De când chestorul Ion Stoica se află la comanda Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea, viața profesională în această instituție s-a tensionat, iar relațiile instituției cu presa locală s-au deteriorat. Venit cu tinicheaua de coadă de la Pitești, unde, se spune, de puțin a ” ratat” penitenciarul Colibași, în dosarul ” Mită pentru permis” , chestorul Ion Stoica a creat cea mai mare dezbinare între subordonații instituției, instaurând un climat de teroare, de neprincipialitate, de încurajarea delațiunii pentru favoruri, toate arondate unui singur deziderat: șiedințe lungi și dese, cheia marilor… insuccese. Pe acest fond, evident că inspectorul şef Stoica a ajuns obiectul criticii presei, lucru de netolerat, în concepția sa de fost-actual milițian. A devenit foarte clar, pentru orice vâlcean informat, că acest general de Miliție – travestit în chestor de Poliție – nu se poate compara (favorabil) cu niciunul dintre predecesorii săi post-decembriști aflați vremelnic la comanda Poliției vâlcene, trecutul său, punctându-l și prezentându-l, nevăzut, ca pe un dalmațian. Un sondaj discret, făcut printre cadrele IPJ Vâlcea, ar arăta că ” milițianul şef – ce se dovedește a fi – are un procent foarte mic de simpatie, dar și mai mic de încredere. Orice ar mai face, are deja o faimă neconvingătoare, în ceea ce afirmă că ar fi pregătit juridic, dar și la capitolul moralitate. Dinspre Argeș și Olt, inspectoratele unde a fost itinerat cu pile din politic sau ajutat cu ” împingătorul” chestor şef Dan Valentin Fătuloiu, vin tot felul de informații defavorabile, demne de o toleranță de neînțeles, la IGPR.
De ce milițian?
Păi, pentru că, la fel ca și în perioada când dădea raportul politrucilor ceau șiști, inspectorul şef Stoica, supărat pe critica noastră, a dat adunarea ” credincio șilor” , întrebându-i dacă nu cumva semnatarul dezvăluirilor nu are vreun dosar ” în lucru” la Inspectorat. Și s-a nimerit să existe, fapt ce l-a bucurat enorm. Dar, până la urmă, a râs el Arap-Alb, ce a râs, numai că cine râde la urmă râde mai bine! Astfel că, milițianul din el a ordonat anchetatorului să-l cheme pe ziarist, să-i mai ia niscai declarații și cu el la… Procuratură, nu în arestul Poliției. Pentru că, dumnealui milițianul, rămas cu reflectul trecutului, nu poate înțelege că acela care dispune juridic asupra individului anchetat nu mai este polițistul, ci procurorul. După care, încadrat juridic, ” subiectul” merge la Judecătorie.
Dosarul în lucru
În primăvara anului 2008, pârâul care trece pe proprietatea firmei noastre, din comuna Dăești, s-a revărsat peste cota normală de creștere, ajungând să rupă malul de sub imobilul fermei, din punctul Valea Albă, punând, astfel, în pericol, construcția. La fața locului au venit primarul localității, prefectul (de atunci) al județului, reprezentanți ai ISU și alte oficialități. Deoarece ploaia nu mai contenea, s-a trecut la construirea unui dig de protecție. Numai că noi nu mai puteam construi nimic, aflați sub interdicția Inspectoratului în Construcții, alias Ion Nicolae „Dințișor, liberalul răzbunător care ne-a amendat cu 3 miliarde lei pentru niște improvizații de organizare de șiantier. Considerând că este un caz de forță majoră, după ce am obținut oficial ” Certificatul de urbanism” , am demarat construcția digului, fără a mai aștepta apariția ” Autorizației de construire” . De acest lucru am anunțat Consiliul Județean (fiind teren extravilan), Primăria Dăești și prefectul județului. Aflați în perioada de obținere a avizelor care ni s-au impus la construcție, cineva ne-a ” turnat” dușmanului nostru Ion Nicolae- Dințișor, care, pe ascuns, a venit la gardul fermei, a făcut câteva poze și a fugit la Inspectorat. De unde ne-a trântit o reclamație la Poliție, acuzând încălcarea art. 24, alin. 1, lit. ” a” , din Legea nr. 50/1991. Cu această reclamație, în anul 2008, a început constituirea unui dosar penal, de învinuire a administratorului firmei proprietar. De când ni s-a luat declarația și până acum, nu ne-a mai fost semnalată nici o informație despre caz și totul părea sfârșit. Pentru că finalul acestui dosar nu poate fi decât NUP (neînceperea urmăririi penale), bazată pe ” caz de forță majoră” . Dar uite că după trecerea mai mult de 30 de luni de la prima declarație, chestorul Stoica a reu șit să ne reamintească de caz, ordonând refacerea anchetei. Am spus că cine va râde la urmă nu va fi dumnealui, șitiind că în Codul Penal există o superioară înțelegere pentru cazurile de forță majoră, mai ales că nu se va putea dovedi niciodată reaua noastră credință.
