Jaful National marca SOV

In România, după lovitura de stat din decembrie 1989, s-au creat grupuri financiare, mafiote și criminale de tip masonic, care și-au constituit servicii secrete proprii, sub acoperirea unor instituții mass-media. Ele acționează pe întreg teritoriul țării și sînt sprijinite de persoane care au funcții importante în instituțiile statului. Un asemenea caz este cel al fostului puscarias Sorin Ovidiu Vântu, condamnat pentru delapidare și furt la 7 ani de detenție în perioada de dinainte de 1989. El și-a format un imperiu de criminalitate organizata, STAT în STAT, format din francmasoni și membri ai Serviciilor Secrete românești și străine, cu care a jefuit Romania. SOV este mason și a condus, practic, Serviciul Român de Informații în perioada cît la conducerea acestuia a fost prietenul și concitadinul său Radu Timofte, cunoscut cu legături pe linia serviciilor speciale sovietice KGB și GRU. Aceste două personaje au participat la pulverizarea economiei românești, la devalizarea unor bănci din România și la înființarea sistemelor de tip FNI și altele, fiind beneficiarii tuturor acestor jafuri naționale. Legătura cu maiorul de grăniceri Radu Timofte l-a dus pe Sorin Ovidiu Vîntu și mai adînc în anturajul Serviciilor Secrete rusești, care i-au speculat ” inteligența nativă” de care dădea dovadă în fel de fel de aranjamente mai mult sau mai puțin legale, găsind astfel omul ideal pentru a fi introdus ” la înaintare” în mai toate afacerile oneroase prin care orice serviciu special se alimentează cu bani. Sorin Ovidiu Vîntu este protejatul membrilor Serviciului Secret sovietic GRU, respectiv a lui Vitalie Ustroi, Vitalie Dobîndă și alții, care se află în România din decembrie 1989, participanți activi la reu șita loviturii de stat din decembrie 1989, alături de alte personaje asemenea lor, inclusiv membri ai ambasadelor străine acreditate în România. Iata ADEVARUL despre Vantu si infractiunile sale, iar procurorii DIICOT, daca chiar au sange in instalatie (si se fac ca nu observa ca sefa lor, Codruta, este amanta lui SOV), atunci sa ia act de ceea ce se prezinta mai jos, pentru ca vor avea un rechizitoriu complet a ceea ce inseamna imperiul de crima organizata infiintat si condus de Vantu: Persoane din structurile GRU, FSB-KGB, STASI, CIA, NATO și alte entități de acela și gen – finanțatori și programatori de lovituri de stat, războaie civile, atentate, autoatentate, asasinate politice și multe altele – sînt implicate în toate afacerile, privatizările, restructurările și disponibilizările abuzive și ilegale din România, în traficul de arme, droguri, carne vie, cafea, alcool, țigări și așa mai departe. Din planul pentru distrugere a României, prin sărăcire și înfometare rapidă, plan pus în practică de serviciile specializate la comanda celor care se luptă pentru supremația mondială atît în Europa de Est, SUA și Rusia, cît și în alte părți din lume, cum este zona Golfului Persic, fac parte și persoane care au beneficiat de pe urma CEC, FNI, GELSOR, SOVINVEST, cum este Sorin Ovidiu Vântu, cu 341,2 miliarde lei (în afară de sacii cu bani care ajungeau zilnic la el din depunerile cetățenilor români la FNI, GELSOR, SOVINVEST). În momentul în care a dobîndit suficientă putere economică, a cumpărat IMAS – institut de marketing și sondaje, care a fost și realizatorul exit poll-urilor din 1996, 2000, iar în ultimii ani ai unor studii de audiență media, în special pe segmentul radio, a înființat INSOMAR-ul executantul exit poll-urilor din 2004 și 2008, dar și CallBridge. Acesta este un serviciu de call center al grupului Realitatea-Cațavencu. Call center-ul funcționează de mai bine de un an (2007) și folosește cel mai performant sistem tehnic de operare din Europa de Est, Cisco 512. Serviciul de call center ajută companiile-client să își externalizeze operațiunile bazate pe apeluri telefonice. Serviciile oferite acoperă eficient majoritatea