandal cu presa. Din războiul cu acest organism – a patra putere în stat – nu a ieşit bine, nimeni, niciodată. Acum, pentru că individul ne-a provocat, am ridicat mânuşa. Pe parcursul disputei mediatice, depinde cât de tare îl va ţine „profundorul”, ca să nu țipe. Pentru că, chiar dacă ne va acţiona în judecată, nu vom renunţa la lupta profesională și spirituală cu un impostor.
P.S. – Este demn de reţinut că lupta noastră are loc cu administratorul judiciar Remus Borza şi nu cu omul care poartă acelaşi nume.