Editorial Vocea Vâlcii, Ediția I, anul I, Nr. 4, miercuri, 20 ianuarie 1999
Martori la căratul apei
Expresia din titlul editorialului este binecunoscută. Ea se referă la acea acţiune de însoţire a băieşiţei care a spălat mortul, pentru ca să fie siguri oamenii că apa se aruncă acolo unde nu poate contamina nimic. De fapt, această acţiune de însoţire este inutilă, pentru că apa tot se scurge în pământ, se filtrează până la pânza freatică şi nu poate contamina nimic. Cam aşa suntem noi, acum, înainte de stabilirea unor noi acorduri de împrumut cu reprezentanţii FMI. Ei vor veni, noi vom transpira în argumente şi ajutorul mult aşteptat nu va fi acordat.
Venerabilul economist american Anghel Rugină, multimiliardar, care pe o infrastructură românească a adăugat o suprastructură occidentală, solidă, din dragoste pentru ţara sa, ne-a avertizat în anul 1990: „Nu împrumutaţi bani de la FMI, pentru că veţi face România colonie şi românii sclavi. FMI-ul pune condiţii politice şi de aceea trebuie să găsiţi alte organisme internaţionale bancare, care acordă împrumuturi, dar nu vi se amestecă în treburile interne”. Aşa cum am râs de Silviu Brucan cu celebrul ”stupid people”, tot așa am râs și de Anghel Rugină. Acum plângem! Dar nu toţi, pentru că „învârtiţii” post- decembrişti prosperă. Ei nu au grija zilei de mâine, nu au copiii înfometaţi sau pensionari bolnavi şi neputincioşi în familie.
„Ţara care nu-şi are grijă de copii şi de bătrâni trebuie să apună”, spunea Petre Ţuţea. Se pare că aşa şi este pentru că viitorul şi trecutul este periclitat şi colonia-i gata. Dar ce se întâmplă la noi. acum? Unde este spiritul românilor de altădată? Mor oameni lângă alţi oameni de foame. Nimeni nu se mai gândeşte şi la cei din jurul lor. Îşi dă foc o femeie (la Piteşti) sub ochii oamenilor şi nimeni nu intervine să-i pună o haină pe cap pentru ca să nu-i ia foc părul şi apoi să stingă focul. De vină este presa, pentru că mediatizează cazurile astea nenorocite, spun guvernanţii, văzând numai efectul şi neîncercând să elimine cauza.
Cauza, acesta este nodul gordian. Privim neputincioşi cum minerii şi-au început asaltul asupra României, transformând-o într- o Africă. Dacă descreieraţii ăştia ajung în Bucureşti, se creează iminenţa unui război civil. Oamenii se vor asmuţi asupra oamenilor. S-au vor fi asmuţiţi din interese obscure, politicianiste. Cine să-i convingă pe români că putem trece cu răbdare peste greutăţile de azi, pentru a ne fi mai bine mâine? Nimeni. Toţi aşteaptă anul 2000. M-am aflat zilele trecute în biroul inspectorului şef al IJP Vâlcea. Drumul minerilor viza două trasee prin judeţul nostru: unul prin Voineasa, unde zăpada este de 80 de centimetri şi sunt 12 kilometri de drum impracticabil şi unul prin centura municipiului, pe varianta Horezu – Piteşti. I-am citit în ochi îngrijorarea. Teama că oamenii pot să facă rău altor oameni.
Comunicatele Guvernului, adevărate sau false, nu lasă loc de interpretări. Minerii trebuie să se aşeze la masa tratativelor cu cereri rezonabile, nu să circule prin ţară, în hoarde devastatoare. Am încercat un dialog pe această temă cu inspectorul şef de Poliţie şi i-am simţit caracterul, bărbăţia şi înţelegerea pentru necazurile ţării. Dar dumnealui este militar. I.a ora când scriu editorialul, minerii se apropie de Râmnic într-un marş triumfal. Românii înving alţi români. Ce putem face noi? Nimic altceva decât să fim martori la căratul apei.
