Aleşii locali plutesc deasupra realităţii
SFIDARE. Printre consilierii municipali din Primăria Râmnicu Vâlcea teoria „băţului de chibrit” este la mare modă. De când este primar al municipiului Romeo Rădulescu în Consiliul Local este un „dolce farniente”. Aleşii pedelişti au ajuns nişte simpli ridicători de mână care, rar, foarte rar, mai exprimă câte o idee personală, iar cei din opoziţie, PSD şi PNL, intervin, aproape niciodată pe probleme punctuale, afirmaţiile lor semănând, mai degrabă, a campanie electorală timpurie. Într-un cuvânt, pedeliştii din CL se fac că lucrează, iar pesediştii şi peneliştii că fac opoziţie. În puţinele momente în care iau decizia să vorbească, aleşii social-democraţi şi cei liberali, vorbesc pe lângă realitate, dovedind, de cele mai multe ori, că procedează astfel pentru a arăta şefilor de partid, asta doar la nivel declarativ, că se implică.
Cei pe care râmnicenii i-au ales să-i reprezinte în Consiliul Local sunt în general, cu foarte mici excepţii, nişte indivizi muţi. Unii dintre ei nici măcar nu au luat cuvântul, atunci când se discută proiectele de hotărâre de pe ordinea de zi, de când s-au aşezat pe scaunele călduţe de consilieri locali. Preferă să-şi conserve vocea şi să-şi ţină ideile pentru ei, probabil de frică să nu le fure alţii. Mare parte dintre cei pe care i-am trimis în Consiliul Local să rezolve problemele, deloc neimportante şi puţine, ale comunităţii, au devenit campioni în exerciţiul ridicării mâinilor, iar fizionomia, cu aproape fiecare şedinţă de CL, le trădează o privire plictisită şi o lipsă de poftă de muncă ce intrigă. Nu o dată am avut impresia că şedinţele de Consiliu Local sunt, mai degrabă, întâlniri de lucru ale celor care votează în numele râmnicenilor, dovedindu-ne că toate lucrurile se fac de faţadă. Dar asta nu mai este o surpriză pentru nimeni.
Privind la muţii din Consiliul Local ne întrebăm cine ne mai apară interesele şi căror instituţii să ne adresăm pentru a ne găsi rezolvarea la multe şi complicatele probleme cotidiene. Suntem intrigaţi cum nu sunt deranjaţi, la fel ca toţi oamenii din acest municipiu, de aspectul oraşului care seamănă cu un şantier uriaş, care pare a nu se mai termina niciodată. A vota orbeşte tot ceea ce propune primarul, chiar dacă te numeri printre consilierii PDL, este o stupizenie fără margini şi asta pentru că toate aceste iniţiative care au condus la mutilarea definitivă a oraşului, gândite de primarul Rădulescu, sunt o pată de imagine pentru toţi consilierii locali. Toate aceste iniţiative de a transforma oraşul într-un crater imens, dar şi altele la fel de neinspirate, nu ar fi putut ajunge realitate fără votul aleşilor locali. Aşa cum ne-a demonstrat exerciţiul electoral din ultimii 20 de ani, toate aceste măsuri menite ce contravin flagrant interesului colectiv au fost taxate de fiecare dată în alegeri.
Neimplicare
Nimeni nu poate să nege că oraşul nostru, odată renumit pentru frumuseţea sa, arată înfiorător. Praful care domneşte de luni de zile pe stradă, fără ca nimeni – din cei plătiţi din bani publici – să se gândească să-l ridice, lentoarea cu care cei care s-au pus pe îngăurit străzile din municipiu le acoperă la loc, tonul superior cu care primarul ne vorbeşte de la televizor, căci printre oameni e văzut doar la zile mari, a început să enerveze din ce în ce mai tare locuitorii acestui oraş. Şi, în fond, edilul Rădulescu nu poate fi altceva decât exponentul unui Consiliu Local ce a intrat în amorţire de prea multă vreme. Diferenţa dintre felul în care arăta municipiul nostru pe vremea când era condus de primarul Mircea Gutău este izbitoare, chiar dureroasă. Romeo Rădulescu şi a sa majoritate de aleşi locali cu care se laudă peste tot nu a făcut nimic pentru a păstra măcar trendul ascendent de dezvoltare către care municipiul se îndreptase datorită lui Gutău. Dimpotrivă, par că au făcut din pură maliţiozitate, sau, mai degrabă, din nepricepere tot posibilul de a distruge tot ce s-a făcut bun pentru râmniceni. Acestor domni şi doamne, cărora le-am acordat votul de încredere să ne reprezinte în Consiliul Local, ar trebui să le fie ruşine că ne desfidă interesele şi opţiunile. Ne este teamă însă că nu vor reuşi să priceapă sensul celor spuse de noi.
OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU