„Pe un munte într-o țară foarte-ndepărtată,
Stăun om cu ochii-nchiși și spune ce ne-așteaptă.
Lumea nu-l ascultă, îl crede un nebun,
că ci vorbele lui sunt ca niște lovituri de tun”
M-am săturat de guvernanții și parlamentarii ăștia care dau rateuri După rateuri. În fiecare zi citești numai despre prostiile făcute de ei. Ce-i în Guvern, se știe. Fenechiu și cu Patriciu se aflăîn spatele nenorocirii țării. În spatele Parlamentului, al viitorului legislativ, ar trebui săse afle electorii și nu interesele personale sau de grup ale unora. Și totuși așa este! M-am uitat, adeseori, cu atenție, la mutrele parlamentarilor. În primul rând, cred că populația României habar nu are că unii sunt parlamentari. Sunt persoane complect necunoscute, în proporție de 89% din cei aflați în scaunele de piele, plătite de contribuabili, pentru a nu li se bășica dosul. Figuri absolut stupide care dorm, vorbesc la telefon, vorbesc între ei, etc. Nu cred că măcar un cetățean cu drept de vot, văzând cât de mult se implică parlamentarii în treburile țării, va mai avea chef, în viitor, săse mai prezinte la vot, pentru a mai trimite în parlament un ipochimen că ruia puțin îi pasăde cei care l-au trimis. Nu înțeleg și nu accept atitudinea unor așa ziși politicieni români.
În afirmațiile lor, petroliberalii ne aratăcât de înverșunați sunt ei (și unii din partidul lor) împotriva lui Băsesecu. Oare ce cautăsentimentele personale în viața politică ? Indivizii sunt puși acolo săse ocupe de interesul și de bunăstarea milioanelor de concetățeni și nu al lui Băsescu. Unde-i logica? Guvernul are, de mai mult de doi ani, posibilitatea săarate ce poate (de fapt ne-a arătat ce nu poate). Băsescu poate deranja prin atitudini și afirmații, mai mult nu. Dar săse continue cu orgoliul prostesc împotriva lui, duce țara asta de râpă. Cei care vor urma la guvernare, din anul 2008, După liberali, vor avea probleme foarte grave în a reface țara. Cine va suferi până la urmă?… Pe cine mai intereseazăacum? Ce văd eu, cu ochii minții, dincolo de guvernul corupt, în Parlament?
Văd, în momentul citirii actului de condamnare a comunismului, cum oameni instabili psihic batjocoresc funcția supremăîn stat și nu pe cel ce l-am ales săne reprezinte în funcția de șef al statului, ci chiar pe noi înșine. Și mă gândesc că suferința psihică nu este o minoritate care săfie reprezentatăîn parlament.
Văd cum un parlamentar care a votat de două ori – filmat fiind – minte cu incredibilănerușinare, amenințând cu tupeu feroce presa, batjocorindu-ne, de fapt, pe noi, contribuabilii. Îl întreb, de la distanță, pe individ: oare minciuna și înșelăciunea nu sunt hoții?
Văd cum prea mulți golani și lichele, organizați în politicul și autoritatea ce ne conduc, taie și vând pe bucă ți tot ceea ce oamenii onești și muncitori au reușit săcreeze din vechi timpuri și până azi. Și mă gândesc că parlamentul lor ar trebui săfie pușcă ria, iar alegătorii, procurorii. Doar că de votat, i-am votat – și-i mai votăm – chiar noi înșine.
Măuit și nu văd, în ultimii 17 ani scurși din viața mea, nici măcar o singurădezbatere constructivă, o singurăîncercare de identificare și rezolvare a problemelor ce ne dor, ci doar acuzații și dezvinovățiri, doar certuri, discuții sterile și insulte, doar lupte pe putere și pe demolare. Pentru răsturnare, demitere, suspendare, într-un cuvânt, pentru anarhie.
Văd lupi lacomi ce-și schimbăgrija pentru alegător în dispreț suveran.
Văd cum mințile luminate stau și clevetesc pe margine, neimplicându-se în vreun fel, ci bătându-se cu pumnul în piept cum că ei au prevăzut – de mult – că așa sau nu așa se va întâmpla. De parcă ar paria. Pe noi înșine
Văd cum oameni cinstiți și gospodari stau deoparte văitându-se că o duc rău, dar nu s-ar deranja – Doamne ferește!- săintre în politică , alungându-i pe netrebnici. Și măîntreb: în neamul nostru, de vorbitori ai limbii române, or fi rămas și oameni?
Văd că nici o alianță, niciodatăde la Revoluție și până azi, nu a rezistat. Nici măcar una. Și măîntreb dacă și la următoarele alegeri, măva împinge iarăși ceva săvotez, în prostia mea, alianțe și coaliții?
Văd cum opoziția – indiferent care ar fi ea – nu construiește nimic ci doar încearcă sădărâme, deși noi ăștia care ne chinuim sărămânem în picioare, în timp ce-i ținem și pe ei în cârcă , îi plătim săconstruiască . Și plătim al naibii de mult, luxul lor! Inclusiv cu speranțe. Măîntreb: nu ar fi mai bine să-și manifeste opoziția din sediile lor somptuoase? Și nu stricând ordinea din Parlament, adică de acolo de unde se presupune că s-ar lucra. Și nu că s-ar chiuli, dormi, citi ziarele, râde, mânca, iniția afaceri personale, sfida etc.
Văd cum un președinte, politicianul adevărat (bolșevic școlit), este doar ambalajul unor gânduri comuniste. Atât de împătimit ideologiei, încât nu-l intereseazănici măcar săfure (sărac și cinstit!).
Mai văd cum un altul, președintele intelectual, a fost ambalajul unui braț de paie, numai bun săsperie ciorile de pe câmp.
Mai văd un președinte, tenace, dar ale că rui acțiuni sunt atât de alambicate încât nu-mi îngăduie nici După doi ani să-l înțeleg și să-mi fac o părere definitivă. Și sper sănu fie al treilea pumn consecutiv al dezamăgirii.
Văd cum se lasăgeamul mașinii luxoase prin care zboarăaruncat un pet gol de suc, și aud, până săse închidă, prin același geam, iritarea Față de mizeria în care suntem siliți sătrăim.
Văd cum un ministru este acuzat de spionaj.
Văd cum pădurile sunt tăiate irațional și cum parcurile devin șantiere.
Văd cum se fac cadou rezervele de gaz și petrol. Văd cum consilieri ai primăriilor cheltuiesc zeci de mii de euro pe deplasări personale și nu le este milăde bătrânii ce se calcă în picioare la cozile pentru compensate. Dar mai văd ceva.
Văd o soluție Legat de acest vot uninominal.
Sămergem cu toții la vot. Să-l votăm, în varianta PSD. Sigur, votul uninominal, luat ca atare, va aduce cu el un val de dolănești și sinulești, de hagiști și popiști, de adiști minuniști și vijeliști. De oameni talentați, nu spun altfel, doar că talentul este ceva primit instinctiv, în vreme ce țării îi trebuie ceva oferit rațional și dezinteresat. Asta înseamnăcă aleșii ar trebui sătreacă de un filtru, ca un mic examen, care să-i separe pe cei nepotrivți de cei potriviți. De cei idealiști. Sigur, cei inteligenți nu sunt automat și buni, așa că mai trebuie un filtru
Atenție domnilor politicieni: la următoarele alegeri, expirătermenul de 20 de ani fixat de Brucan. Expirăprostia!