nevoilor companiilor de la client service, help desk, telesales, telemarketing, pînă la servicii suport pentru acțiuni de fundraising, RSVP pentru evenimente mari etc.. Și toate acestea pe banii celor 300.000 de cetățeni români furați de Sorin Ovidiu Vântu cu sprijinul SIE, prin Gheorhe Fulga, al SRI- KGB, prin Radu Timofte, și nu în ultimul rînd al lui Ion Iliescu. Iată pe cine a mînjit Vântu cu banii FNI: Popa Nicolae 28,6 miliarde de lei; Carabulea Ilie 14,9 miliarde de lei; Ionescu Iulia 10,4 miliarde de lei; Rudăreanu Cornel 10,4 miliarde de lei; Saidac Alexandru 10,3 miliarde de lei; Ionuț Cojoacă 10,2 miliarde de lei; Livadariu Marilena 10,2 miliarde lei; Niță Eugen 10,2 miliarde lei; Achimescu Emil 10,1 miliarde lei; Marian Șerban 10,1 miliarde lei; Hoanță Nicolae 7,3 miliarde lei; Radu Sîrbu 5,5 miliarde lei; Sîngeorzan Anton 5 miliarde lei; Decebal Traian Remeș 4,7 miliarde lei; Nicolae Noica 4,2 miliarde lei; Remus Opriș 3,8 miliarde lei; Ion Diaconescu 3,6 miliarde lei; Hagiu Traian 3,6 miliarde lei; Ioan Avram Mureșan 3,4 miliarde lei; Traian Băsescu 3,3 miliarde lei; Radu Berceanu 3,3 miliarde lei; Constantin Dudu Ionescu (fost ministru de Interne) 3,3 miliarde lei; Valeriu Stoica (fost Ministru de Justiție) 3,3 miliarde lei; Vlad Roșca 3,2 miliarde lei; Dăncuța Dobrin 3 miliarde lei; Dragoș Constantinescu (fiul fostului președinte Emil Constantinescu) 2,8 miliarde lei; Vasile Lupu 2,6 miliarde lei; Chalfa Gheorghe 2,5 miliarde lei; Minculete Dan 2,5 miliarde lei; Cristea Valentin 2,2 miliarde lei; Ulm Spineanu 2,2 miliarde lei; Paul Păcurariu 1,8 miliarde lei; Cioscu Constantin 1,6 miliarde lei; Badea Vasile 1,2 miliarde lei; Ionescu Valentin 1,1 miliarde lei; FPS pt. Cojocaru Neculai (acțiuni Vinalcool) 1 miliard lei; Minculete Ion 959.134.442 lei; Dolmanian Sarchis Mahitar 912.012.091 lei; Taloș Dan 840.570.660 lei; Albu Liviu Florian 807.987.812 lei; Bațagoi Natalia 257.354.958 lei. Lista este cu mult mai mare și beneficiarii sînt mult mai numero și. Se regăsesc în ea membri în conducerea sindicatelor din multe întreprinderi din România care au depus fondurile acestora la FNI, iar în momentul deconspirării acestui jaf național au ridicat și sumele respective, dar și partea cuvenită lor personal, devenind peste noapte milionari în euro și acționari în mass-media. Nicolae Popa, inculpat in dosarul Gelsor FNI a fost dat în urmărire generală prin Interpol și s-a stabilit că el locuiește în Jakarta. Un alt caz este Liviu Luca, fost lider de sindicat la SNP Petrom. După episodul FNI, el devine acționar împreună cu Sorin Ovidiu Vântu la Grupul Media Dramiral, respectiv Realitatea TV. Cei doi mai controlează și firma Comac Limited, societate off-shore cu sediul în Cipru. Aceasta este compusă din Fercell Limited (50%) și Elbahold Industries Limited (50%). Fercell Limited are un singur acționar unic, și anume pe LMNT Nominees Limited, care însă, la rîndul său, are ca acționari alte două off-shore-uri: A.T.S. Nominees Limited (99%) și A.T.S. Trustees Limited (1%). Elbahold Ltd. (Cipru), ” mama” Comac Limited, este acționar majoritar (49,3508%) la Petromservice, înființată de sindicaliștii din Petrom (FSLI) aflați sub conducerea lui Liviu Luca, firmă care a devenit astfel un canal de externalizare a unor profituri uriașe. Petromservice controlează trustul de presa ” Ziua” . Elbahold Limited apare printre acționarii Expresiv SA, care deține licența pentru Radio Total (Radoway Limited) prin intermediul Comac Limited. Astfel, conform ONRC, Comac Limited deține 51% din Expresiv SA, alături de FSLI Petrom (39%), Cornel Nistorescu (7%), Andrei Dan Anghel, Călin Ionuț Anghel și Alina Tudora Mantea (ultimii trei cu cîte 1%). Elbahold Limited are ca acționar unic pe A.T.S. Nominees Limited „în spatele căreia (la fel ca în A.T.S. Trustees Limited) se regăsesc la vedere trei ciprioți, frați, avocații Antis, Georgios și Stelios Triantafyllides. Cei trei ciprioți sînt doar niște paravane, ei fiind doar împuterniciți să reprezinte interesele adevăraților proprietari ai căsuțelor poștale menționate. Potrivit legislației cipriote, adevăratul proprietar de off-shore are mai multe variante pentru a rămîne ascuns: 1) Scrisoare de renunțare. Reprezentantul poate prelua și rolul de acționar majoritar în scripte. Pentru a se asigura că acesta nu va ie și de sub autoritatea sa, adevăratul proprietar are la mînă o hîrtie ” de demisie” din funcție a reprezentatului, cu data ” în alb” . 