Adjunctul de şef Ilie Voica
Surse din interiorul IPJ ne-au transmis că acela care l-a informat pe chestorul Stoica despre existența dosarului este fostul ” rutierist” , comisarul şef Ilie Voica, proaspăt preferat în funcția de inspector şef adjunct, după o activitate reproșabilă la conducerea Serviciului Poliție Rutieră. Dacă menționăm faptul că și Ion Stoica, ca și Ilie Voica, au lucrat la Poliția Rutieră, unul în Argeș și altul în Vâlcea, iar că în comisia de examinarea ultimului, la București, a fost tot un ” rutierist” , fost tovarăș al chestorului şef itinerat pe ruta Argeș „București „Olt – Vâlcea, înțelegem și cum a fost cu avansarea norocosului ” rutierist” vâlcean. În numărul trecut, l-am ” ciupit” și pe dumnealui, cu o mică critică, atenționându-l că dacă vrea să se convingă despre ce șitim din activitatea sa, să ne contacteze. Nu a făcut-o, șitiind bine că deținem probe ale neprofesionalismului său, dar și un caz prin care s-a lăsat șiantajat, doar pentru a nu i se pune bețe în roate la promovare. Pentru că a preferat lovitura pe la spate, antrenându-l și pe şeful său Stoica, în acest număr îi prezentăm doar câteva probe ce-l arată în afara profesiei și neperformant și promitem să mai continuăm.
Probe
În desfășurarea activității sale de şef al Serviciului Poliției Rutiere, comisarul Ilie Voica a fost cercetat prealabil, de un ofițer special desemnat pentru aceasta (comisar şef de poliție Carol Virna) care a menționat că anchetatul ” a desfășurat o activitate managerială mai mult decât formală, care a generat neperformanță atât în ceea ce privește activitatea de constatare, cât și evoluția accidentelor de circulație, în scopul reducerii victimizării populației” . Cităm, acum, dintr-un document pus la dispoziție de surse din cadrul Inspectoratului General de Poliție:
” În cadrul colectivului a întreținut o relație tensionată, motiv pentru care foarte mulți lucrători și, în special, ofițeri, au preferat să plece la alte structuri. A disipat, în cadrul colectivului, responsabilități care ar fi trebuit să fie în coordonarea sa directă, exemplul concludent, în acest sens, fiind starea de fapt constatată de conducerea inspectoratului, cu privire la netransmiterea sau trimiterea cu întârziere, în debit, a proceselor verbale de contravenție, fapte ce conturează comiterea infracțiunii de negliejnță în serviciu (este vorba de amenzi în valoare de DOUĂ MILIARDE LEI –n.r.) Întotdeauna s-a lamentat de lipsa cadrelor, aspect contrazis de efectivele ce le-a avut la dispoziție, rezultatele slabe obținute punând sub semnul întrebării calitatea sa de manager, în contextul în care avea posibilitatea, printr-un control riguros și constant, să-i determine pe cei din subordine sa să- și facă datoria și să acționeze corespunzător. A beneficiat de sprijinul necondițional al conducerii Inspectoratului, prin suplimentarea statului de funcțiuni, detașare de agenți din cadrul altor structuri la poliția rutieră, precum și desemnarea de către inspectorul şef a altor peste 400 de lucrători de poliție care să desfășoare activități specifice poliției rutiere și, cu toate acestea, trendul accidentelor rutiere s-a menținut în creștere, iar activitatea de constatare a scăzut cu peste 22.000 de sancțiuni” . Această cercetare nu a mai fost finalizată, pilele fiind mai putenice decat realitatea! Pentru orice cititor familiarizat cu performanța managerială de la locul său de muncă sau cunoscător al neprofesionalismului superiorului său, sintagma ” calul, care-l simte slab pe buiestrașul său, îl aruncă în țărână” , este tot la fel de actuală și în cazul fostului şef al Serviciului Poliției Rutiere. Neperformant și dezapreciat de subordonații săi, comisarul şef Ilie Voica a ajuns inspector şef adjunct al IPJ Vâlcea… Omul nepotrivit, la locul potrivit sau cum să fie batjocorit principiul competenței și valorii într-o instituție importantă, coercitivă a statului. Cei care vor avea acces la acest articol vor putea înțelege că critica care i-am adus-o comisarului şef Ilie Voica nu este întâmplătoare, ” performanța” de a fi fost promovat în fruntea piramidei profesionale la Vâlcea, dovedind cât de jos s-a ajuns „în această instituție „cu avansarea incompetenților profesional, dar ” competenți” în Pile, Cunoștințe și Relații.
Răzbunarea e arma… milițienilor
La Serviciul Poliției Rutiere, locul eliberat de Ilie Voica este deținut, acum, de un conducător interimar. Pentru ocuparea postului vacant se va organiza un concurs, dar deținem, încă de pe acum, informația că va fi un ” simulacru de concurs” , favoritul nefiind promovat în baza criteriului competenței și valorii, ci ca urmare tutelei pilelor ce le are. Un potențial câștigător, recomandat de performanțele profesionale, de aprecierea de care se bucură printre deținătorii de autovehicule și cetățenii municipiului, este comisarul șef Cătălin Oprescu. Ca mai cu toți ofițerii, Ilie Voica s-a aflat în contratimp (profesional) cu acesta, fapt pentru care, acum, face tot ce se poate spre a-l denigra, a-l îndepărta de la candidatura pe care și-o dorește și are dreptul. Astfel, cu insistențe, din câte am aflat, el a convins un ziarist de la un cotidian local important, să-l coboare grafic (pe săgeată… ha, ha, ha!) pe Oprescu, în aprecierile (cui, dragi colegi ziariști?)… opiniei publice care-i este favorabilă, sperând ca astfel să-l elimine ” natural” , netezind drumul pupilului lor. Evident, cunoscătorii și-au dat seama de făcătură, iar noi îl considerăm drept autor al intoxicării pe… inspectorul şef adjunct Ilie Voica, pentru că are experiență. Ne întemeiem credința pe faptul că, în urmă cu vreo câțiva ani, ” rutieristul” Voica a mai vrut să candideze odată la şefia Inspectoratului și, împotriva sa, probabil tot un ” Voica” , precum a procedat el cu comisarul Cătălin Oprescu, a comandat un articol critic într-un ziar de scandal. Dându- și seama de urmări, poftitorul de scaunul pe care, în sfârșit, îl are sub fund, l-a pus pe un afacerist autohton, prieten de-al său, să negocieze cu patronul ziarului să înceteze critica, în schimbul unui contract de publicitate. Ceea ce s-a și întâmplat. La vremea respectivă, l-am anunțat pe polițistul Voica de greșeala ce a făcut-o iar, de atunci, chiar dacă ni s-a arătat favorabil, milițianul Voica ne-a purtat sâmbetele. Noroc că nu avem de dat, nu avem de luat.. de la polițiști și chiar dacă aceștia vor să-l răzbune, îi privim cu înțelegere.
Morala
Promovându-l, la ușa sa, ca mâna dreaptă, pe comisarul șef Voica, inspectorul șef – chestor dr. Ion Stoica a dat dovadă de neprofesionalism (cine se aseamănă se adună!), dovedind că nu-l interesează creșterea calității actului de coercițiune, de respectarea legii, în litera și spiritul ei. Cât privește răzbunarea pe noi, prin reanchetarea dosarului de care nu am mai șitiut nimic din anul 2008, nu-i învinuim pe cei doi. Ne uităm în sus, dojenindu-l pe Superiorul nostru, că nu ne-a dat la toți înțelepciune, seriozitate, demnitate și onoare!
Romeo POPESCU