Editorial Vocea Vâlcii, Ediţia I, anul XX, Nr. 1582, Joi, 13 decembrie 2018
20 de ani în slujba ta
Vocea Vâlcii s-a născut în urmă cu exact 20 de ani, din dorința unor oameni care au format o echipă pregătită să pornească pe un drum lung și sinuos. Erau cu totul alte vremuri și singurul lucru pe care îl aveam atunci a fost dorința de a lupta pentru ADEVĂR. Din instinct rememorez acele timpuri și toate momentele importante pe care cumva, o dată, trebuie să le arăt generației actuale pentru că, în comparație cu ceea ce se întâmplă acum, toate par de neimaginat.
În viteza imaginilor din memorie îmi amintesc revolta ce ne-a determinat să părăsim publicația unde lucram, zecile de zile de discuții pregătitoare, acel calculator 486, cămăruța mică și austeră din Casa Tineretului, câinele lup Paco, lipsa hârtiei tipografice, foile de calc și plăcile de zinc, tălpile pe care le primeam să nu tipărim, surghiunul la care ne supunea politicul, amenințările celor care se temeau de articolele noastre și clanul mafiot ce ne pândea în tot orașul. Nu-i pot uita pe cei ce clandestin și ca-n ilegalitate ne ajutau să existăm. Din impuls și apăsat de conștință îmi vine să scriu numele tuturor celor care au făcut posibilă existența ziarului Vocea Vâlcii, chiar dacă azi bună parte din ei s-au distanțat de ideile care ne-au legat. Pe parcursul timpului, Vocea Vâlcii a devenit o pepinieră pentru aproape toată mass-media locală. Din redacția noastră au apărut noi editori de publicații, redactori șefi și realizatori de emisiuni.
Am rezistat 20 de ani pentru că TU, cititorule, nu ne-ai abandonat vreodată și ai văzut în Vocea Vâlcii colțul de adevăr de care o societate are nevoie. Setea TA de informație ne-a învățat să căutăm și ne-a ascuțit penițele. Astfel, cei vizați de materialele prezentate în paginile noastre au fost eliminați de opinia publică, rând pe rând. Având în Vâlcea o concurență fără egal în alte județe, loialitatea TA, cititorule, ne-a ținut sus, a dat sens luptei noastre și ne-a transformat într-o instituție care contează. Am traversat împreună secvențe politico-sociale dintre cele mai diferite. Am petrecut împreună ultimul an de CDR și președinție a lui Emil Constantinescu, candidatura lui Mugur Isărescu, încă patru ani de Ion Iliescu și PDSR, începuturile lui Traian Băsescu, guvernarea Tăriceanu, criza marcată de dezastrul conducerii fostului PD-L, alianța îpotriva naturii a USL, ruperea USL, doi ani de Victor Ponta, apariția lui Klaus Iohannis, Guvernul tehnocrat al lui Dacian Cioloș, apoi PSD-ul lui Dragnea și mișcările de stradă. Sub mantiile tuturor acestora, i-am văzut pe Nicolae Curcăneanu, Anton Mițaru, Mircea Perpelea, Iulian Comănescu, Traian Sabău, Mircia Gutău, Anuța Handolescu, Dumitru Bușe, Ion Cîlea, Dumitru Persu, Constatin Rădulescu, Remus Grigorescu, Romeo Rădulescu, Emilian Frâncu, Gigi Matei, Petre Ungureanu, Mircea Nadolu și Florian Marin. Niciunul din aceste nume nu a scăpat criticilor noastre, cu riscul de a ni-i transforma în adversari. Mulți dintre ei au încercat să închidă sau să distrugă Vocea Vâlcii. Folosindu-și influența și pozițiile administrative ne-au dat lovitură după lovitură. Faptul că eu îți pot scrie acum aceste rânduri înseamnă că nu și-au atins scopul. Am rămas împreună cu tine, cititorule și datorită fidelității tale împlinim acum 20 de ani.
În numele celor care au dat fie și o secundă din viața lor, au trăit și iubit Vocea Vâlcii, le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil să existăm 20 de ani!