2) Cesiunea de acțiuni – este un formular pentru transmiterea drepturilor de proprietate, semnat de reprezentant, tot fără dată, care se află la adevăratul proprietar. 3) Controlul asupra conturilor. Doar adevărații proprietari au acces la conturile firmei. Expresiv SA din București deține licența și pentru firma de imagine Red Apple Communication International SRL. Comac Ltd. mai controlează și 50% din firma Conservil SRL, în care este asociată direct cu FSLI, organizația sindicaliștilor din Petrom. Conservil are sediul chiar în clădirea Petrom, sucursala Ploiești, colonel(r) SRI Păltînea fiind naș în toate combinațiile de aici. Administratorul firmei este Gheorghe Rațiu, fostul șief al Direcției I din cadrul Securității. Trecut în rezervă, Rațiu a fost preluat de Vântu și a devenit unul dintre oamenii fideli ai acestuia, lucrînd în Gelsor, numele său fiind implicat și în cumpărări de acțiuni la Banca Internațională a Religiilor. Gheorghe Rațiu, Sorin Ovidiu Vântu și Dan Andronic au fost, la un moment dat, asociați cu Ion Cristoiu în Editura Ion Cristoiu. Comac Ltd. deține și 80% din participații la Accent Travels & Events SRL. Lucian Boronea, directorul general al acestei firme, a fost manager al sucursalelor din SUA și Canada ale companiei Tarom, de unde a plecat la agenția de turism patronată de Vântu: Gelsor Travel &Tour. Comac Ltd. mai este acționar la GM Invest, ai cărui cenzori și administratori provin din Gelsor. După ce Gelsor a fost suspendată de CNVM și declarată falimentară, GM Invest, profilată pe activități de brokeraj, a fost aruncată de Vântu pe piața de capital. Comac Ltd. controlează și firmele CGR Media SRL și Print Multicolor SRL. CGR Media SRL editează revista ” Bilanț” , asociată direct cu soții Carmen și Constantin Rudnițchi. În Print Multicolor SRL, Comac Ltd. îl are partener pe Daniel Condurache, fondatorul revistei ieșene ” Opinia Studențească” . Comac este asociată și cu X-Oil, care aparține lui Nipomici Ghenadie, ” consultant financiar” din Republica Moldova. Administrator al X-Oil este Publipetrosport, firma lui Florin Bercea, președinte al Ligii Asociațiilor Sportive din Petrom și unul dintre ” locotenenții“ credincio și ai lui Liviu Luca. Nipomici Ghenadie este aghiotantul lui Sorin Ovidiu Vântu, fiind prezent în toate dintre afacerile legate de FNI. Sorin Ovidiu Vântu, afaceristul de al cărui nume este legat cel mai mare scandal financiar din istoria postdecembristă a României, era considerat în 2000, anul prăbu șirii FNI, cel mai bogat om din România. “Anchetat” de procurori și polițiști pentru prăbu șirea FNI, a Fondului Național de Acumulare (FNA), pentru devalizarea Băncii Române de Scont și a Băncii de Investiții și Dezvoltare, Vântu declara precaut, în 2003, că nu mai face afaceri în România. ” De circa un an și jumătate, eu nu mai fac nici o afacere în România” , afima într-un interviu la ” Marius Tucă Show” . Două sînt motivele pentru care a preferat ca numele său să nu mai fie asociat zonei de business din România. Unu – în 2002, Parchetul General a început să instituie sechestru pe bunurile personale sau pe companiile deținute de Vântu. Doi – credibilitatea, care în lumea afacerilor reprezintă totul, îi era serios zdruncinată. Ca atare, Vântu a ales să- și deruleze interesele prin paravane și interpu și. Treptat, în locul lui sau al societăților sale au început să apară firme