• Ieri, la Tribunalul Vâlcea, s-a judecat Apelul candidatului invalidat Mircia Gutău şi dreptatea a învins. • Spuneam, cu mai bine de o lună în urmă, că tuturor adversarilor lui, Mircia Gutău le va trage, în alegeri, o umilinţă grea. • Cum se formează caracterul la români? • „De ce nu te pensionezi?” l-am întrebat odată pe un amic. • Marian Mirea, directorul de la Hidroconstrucţia – sucursala Olt Superior este „acreditat” în presa centrală că ar fi dat tunuri de milioane de euro…
• Ieri, la Tribunalul Vâlcea, s-a judecat Apelul candidatului invalidat Mircia Gutău şi dreptatea a învins. Zeci de râmniceni au fost prezenţi la Tribunal, aşteptând optimişti verdictul, dar şi cu curajul prezenţei fizice, în văzul tuturor. La polul opus, „anti-gutiştii” afirmaţi s-au ascuns prin cârciumile din jurul Palatului Justiţiei vâlcene, neştiind ce să facă: să stea precum curca în crăci ascunşi sau să ia valul în piept. Dar s-a văzut unde le este curajul batjocurii celor 16.000 de râmniceni favorabili noului primar! Nu înţelegem, nici dacă ne pică cu ceară prin părţile corpului nevăzute de soare, de ce deputatul Romeo Rădulescu – candidatul PSD la primărie, s-a pitit în restaurantul Gallo Nerro. De băut, se ştie că nu bea, de mâncat micul dejun nu o face fiind la cură de slăbire şi nici nu îi este frică de cineva care încearcă să-i umple fundul cu pantofi. Singura concluzie ce se poate trage este că şi-a jucat cartea speranţei până la sfârşit ți se oftică.
• Spuneam, cu mai bine de o lună în urmă, că tuturor adversarilor lui, Mircia Gutău le va trage, în alegeri, o umilinţă grea. Şi se poate vedea. Aceştia, vor sta cu capul la cutie câtva timp şi, apoi, iar vor începe să măcăne. Unii ziarişti, care până la verdictul Tribunalului erau „anti-gutişti” cu literă mare, acum o dau în tangou. Încearcă să se apropie cu paşi mărunţi de noul primar. De banii lui și de viitoarele avantaje. Colegul nostru de la postul de televiziune VTV îl are invitat în această seară, la emisiunea sa, pe redutabilul ziarist Petre Tănăsoaica, cunoscut, în timpul campaniei electorale, ca un critic dur al lui Gutău. Vom viziona emisiunea aceasta ca să vedem cum se poate schimba macazul sau cum continuă critica. Apoi, vom trage concluzia. În ceea ce ne priveşte, ziarul nostru s-a situat, de fiecare dată, în informarea cititorului, de partea adevărului şi a dreptăţii, iar în cazul acesta am anticipat victoria lui Mircia Gutău, pentru că Legea e una singură şi interpretarea nu poate fi decât unitară. Pentru “delictul” nostru de opinie şi libertatea de exprimare curajoasă, suntem înjuraţi permanent de o serie de bolnavi psihici, duşmani (de neînţeles) ai primarului victorios, însă nu ne abatem de la crezul nostru: „Infractorii au acum de ce se teme”. Ne-am făcut datoria şi ne-o vom face în continuare, fiind în slujba cititorilor. Răsplata lor este numărul mare de cititori la print şi în on-line, fiind primul ziar al judeţului. Asta ne linişteşte şi ne obligă să nu-i băgăm în seamă pe bolnavi!
• Zilele trecute, s-a putut vedea în vitrina mare a unei societăţi din centrul oraşului un afiş scris cu litere mari şi impozante: Preferam să avem clienţi 1000 de Terorişti, decât măcar un singur Client EVREU!!! Mulţi trecători au fost extrem de indignaţi la vederea acestui afiş, unii l-au şi fotografiat. Doar că, mai târziu, pe fotografii, au remarcat iscălitura din josul afişului: – Moritz Goldstein&Sons, Societate de Pompe Funebre.
• Cum se formează caracterul la români? Prima poezioară pe care o învățăm este… „Cățeluș cu părul creţ”… care ne învaţă: „Fură raţa din coteţ/ Şi se jură că nu fură…”. A doua poezie semnificativă pe care o învăţăm este… „Mioritza”… care ne învaţă că doi români invidioşi se asociază şi-l omoară pe al treilea care era cel mai productiv în domeniul lor de activitate. A treia poezie pe care o învăţăm este… „Luceafărul”… care ne învaţă că tânăra româncă de măritat îl aduce pe geniul român în pragul sacrificiului suprem, dar îl preferă pe un viclean băiat din flori şi de pripas… Şi ne mai mirăm!…
• „De ce nu te pensionezi?” l-am întrebat odată pe un amic. Tipul era judecător și împlinise vârsta lăsării la vatră. „Păi cum să mă pensionez, mi-a răspuns el, în afara sălii de judecată sunt un nimeni, cine naiba mă mai bagă în seamă? Mor de drag să intru în sală și să-i văd pe toți cum se ridică și înțepenesc de frică în fața mea. Ehe, și femeile, îndeosebi ele, cum tremură și mă privesc ca niște ciute încolțite de lup, un deget dacă mișc și toți îngenunchează la picioarele mele! «Domnule Președinte în sus, Domnule Președinte în jos», oriunde m-aș afla, sunt cineva cât îmbrac roba, simt că am orgasm, e o senzație pe care nicio altă postură nu ți-o oferă. Puterea judecătorului nu are limite, ea îți dă posibilitatea să fii discreționar, să împarți dreptatea după cum ți se năzare. Cum să plec acasă, doar n-oi fi înnebunit, nu mai știu să trăiesc altfel! Mă înspăimântă nimicul ce mi se înfățișează după”. Am tăcut. Mi s-a făcut atât de scârbă de onorabilul judecător, încât am ales necuvintele.
• Marian Mirea, directorul de la Hidroconstrucţia – sucursala Olt Superior este „acreditat” în presa centrală că ar fi dat tunuri de milioane de euro, atribuind direct contracte de livrare de energie electrică multor unităţi private şi, în special firmelor fiului şi fiicei sale. Nu ştim cât de adevărat este, dar ştim că în relaţia cu presa locală Mirea avea un arici în buzunar, dacă nu cumva o colonie prolifică. Zgârcit, zgârcit, dar familia sa trebuie să prospere cu orice risc, nu? Şi, după cum se vorbeşte prin presa naţională, riscul său va fi mare. Iar ne facem de poveste!