Acasă Arhiva 2 SĂPTĂMÂNA vâlceană PE SCURT

SĂPTĂMÂNA vâlceană PE SCURT

nemulțumiți de nerezolvarea dosarelor de la Revoluție, dar și de amânarea adoptării legii lustrației, la sfârșitul anului trecut, sute de revoluționari au intrat în greva foamei ” istoria ne învață… că oamenii nu învațănimic din istorie. Mari frustrări, mici frustrați. Nu putem înțelege cum După multiple eșecuri oamenii nu iau aminte ” la redacție, de la un venerabil cititor ce ne-a solicitat anonimatul, am primit o scrisoare care ne-a bulversat. Pe lângă talentul gazetăresc al acestuia, concluziile de viațăprezentate sunt formidabile și merităa fi tipărite

 

 Nemulțumiți de nerezolvarea dosarelor de la Revoluție, dar și de amânarea adoptării legii lustrației, la sfârșitul anului trecut, sute de revoluționari au intrat în greva foamei. Gestul disperat a avut drept urmare promisiunea ca până la 31 martie 2008, săfie preschimbe certificatele tuturor celor care au documente și sunt, cu adevărat, luptători cu merite deosebite în Revoluție. În paralel, au fost verificate dosarele falșilor revoluționari și niciunul nu a scă pat de controale, dar nici de verdictele CNSAS de colaborare cu Securitatea. Ca urmare, în țară , au fost retrase certificatele de revoluționari la nouăpersoane, dintre care cinci eroi martiri și patru luptători cu merite deosebite, iar verifică rile Continuă .

Potrivit legislației în vigoare, cei care primesc certificatele de revoluționari beneficiazăde o serie de facilități. Pe lângă salariul mediu brut pe economie, aceștia au dreptul la că lătorii gratuite cu mijloacele de transport în comun terestre, dar și la terenuri gratuite, însă nu mai mult de 500 de metri pătrați, destinate construcției de case. Cei verificați și găsiți în afara prevederilor legate de onoarea ce li s-a făcut, chiar dacă au deja certificat, li se pot retrage drepturile bănești, terenurile, locuințele ocupate sau locurile de veci, depinde ce au că pătat. La Rm. Vâlcea, în organizația condusăde Ștefan Prală, a început deja vânzoleala. Mulți dintre cei care se pretind revoluționari și se mai știu și cu „musca albastră” pe că ciulă, dau din colț în colț, rugându-se la Dumnezeu sănu li se ia „norocul” ce a dat peste ei, jucându-se de-a războinicii în evenimentele din decembrie 1989. Vineri, în această săptămână, se va putea alege bobul de neghină. Secretarul de stat pe problemele revoluționarilor, sibianul Puiu Fesan va veni în fieful revoluționarilor vâlceni, aducându-le întristarea. Din totalul revoluționarilor noștri (știut doar de Ștefănițăpesedistul, iar secretul existenței tuturor este bine păstrat), numai 7 au obținut noul certificat, semn al recunoașterii existenței lor reale încadratăîn prevederile Legii nr. 42/1990. Cu restul este mare balamuc. Mulți dintre ei nu-și mai aduc aminte ce au declarat când și-au întocmit primul dosar de revoluționari sau nu-și mai găsesc dovezile în susținere, dar nici nu mai au același sprijin în fentarea legii, ca la început. Cu ocazia sosirii secretarului de stat, acesta fiind șeful unui departament special aflat în subordinea primului ministru (Puiu Nicolae Fesan, din Sibiu, este membru PNL din 1990. A fost unul dintre primii sibieni care au ieșit în stradă, în decembrie ’89) lucrurile se vor limpezi, cumva, la Rm. Vâlcea. Cam prin anul 1994, Ștefan Pralăa pus de o organizație a revoluționarilor vâlceni, denumind-o Asociația Luptătorilor din Decembrie ’89, având ca scop declarat „cinstirea eroilor Revoluției”. În numele ei, Pralăa semnat documente oficiale, a îndeplinit funcții administrative în județ și, de ce sămai ocolim adevărul, și-a făcut numai lui un viitor luminos și profitabil. Tot prin această asociație, s-au făcut și certificatele de revoluționari, cu toate că , se spune, ea nu a fost legalizatăla Judecă torie. Apoi, ca sădea izul de legalitate ce-i lipsea, Ștefănițăa înscris organizația într-o altăstructură, din București, în 1996. În spatele lui Pralăse aflăunul dintre oamenii lui Ion Iliescu, deputatul PSD, Emil Cuteanu. Anul trecut, revoluționarii i-au pus la zid atât pe șeful Secretariatului de Stat pentru Revoluționari, penelistul Nicolae Fesan, cât și pe deputatul PSD, Emil Cuteanu, șeful Comisie parlamentare pentru revoluționari, ambii fiind considerați vinovați pentru faptul că numai la 7.500 dintre cei 23.000 de revoluționari le-au fost preschimbate certificatele, termenul limităprevăzut de lege fiind 31 martie 2008. Infatuat și plin de o autoritate ce nu o mai are, Ștefan Pralăi-a invitat la o întâlnire de lucru pe toți liderii organizațiilor revoluționare din țară , promițând că asigurăel cazarea și mesele acestora, timp de două zile. Are balta pește. Calitatea lui este de președinte al acestor lideri, fiind împins în Față de Vasile Cuteanu, finul lui Iliescu și președintele Comisiei parlamentare a revoluționarilor din ’89. Acesta cunoaște bine capitala noastrăde județ, petrecând câteva zile la noi prin urbe, pe spezele lui Prală, mare specialist în mese festive și orgii muzicale, fără filmări și înregistrări artistice. Ce se va mai întâmpla cu „revoluționarii” noștri, nu se știe, dar, cu siguranță, sămânța organizației nu se va distruge. Și asta pentru că , unii dintre participanții la Revoluție au dat dovadăde un curaj nebun, în primele ore ale marii mascarade de alungarea lui Ceaușescu și trecerea societății la un alt sistem de valori. Văvom ține la curent cu desfășurarea întâlnirii vâlcenilor cu realitatea.