off-shore, cu rezidența în paradisuri fiscale, care nu permit aflarea numelui proprietarului real al companiei. ” Am vîndut firmele unde aveam acțiuni. Companiile care mai funcționează acum le-am vîndut. Cele pe care le-am închis, le-am închis pentru că nu le-a cumpărat nimeni” , susținea afaceristul. Scos de sub urmărire penală de Parchetul General în cazul FNI la sfîr șitul anului 2004 și cu sechestrul de pe bunuri ridicat, Vântu a mai așteptat un an, pînă în ianuarie 2006, pentru a recunoaște că face din nou bani în țara natală. Anunțul că deține postul Realitatea TV nu a luat pe nimeni prin surprindere. Rămas cu un singur dosar penal, în care faptele urmau să se prescrie în cîteva luni, Vântu îndrăznește să spună că va anunța că face și alte afaceri de anvergură ” cînd acest lucru va fi de interes pentru opinia publică din România” . Un păienjeniș de zeci de firme reprezintă, în perioada scandalurilor financiare în care a fost implicat numele lui Sorin Ovidiu Vântu, în 2000-2001, o parte din averea sa spectaculoasă, pe care unii o considerau cea mai mare din România acelei vremi. ” Am avut peste 700 de firme” , a susținut mai tîrziu afaceristul. Cert este că, în momentul în care Angelica Vântu a intentat divorț de soțul său, aceasta a depus la Judecătoria Sectorului 1 o listă cu mai multe bunuri comune ale familiei, printre care se regăseau și 25 de societăți comerciale. Potrivit Registrului Comerțului, în 2006 Sorin Ovidiu Vântu mai apare ca acționar persoană fizică în 20 de firme, însă o parte din acestea erau în faliment, dizolvate, radiate, lichidate sau închise. Doar 13 societăți care au făcut parte din imperiul financiar al ” părintelui FNI” au rămas în funcțiune, în unele dintre ele acesta regăsindu-se acționar, altele fiind plasate unor firme sau oameni din zona sa de interese. Potrivit Registrului Comerțului, acestea sînt: Grupul Gelsor SA (fost Grupul Financiar Gelsor), Imobiliar Network 2002, Gelsor SRL (fosta Gelsor SA), Gelsor Assets Management, Institutul de Economie și Afaceri, New Leasing SA, Imola SA, Accent Travel & Events SRL, Grupul de Media Gelsor, Gelcoop, Regisco SA – firma registrator al valorilor mobiliare emise de companiile listate la Bursa de Valori București, Victoria Business Center, Deltarom. Asociații lui Vântu sînt fideli ai săi din perioada de ” glorie” a FNI: Sorin Ovidiu Freciu, fost președinte al grupului Gelsor, fost realizator la Realitatea TV, actualmente administrator al The Money Channel Consulting SRL în care deține 20% (restul aparținînd Realitatea Media SA); Vlad Soare, și el fost președinte al grupului Gelsor pînă la prăbu șirea FNI; Ioan ” Niki” Andrei, fost funcționar de rang înalt al statului, primul președinte al SOV Invest și foarte bun prieten cu Sorin Ovidiu Vântu; Gheorghe Rațiu. Aceștia dețin procente nesemnificative, care ajung la maximum 5%. O prezență mai aparte în acționariatul firmelor este Teodor Nicolaescu, fostul președinte al Băncii Române de Scont. Acesta sugerează că firmele în care figurează sînt ” în tabăra lui Vântu” . ” Începînd cu decembrie 2001, cînd a izbucnit scandalul cu mine și cînd am fost arestat, nu m-am mai interesat absolut deloc de situația firmelor din grup în care eram asociat. Eram oricum în situație de ostilitate cu Vântu și cu colaboratorii lui și nu am luat legătura cu niciunul. Unele erau în procedură de lichidare, altele și-au schimbat numele. Erau în tabăra lui Vântu și nu m-a preocupat chestiunea” , a declarat Teodor Nicolaescu. De și nu recunoaște că el este acționarul nevăzut din spatele off-shore-urilor, Vântu s-a dat de gol prin cîteva declarații banale. În 2000, în plin scandal FNI, varianta de ” avarie” a lui Vântu a fost să- și vîndă firma cea mai importantă, Grupul Gelsor. Compania, cu un capital social de cîteva milioane de dolari, a fost cumpărată de Ioan Chelaru, avocat din Roman, senator din partea PSD începînd cu 2004, bun prieten din copilărie