Invidia politică naște monștri
FOBII POLITICE. Tot mai des, în ultima vreme, se aude că președintele PNL Vâlcea, Emilian Frâncu, a dobândit o serie de fobii care nu-i dau pace nici când doarme. Conform specialiștilor, fobia semnifică o frică de o intensitate extremă, persistentă, sesizatăde că tre subiect ca fiind irațională. Ființe complexe și complete, politicienii dezvoltătot felul de fobii, care mai de care mai ciudate, determinate de mediul stresant, presant, angoasant, extenuant și solicitant în care trăiesc.
Teama de Dumitru Persu sau Persophobia
Cârcotașii spun că Emilian Frâncu este din ce în ce mai deranjat de prezența publică a vicepreședintelui Consiliului Județean (CJ), Dumitru Persu, pentru care a dezvoltat o adevăratăfobie. Persoanele din anturajul liberalului povestesc că acesta îl înjurăpe la spate pe social-democrat, ori de câte ori are ocazia, invidios că acesta a prins un post important în administrație. Mai mult decât atât, Emilian Frâncu nu pierde nicio ocazie, la mult prea lungile și obositoarele sale conferințe de presă , să-l critice pe Persu, adresându-i invective mult sub demnitatea unui parlamentar. Pe la colțuri se vorbește că Frâncu a fost întrebat de nenumărate ori care este motivul pentru care aruncă cu noroi în pesedistul Persu, însă , de fiecare dată, liberalul a evitat sărăspundălăsând, totuși, săse înțeleagăcă , la mijloc, este vorba de-o invidie politică ce-l roade lăuntric profund. Tot pe la colțuri se vorbește că șeful liberalilor vâlceni i-a promis de mai multe ori lui Dumitru Persu că nu-l va mai ataca mișelește în ieșirile sale publice, însă , „Măndelul” nu a reușit săse abțină, mărturisind că atunci când își amintește de vicepreședintele CJ simte o că ldurăla picioare, care i se urcă cu repeziciune la cap, deranjându-i teribil neuronii.
Obsesie periculoasă
La bursa zvonurilor se vorbește că fobia lui Frâncu în legăturăcu Persu a devenit atât de puternică , încât, a început săvorbească , singur, în fața oglinzii, atunci când se bărbierește, despre cât de mult îl urăște el pe social-democrat și cât și-ar dori săse evaporeze, pur și simplu, de pe scena politică vâlceană . Din acest punct de vedere, comportamentul deputatului Emilian Frâncu nu este deloc atipic, având în vedere că liberalul este un individ frustrat, egoist și nesigur pe el, fără coloanăvertebralăcă ruia ura i se pare cea mai la îndemânăarmăde a lupta cu adversarii politici. Ranchiuna pe care i-o portădeputatul pesedistului Dumitru Persu s-a născut în momentul decupării colegiilor uninominale când Emilian Frâncu a prezentat conducerii PSD și PD-L o delimitare a colegiilor ce nu ținea, câtuși de puțin, seama de criteriile geografice, ci de interesele politice ale parlamentarului cu veleități de politician. Cum Persu nu-i orb, acesta a realizat imediat intențiile lui Frâncu și interesele ce-i guverneazămanifestările politice, spunându-i că delimitarea se va face din punct de vedere geografic și nu După vrerea Frâncului. Din acel moment, liberalul a început să-l pizmuiască de moarte pe Persu, având impresia, stupid de altfel, că acesta încearcă să-l faulteze politic. Dar, ce să-i faci, individul este în afara subiectului și a deraiat, acum multăvreme în urmă, definitiv de pe șinele realității.