În urma câștigă rii alegerilor prezidențiale, Traian Băsescu a încetat sămai fie o persoanăparticulară. El a devenit un simbol. Simbolul statului român. Dacă îl privești, trebuie săvezi în spatele lui pe cei 6 milioane de oameni, care l-au ales. Aceste 6 milioane reprezintănucleul viu al României. Ceilalți români, care nici măcar nu se obosesc săvinăla vot, reprezintăun fel de rest social, că rora totul le este indiferent. A-l jigni pe președinte, înseamnă automat a-i jigni și pe cei 6 milioane de români din spatele lui. Este același lucru ca într-o familie adevărată. Chiar dacă soții se mai ceartăîntre ei, atunci când un intrus creazăprobleme unuia din soți, celălalt este obligat săsarăîn ajutorul celui agresat. Pe perioada mandatului prezidențial, alegătorii l-au delegat pe președinte, săle apere interesele. La ora scadenței, doar electoratul este îndreptățit să-i arate cartonașul roșu, dacă este cazul. Poate acum vor înțelege și cei 322, de ce reacția electoratului a fost așa de dură. Caz particular, urmând exemplul șefului ei, Felix-Voiculescu, jurnalista Andreea Pană, cu fumuri de vedetă, a crezut că îi este permisăorice fel de atitudine în relația cu șeful statului. Ea, în micimea ei, nu putea săvadămai departe de lungul nasului și l-a confundat pe președinte cu un cetățean oarecare. Cu o asemenea ispravă, te poți lăuda cel mult, în fața prietenilor de la bloc, nu poți emite pretenții de vedetănațională. Nu de alta, dar s-ar putea ca atunci când Buldogul va începe să-l smotocească pe motanul Tom, să-i sarăcâteva pene și păsăricii zgribulite în colivie.