Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Va fi linişte în ţară

Săptămâna trecută, departe de ţară, am aşteptat hotărârea din dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare, dorind ca prin soluţia ce se va pronunţa, să ştiu cât de independentă este justiţia românească. Presa ţării europene unde m-am aflat nu spune nimic despre România şi şmenarii ei, cu atât mai mult despre corupţii aflaţi sub lupa completelor de judecată, aplicând un ignor media revoltător pentru concetăţenii noştri care lucrează acolo. Dar într-o zi, un sms lămuritor mi-a înseninat sufletul. Un coleg de redacţie mi-a transmis că Dan Voiculescu a fost condamnat de către magistraţii Tribunalului Bucureşti, la cinci ani de închisoare cu executare.

Condamnarea lui Voiculescu pare să indice că justiţia şi-a consolidat independenţa, că a devenit mai conştientă de propria putere şi continuă să demoleze piatră cu piatră mitul intangibilităţii mai marilor zilei, indiferent că sunt politicieni, oameni de afaceri influenţi sau moguli atotputernici. De acum, Voiculescu pare să fi intrat pe toboganul prăbuşirii în gol care i-a trimis, în final, pe Adrian Năstase, Sorin Ovidiu Vântu, Cătălin Voicu, Gigi Becali şi pe alţi împăraţi neîncoronaţi, după gratii.

La fel ca în toate celelalte cazuri, o armată de ziarişti şi politicieni susţine că avem de-a face cu un dosar politic instrumentat la ordinele preşedintelui Traian Băsescu. Prostii! Afirmaţii fără probe. Traian Băsescu va rămâne în istorie ca “un mare jucător”, în favoarea ţării, într-o epocă grea, tulbure, controlată, din spate, de foştii “comunişti şi securişti la vedere”, azi nişte scursori urât mirositoare şi, din nefericire, de forţa transmisă urmaşilor lor. El a avut de luptat nu numai cu aproape insurmontabilele probleme în care “Iliescu şi ai lui, trădătorii neamului”, au afundat ţara. A avut de luptat cu fiare de teapa lui Dan Voiculescu şi cu armata din slujba lui sau aliaţii lui. Toţi adversarii, toţi duşmanii lui Traian Băsescu, oricât de mari, de aprigi, toţi cei care vor să îl desfiinţeze sunt, de fapt, îngroziţi de forţa dreptăţii pe care o apără. Ei ştiu mai bine şi mai apăsat decât cei ce îl simpatizează şi admiră pe Traian Băsescu, decât cei care îi înţeleg şi îi recunosc calităţile şi eforturile, ei, duşmanii lui de moarte, ştiu şi înţeleg perfect că Traian Băsescu este un conducător pur-sânge, că împinge ţara înainte.

Ei i-ar recunoaşte şi calităţile şi aportul în favoarea ţării, cu o singură condiţie: să îi lase să fure, să nu se mai amestece în hoţiile lor, să îi admită ca pe o “lume paralelă”, într-o tranziţie a ţării pe termen nedelimitat, cât vor trăi ei şi urmaşii urmaşilor lor. Dacă Traian Băsescu ar fi “înţelegător” cu ei, ar fi şi ei “înţelegători” cu el, ar face un pact cu el, intitulat: “o mână o spală pe alta”. Dar nu se mai poate… Ce aşa mare sculă pe basculă este Dan Voiculescu? Haideţi să fim logici: politic, Voiculescu este o nulitate, în ciuda faptului că şi-a tras trustul de presă. Şi el, şi partidul înfiinţat de el, au intrat în parlament traşi sau împinşi de alte partide, niciodată pe forţe proprii. Toate întreprinderile politice ale lui Voiculescu au fost la şmecherie, vizând un eventual câştig pentru el. Mereu, Voiculescu a urmărit să distrugă pe cineva, sigur, folosindu-se de cei din subordine. N-a făcut decât să se autodistrugă – dovada puşcăria care-l aşteaptă şi fiicele care-l vor urma. Mă întreb dacă acest om a fost vreodată sincer în viaţa lui…

Ţară tristă, cu un viitor sumbru. Alegerile oricum nu folosesc la nimic. Toate listele electorale sunt pline cu cine trebuie, înainte de alegeri.

ROMEO POPESCU