al lui Sorin Ovidiu Vântu. Valoarea din acte a tranzacției încheiate în iulie 2000 a fost de 30 de miliarde de lei, plătibili eșalonat în 25 de ani. Valoarea reală a Grupului Gelsor SA era de 199,87 miliarde de lei. Vântu susține că nu a fost interesat să- și răscumpere afacerea vîndută la subpreț vechiului său prieten: ” Domnul Chelaru a vîndut mai departe. Nu m-a interesat. Aveam alte preocupări” . Într-adevăr, Ioan Chelaru a vîndut mai departe Grupul Gelsor, dar nu oricui, ci către off-shore-ul Anwin Alliance Limited, tranzacția fiind încheiată în mai 2002, dar menționată la Registrul Comerțului o lună mai tîrziu. Întrebat cine era patronul firmei, Chelaru a declarat că nu își mai amintește. Fisura în cele afirmate de Sorin Ovidiu Vântu intervine într-o altă declarație a sa: ” La o vreme, grupasem toate activitățile imobiliare pe o companie care se chema Gelsor Network. Am vîndut această companie unei companii din exterior, care se numește Stonecome Ltd.” . Potrivit documentelor, vînzarea lui Gelsor Network (actuala Imobiliar Network 2002) către Stonecom Ltd. s-a făcut în 2002. Problema este că, în 2002, atunci cînd acesta susține că a vîndut Gelsor Network, patronul societății era Grupul Gelsor. Iar Vântu nu mai avea nimic de-a face cu Grupul Gelsor din 2000, cînd i-a vîndut compania lui Ioan Chelaru. Întrebarea este cum putea Sorin Ovidiu Vântu să vîndă Gelsor Network în 2002 în condițiile în care ultimii acționari ai companiei au fost Ioan Chelaru și Anwin Alliance Ltd., în spatele cărora susține că nu s-a aflat? Firma care a preluat în scripte din 2002 Gelsor Network, devenită Imobiliar Network 2002 SA, este Stonecom Ltd., companie off-shore cu rezidența fiscală în Cipru. Cum singur recunoaște, Vântu și-a grupat toate proprietățile imobiliare pe Imobiliar Network înainte să vîndă către Stonecom Ltd. Interesant este că în proprietatea firmei figurează acum fostele proprietăți ale lui Sorin Ovidiu Vântu: sediile filialelor Gelsor, amplasate în 22 de mari orașe ale țării, apartamente în zone ultracentrale din București, spații comerciale și, în fine, piesa de rezistență, sediul central al fostei Bănci Române de Scont. Partea cea mai spectaculoasă este că cele două reședințe ale lui Sorin Ovidiu Vântu, de pe Strada Paris 34 și din Corbeanca, sînt trecute în acte pe compania Imobiliar Network 2002. ” Eu operez, în general, cam pe jumătate din suprafața globului pentru optimizări fiscale, prin paradisuri fiscale. Sînt instrumente de lucru folosite de multe corporații internaționale. Nu văd de ce românilor le-ar fi refuzate aceste facilități” , declara cu nonșalanță Sorin Ovidiu Vântu într-un interviu. Dincolo de facilitățile invocate de SOV, cele mai multe paradisuri fiscale garantează și secretizarea patronilor, aspect ce se potrivește mănușă unui întreprinzător ca el cu credibilitatea redusă la zero de scandalurile financiare în care a fost implicat. Firma GM Invest SA, una dintre societățile de valori mobiliare care intermediază pe bursă, a stat în anonimat din 1994, cînd a fost fondată, pînă în 2002, cînd a fost preluată de off-shore-ul cipriot Comac Ltd..Tranzacția a avut loc la doar două luni după ce Comisia Națională de Valori Mobiliare (CNVM) a decis să lase Gelsor fără obiectul muncii, retrăgîndu-i autorizația. Ulterior preluării, GM Invest a înflorit, ajungînd între primii zece intermediari de pe bursă. Ajunsă pe poziția a șasea ca volum de tranzacționare, a devenit chiar acționar la Bursă. GM Invest are sediul în centrul Capitalei, chiar în clădirea fostei Băncii Române de Scont, înființată de Vântu. Comac Ltd. deține peste 87% din acțiunile societății de brokeraj, iar restul participațiilor se împarte între ” locotenenții” lui SOV: cetățenii moldoveni Tatiana și Ghenadie Nipomici – consultant financiar, fost consultant principal în Aparatul Președintelui Republicii Moldova, Petru Lucinschi, Darius Golgojan – fost acționar la