” Istoria ne învață… că oamenii nu învațănimic din istorie. Mari frustrări, mici frustrați. Nu putem înțelege cum După multiple eșecuri oamenii nu iau aminte. În loc să-și lingăîn liniște rănile ies mai tare la război. Pentru a putea recâștiga încrederea pierdută, trebuie mai întâi săînveți și săpierzi. Când spunem asta, ne gândim la afirmațiile unui jurnalist fără de obiectul muncii din județ care a văzut în victoria doctorului Oprescu, la Primăria Capitalei, un succes morbid și, totodată, victoria lui Ion Ilici Iliescu împotriva lui Mircea Geoană, cu Cristian Deaconescu al lui cu tot. Adică victoria conservatorilor împotriva viitorului partidului. După cum istoria recentăo arată, bătrâna șandrama stalinistăa mai înregistrat victorii împotriva unora din partid, dar ulciorul nu poate merge mult la apă. Și asta se va vedea în curând. Cât îl privește pe pesedistul de prin presa locală, s-ar putea săaibăo surpriză. Victoria lui Oprescu săfie cântecul lui de lebădăîn profesie. Circul și catastrofa care va urma la Primăria Capitalei va face ca Oprescu săse prăbușească cu toți care l-au susținut. S-ar putea ca ziaristul nostru, dacă are conștiințăprofesională, să-și facă nickname ca să-și scrie articolele. Iatăce ne-a spus ex-senatorul vâlcean Matei Vintilă: „Nu am nici o treabă, pe la Primăria Capitalei. Lucrările mele sunt în afara Bucureștiului, dar nu pot sănu afirm că Oprescu va face circ, îi va da afarăpe apropiații lui Videanu și capitala nu va înregistra nici o revigorare.

Cel mai bun primar al Bucureștiului, de la Revoluție și până acum, este Videanu. Pe el, presa l-a timorat. Cu „Borduriada”. Cum, Doamne, nu gândește nimeni că orice drum nou sau refăcut are nevoie de borduri? Iar bordurile puse în capitală, doar 10% proveneau de la acesta. Îineți minte ce văspun acum: Oprescu va mai fi pe val, doar puțin și apoi îl vor mânca „tonomatele” liberale. Bucureștenii vor conștientiza repede că noul primar este „suspendat” Față de realitate, precum sunt și străzile promise în campanie, După mintea lui”.

” La redacție, de la un venerabil cititor ce ne-a solicitat anonimatul, am primit o scrisoare care ne-a bulversat. Pe lângă talentul gazetăresc al acestuia, concluziile de viațăprezentate sunt formidabile și merităa fi tipărite. Dăm publicității, acum, un fragment, pentru ca, într-un număr viitor, când spațiul tipografic ne va permite, săvăprezentăm întreaga scrisoare. „Îmi pare nedrept ca bătrânii să-și retrăiască umoral războinica tinerețe. Ce mama supărării mai este istoria dacă ne lasădoar franjuri din fapte care, larg și obiectiv privite, ar lumina adâncuri puse sub șapte lacă te de cerberii Serviciilor, ai că ror vremelnici stăpâni își trec lesa din mână-n mână, ca pe-un sceptru al puterii absolute? Putere lesne de șubrezit dacă veteranii războaielor purtate în numele lor, dar peste capetele lor – și nu neapărat, și nici totdeauna, spre binele lor – ar vorbi despre ceea ce au înțeles azi că știau chiar și atunci, dar nu le venea a crede. Îmi amintesc de cum am înțeles eu monstruozitatea colectivizării, având doar o minte liberă, nu și un dosar încă rcat cu neamuri bogate-n pogoane, mori, iazuri și fânețe. Un țăran venit de pe front povestea ce văzuse el în Rusia bolșevică , în drum spre Volga, „Nici garduri n-aveau, măneică , atât erau de amărâți rușii, cu colhozurile lor! D’apăi, cum dracu’ săvreau eu la colectiv, când ăia mureau de foame pe pământu’ lor?” Așa ar avea și tinerii de azi dreptul săafle, de la veteranii Războiului, cât de amarăera viața de pion alb, și a de pion negru. Cum te storceau – și Dama albă, și a neagră- de toatăvlaga numai și numai sărăspunzi „comenzii momentului”, vel ce-ai fi crezut tu despre ce și cum se-nvârtea istoria aia care-ți mânca viața. Cum arăta libertatea în Lumea Liberă, mai ales libertatea de a muri de foame, dacă te-ncumetai sărefuzi surdina, de pildă, când ție îți clocotea sângele numai pomenindu-l pe Ceaușescu – săzicem. Ori cum te simțeai prins în capcana jocului dublu, din care scă pare nu aveai decât în somn, și-acela ogoit cu diverse tării adormitoare. Sau cum nici la că derea Zidului nu te-ai putut elibera, că ci aveai un angajament de onoare, dacă nu unul în toatăregula. În loc de toate astea, o tresărire de spaimă: Dacă mor ca mâine și rămâne nespus ce-i mai important?»

 

 

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.