Acasă Arhiva Legea lustratiei sau marul discordiei

Legea lustratiei sau marul discordiei

      Deși am 27 de ani și nu pot spune că am simțit pe propria mea piele teroarea sistemului comunist, care timp de 50 de ani a existat în România, sunt o susținătoare ferventă a apariției legii lustrației. Sunt multe păreri care susțin că e prea târziu. Așa o fi, însă cred că niciodată nu e prea târziu pentru a se face dreptate. Iar aici despre așa ceva este vorba: despre justețe. Legea lustrației nu-ți pune pistolul la tâmplă pentru a-ți lua avuția, așa cum au făcut comuniștii la începutul anilor Î50 și nici nu e un instrument de tortură, este doar o reglementare legislativă necesară pentru asanarea societății românești. Cu siguranță că prin intermediul acestei legi se vor plăti și polițe, este inevitabil, însă , în esență, rostul ei acela de a-i arăta cu degetul pe cei din structurile de conducere ale Partidului Comunist, care, în democrația actuală, sunt încă la putere și fac regulile jocului. 

      Zilele trecute, am participat la un seminar pe tema comunismului organizat de Tineretul Național Liberal. Prima chestiune care m-a frapat a fost că participanții, deși au povestit ce au știut și au trăit ei în regimul comunist, au evitat să pronunțe nume în povestirile lor. Am observat că vorbitorilor le era frică să spună deschis ce gândesc de teama represaliilor. Este o meteahnă moștenită din regimul comunist de care nu ne vom dezbăra chiar dacă legea lustrației va trece și de Camera Deputaților.

Înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, este necesar un recurs la memorie pentru ca tinerii de azi să cunoască nenorocirile pe care au fost nevoiți să le suporte unii semeni, având doar vina că erau intelectuali. Așadar, în această perioadă societatea civilă trebuie să se mobilizeze în organizarea a cât mai multe seminarii și discuții interactive pentru ca tinerii să cunoască adevărata Față a comunismului. În acest fel, vom evita să cadă în capcana unora care să-i intoxice cu fraze de genul: „Pe timpul lui Ceaușescu era mai bine, aveai casă, aveai serviciu, chiar dacă mâncai salam cu soia. Ce, acum nu găsești în supermarket-uri așa ceva?” Într-adevăr, există alimente care conțin soia, însă ea este vegetală, și nu soia animală cum mâncam până în 1989.

      Mulți analiști europeni susțin ipoteza că secolul 20 nu a fost finalizat până acum deoarece nu a avut loc procesul comunismului, așa cum la mijlocul acestui secol s-a desfășurat procesul împotriva nazismului. Atunci și acolo, la Nuremberg, criminalii naziști, devotați lui Hitler, au plătit prea puțin pentru milioanele de morți ai că ror responsabili s-au făcut. Dar dacă atunci a fost așa, acum, După dărâmarea comunismului, nu s-a auzit mai nimic concludent despre vreun proces îndreptat împotriva comunismului. Contra unei utopii doctrinare care a distrus milioane de vieți, destine și cariere. În Europa estică au fost câteva încercă ri timide de a intenta procese împotriva unor lideri comuniști, însă datorită sistemului care funcționa în justiție nu au putut fi condamnați. În contextul balcanic, România se detașează net Față de țările vecine unde comunismul a că zut fără vărsare de sânge. În Cehoslovacia, spre exemplu, a fost o revoluție de catifea și transferul de putere s-a făcut pașnic. În Bulgaria așișderea, iar statele care formau Republica Socialistă Federativă Iugoslavia s-au despărțit, ieșind de sub umbrela comunismului, fără prea mari bătăi de cap, După moartea lui Iosif Broz Tito.

      Și pentru a întări ideea că România este o țară atipică , iată că abia După 16 ani de la Revoluție s-a reușit apariția unei legi anti-nomenclatura comunistă. Cum va arăta scena politică După legea lustrației? Bulversată, cu siguranță. Mai mult de jumătate din parlamentari sunt lustrabili, adică vor fi nevoiți să părăsească scena politică și să se apuce de altceva. Pentru ca legea să nu se transforme într-o vânătoare de vrăjitoare, ea trebuie să cuprindă explicații foarte clare în ceea ce privește apartenența la regimul comunist. Nu știu cum vor reuși parlamentarii să-i deosebească pe băieții buni de cei răi, adică pe cei care au fost obligați să se înscrie în Partidului Comunist, dar nu și-au turnat vecinul la Secu de cei care scriau cu zel despre oricine și orice ar fi fost sau s-ar fi manifestat împotriva conducă torului mult iubit.

Magda Tolea

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.