urmașul Gelsor Travel & Tours, și Mircea Solomon – avocat implicat în numeroase tranzacții ciudate din zona Vântu – Liviu Luca. Iar ” coincidența” cea mai frapantă este că unul dintre președinții Gelsor SA a ajuns să conducă GM Invest. Este vorba de Andrei Dorinel Valeriu, directorul general al GM Invest. Nici șiefii agențiilor din țară nu sînt străini de ” familia” Gelsor. Liviu Stoica, de la Ploiești, și Dorin Compera, din Ia și, au păstrat tradiția. Excepție nu fac nici cenzorii GM Invest: Costică Rucărescu, Marin Șerban, Mircea Prăvălici, Dumitru Mihuț și.a. Toți aceștia au fost traderi sau colaboratori ai Gelsor. Comac Ltd., firma cu care Vântu susține că n-are nici o ” tangență acționarială” , mai deține participații importante în alte patru societăți care duc spre marele infractor. Cea mai evidentă este firma rebotezată Accent Travels & Events. Managerul societății este Lucian Boronea, neschimbat de pe vremea cînd Sorin Ovidiu Vântu era, oficial, stăpîn. Alta este Conservil SRL, în care Comac Ltd. este asociată direct cu FSLI și care are sediul chiar în clădirea Petrom, sucursala Ploiești. Celelalte două firme unde mai apare Comac Ltd. sînt: Print Multicolor SRL, din Ia și, și CGR Media București, ambele active în mass-media. O altă afacere marca Sorin Ovidiu Vântu se derulează prin firma Delta Asigurări SA, care vinde polițe de asigurări de viață și de sănătate. Înființată în octombrie 2003, societatea a obținut un profit record, de 38 de miliarde de lei vechi, încă din primul an de funcționare. A beneficiat de o campanie publicitară generoasă, difuzată chiar de postul Realitatea TV, și funcționează, alături de GM Invest, într-un luxos sediu din Piața Unirii, fostul sediu central al Băncii Române de Scont, aflat în proprietatea Imobiliar Network 2002 SRL. ” Acționariatul nostru și planurile ambițioase pe termen lung oferă credibilitate clienților noștri” , se laudă site-ul firmei Delta Asigurări SA. De fapt, exact acționarii cei ” credibili” îl indică pe adevăratul stăpîn al companiei. După schema afacerilor actuale cu amprenta ” părintelui FNI” , profitul societății de asigurări se scurge într-un off-shore din Marea Britanie. Se numește Tabor Project Limited, deține 82,8% din acțiuni și are un aport de capital de aproape 50 de miliarde lei vechi. Legislația britanică permite secretizarea identității patronilor de firme cu răspundere limitată. Reprezentantul off-shore-ului în România este un anume Octavian Turcan, cu domiciliul în Chi șinău și cetățenie moldovenească. Personajul se înscrie în galeria interpu șilor fideli lui Sorin Ovidiu Vântu: a administrat Banca Româna de Scont și, în prezent, deține un procent în Imobiliar Network 2002. Actele de la Registrul Comerțului arătau că, în 2006, unul dintre acționarii minoritari ai Delta Asigurări SA era Sorin Ovidiu Freciu, fost președinte al grupului Gelsor și ulterior realizator de emisiuni economice la Realitatea TV. Acesta susține însă că s-a retras din firmă la șiedința de bilanț a AGA din mai 2006. Un pachet semnificativ (17,14%) de acțiuni Delta Asigurări era gestionat în 2006 de Asociația Salariațior din Petrom, organizație înființată în 2000 de sindicalistul Liviu Luca și de 24 de mahări din Petrom, pentru achiziționarea de acțiuni în procesul privatizării colosului petrolier. Oamenii-cheie ai lui Luca au primit acțiuni sau funcții la Delta Asigurări. Unul dintre ei este Gheorghe Supeală, fost director în Petrom și consilier la Petromservice, care are 0,0001% din firmă. Altul este Gabriel Comănescu, administrator la Delta Asigurări. Comănescu este boss-ul grupului Upetrom, partener cu Liviu Luca și prieten vechi cu fostul ministru al Finanțelor, Sebastian Vlădescu. Și tot pe filiera sindicaliștilor din Petrom, Delta Asigurări a cumpărat în 2006 o altă companie de profil: Petrol Asigurare – Reasigurare (Petroas), înființată de petroliști. Un alt partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vântu este Adrian Petrache. Acesta și Alexandru Bittner sînt cunoscuți drept șiefii grupării de afaceri ” Mafia de Băneasa. ” Sînt prieten cu Adrian Petrache de ani de zile” , a recunoscut Vântu, evitînd să menționeze dacă are interese comune și cu Bittner. 45% din acțiunile postului Realitatea TV au avut la un moment dat un traseu curios. Participațiile au trecut de la fondatorul Silviu Prigoană la Ștefan Lucov, un alt membru al grupării patronate de Petrache-Bittner, și înapoi. Ulterior au ajuns la un anume Radu Mărgineanu, care le-a cumpărat, în mai 2004, de la Prigoană cu numai 4,5 milioane de lei vechi. O lună mai tîrziu, Mărgineanu le vinde cu fix 5.553.297 dolari către o firmă controlată de Radoway Limited (Radio Total), un off-shore din Cipru, reprezentat de Mircea Solomon, omul lui Vântu. Mărgineanu fusese recomandat de Blue Link Comunicazzioni, firma elvețiană a lui Vântu, care deținea deja 55% din Realitatea TV. Radu Mărgineanu este nașul fiului lui Adrian Petrache și, în acela și timp, finul lui Gheorghe Rotaru, fost director adjunct al Serviciului de Informații Externe, pe linie de contraspionaj. Sorin Ovidiu Vântu și-a ridicat noul imperiu la adăpostul mogulului sindical Liviu Luca. Instrumentele de lucru au fost firmele sau asociațiile sub care s-au grupat salariații Petrom, precum și banii lor. Oficial, Vântu a pretins că prestează servicii pentru Liviu Luca din poziția de consilier al acestuia. În realitate, firmele off-shore reprezentate de oamenii ” părintelui FNI” făceau tranzacții directe, de milioane de dolari, cu entitățile sindicaliștil or din Petrom. În 2005, Elbahold Ltd. din Cipru – reprezentată în România de Dan Stratan, ultimul președinte al grupului Gelsor – a devenit cel mai important acționar (49,35%) al companiei Petromservice SA. Prin Petromservice, off-shore-ul Elbahold Ltd. face parte dintr-o adevarată suveică de firme. Editura Ziua SRL, care scoate ziarul cu acela și nume, este una dintre acestea. Urmează Insomar SA, celebrul institut de sondare a opiniei publice, Petro Security Group SRL (activități de protecție), Compania de Navigație Giurgiu Nav SA, Dixit Press SA (ziarul ” Telegraful de Prahova” ), Ana Maria Press SRL (grupul de presă ” Ziua” ), Realitatea Media SA (Realitatea TV) și Union Oil Software SA sînt alte piese din suveica Petromservice (Elbahold Ltd). Multă vreme, Petromservice a participat cu 99% și în X-Oil Grup SRL. Apoi, Petromservice a fost înlocuit de Comac Ltd., deci, indirect, tot de Elbahold Ltd.. Pînă în 2012, Petromservice are asigurate venituri de peste 937 milioane de euro de la OMV, în urma unui contract controversat. Nu este, de altfel, singura afacere suspectă pusă în practică de Sorin Ovidiu Vântu. Rețeaua de firme off-shore înregistrate în paradisul fiscal din Cipru și reprezentate în România de apropiați ai controversatului Sorin Ovidiu Vântu gravitează strategic pe lîngă Petrom. Primul pas a fost făcut chiar înainte de privatizarea din 2004 a colosului petrolier. Atunci, societatea Petromservice SA, cea mai mare ” căpușă“ a SNP Petrom, înființată de sindicaliștii lui Liviu Luca, a încheiat un contract de management cu Comac Ltd. din Cipru, reprezentată de aghiotanții lui Vântu: Dan Stratan (fost președinte al grupului Gelsor), avocatul Mircea Solomon și cetățeanul moldovean Ghenadie Nipomici. În 2005 s-a făcut pasul următor: printr-o inginerie financiară a fost cooptat în acționariatul Petromservice SA un alt off-shore cipriot legat de Comac, Elbahold Ltd.. Miza: aproape 1 miliard de euro de la Petrom, arvunit companiei Petromservice SA, care ia drumul Ciprului cu un bilet de doar 13 milioane de euro plătiți de off-shore-ul Elbahold Ltd.. Contractul de management încheiat cu off-shore-ul Comac a fost propus de însu și Liviu Luca și aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) Petromservice SA pe 20 octombrie 2003. În aceea și perioadă a apărut și informația potrivit căreia Vântu îl consilia pe Liviu Luca. Pe teritoriul României, Comac Ltd. este implicată în mai multe afaceri din zona de interes a lui Sorin Ovidiu Vântu, controlînd firme specializate în brokeraj, media și petrol. La rîndul său, Comac este deținută de alte două căsuțe poștale, înființate tot în Cipru. Una dintre acestea este Elbahold Ltd., care stăpînește 50% din Comac. Totodată, Elbahold a devenit cel mai important acționar al companiei Petromservice SA. Această tranzacție a fost, de departe, foarte suspectă. Practic, cu mai puțin de 13 milioane de euro, off-shore-ul Elbahold Ltd. a cumpărat o afacere de sute de milioane de euro, cît reprezintă 49,35% din acțiunile Petromservice SA. Și Elbahold este reprezentată tot de Dan Stratan. Cooptarea noului acționar în firma sindicaliștilor din Petrom, condu și de Luca, s-a plănuit încă din martie 2005, cînd AGA companiei a decis majorarea capitalului social, avîndu-se în vedere dublarea acestuia. Conducerea Petromservice SA și-a justificat decizia prin necesitatea unei infuzii de capital în societate, pentru restructurare și retehnologizare. În mod normal, acționarii vechi ai firmei beneficiază de dreptul de preemțiune, fiind primii întrebați dacă vor să cumpere acțiuni din noul pachet emis de societate, înaintea unui eventual ofertant din exterior. Suspect este că în cazul Petromservice SA prea puțini dintre vechii acționari au beneficiat de această normativă, arătîndu-se interesați doar de 1,3% din noile acțiuni oferite. Prin urmare, aproape 1,5 milioane de acțiuni au rămas fără stăpîn deoarece Asociația Salariaților Petrom (PAS), care deținea atunci 50% din Petromservice SA, n-a vrut să mai cumpere nici un titlu, și asta în condițiile în care PAS ar fi putut achiziționa mai mult de jumătate din acțiunile nou emise de companie cu profitul ce-i revenea pe anul 2004 (peste 8 milioane de euro). Acestea, în toamna lui 2005, s-au ” plasat” . Astfel a intrat în acționariat off-shore-ul Elbahold Ltd. din Nicosia. În cazul de față, Elbahold figurează ca acționar la Petromservice SA cu 49,35% din acțiuni. Cu doar 13 milioane euro, off-shore-ul a devenit astfel proprietarul a aproape 1,5 milioane de acțiuni (fiecare cu o valoare nominală de 31,04 lei noi), achitînd însă numai 10 milioane de euro. După comunicarea noului acționariat, s-a aprobat un nou termen maxim pentru achitarea diferenței de aproape 3 milioane de euro de către Elbahold. Specialiștii în fuziuni și achiziții consideră că prețul plătit pentru pachetul de 49,35% din acțiunile Petromservice SA este dubios de mic, mai ales că firma figura în 2004 printre primele 50 de companii românești cu cea mai mare cifră de afaceri: 271,5 milioane euro. Concret, cele aproape 13 milioane de euro plătite pentru 49,35% din acțiuni reprezintă mai puțin de 75% din profitul Petromservice SA pe 2004, de 17,6 milioane euro. Consultantul financiar Bogdan Baltazar a susținut că prețul pentru preluarea acțiunilor unei companii se stabilește în funcție de profit. În cazul societăților de top, investiția poate fi recuperată din profitul pe 17-20 de ani. Potrivit lui Baltazar, valoarea ” conservatoare” a Petromservice SA s-ar fi ridicat la peste 130 de milioane de euro, deci pachetul achiziționat de Elbahold ar fi valorat nu mai puțin de 64 de milioane de euro, respectiv de 5 ori mai mult decît prețul plătit efectiv. Alți specialiști spun că un preț normal variază între de 2 ori și de 7 ori valoarea activului net. Această metodă de calcul arată, în cazul Petromservice SA, că valoarea investiției ar fi trebuit să fie undeva între 53 și 160 de milioane de euro. Cînd se cumpără acțiuni noi, valoarea tranzacției este egală cu prețul pachetului nou emis, iar banii sînt virați societății. În schimb, dacă Elbahold prelua acela și procent de la vechii acționari, prețul plătit către PAS Petrom putea fi mult mai mare, neavînd legătură cu valoarea nominală a