Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Președintele penibilului

Și se duse Iohannis la Strasbourg și află că nu poate iniția un referendum cu grațierea. Așa ceva… Să le fie rușine oficialilor europeni că și-au permis să-i strice lui Iohannis proiectul ”Referendumul meu”. După ce i-a mers cu ”guvernul meu” de incompetenți, președintele a crezut că își poate impune voința și într-un referendum, care ne costă zeci de milioane de euro, și care ar rămâne, cu siguranță, fără urmări practice.

Am asistat la o schimbare penibilă de discurs din partea celui mai votat om din România. După ce și-a ”luat-o” la Strasbourg și i s-a dat de înțeles că pedalează pe o temă greșită, Iohannis a schimbat tema, făcându-se de râs.

Ne amintim de Referendumul cu 300 de parlamentari. Ce s-a ales de el? L-a pus cineva în practică? Iohannis vrea să puncteze politic, este nervos că la butoanele Puterii a ajuns PSD-ul și își joacă cărțile de o agresivitate incredibilă.

Scriu aceste rânduri din ipostaza jurnalistului care a crezut și l-a votat pe președintele Iohannis. M-a deranjat teribil în campania pentru prezidențiale că PSD îl ataca pe Iohannis pentru că nu este ortodox și l-am votat pe acesta după celebra frază: Mai bine pierd alegerile, decât să fiu mârlan. Însă, acum, Iohannis este de nerecunoscut, aproape mârlan. Acțiunile sale de jucător politic par să se fi acutizat în ultimele zile, chiar dacă a făcut un pas în spate în ceea ce privește tema referendumului.

După ce a fost pus la punct de șefa judecătorilor din România care i-a explicat, ca unui copil mic, că nu ai cum să întrebi poporul dacă este de acord cu cadrul legislativ al luptei anticorupție, în condițiile în care această temă se regăsește în Strategia Anti-Corupție pentru perioada 2016-2020, președintele Iohannis pare prins pe picior greșit.

Mai ales că în acest context în care se discută asiduu în spațiul public pro și contra grațiere și amnistie, o știre a făcut înconjurul televiziunilor și a spart audiențele on-line. Miliardarul Dan Adamescu, patronul ziarului „România liberă”, condamnat la 4 ani de închisoare pentru fapte de corupție, a murit. Deși avea peste 60 de ani, ispășise o treime din pedeapsă, era grav bolnav și în comă indusă din luna decembrie a anului 2016, magistrații au considerat că nu poate fi pus în libertate pentru că a stat prea puțin în pușcărie și prea mult prin spitale. Nu a contat nici pentru procurorii DNA și nici pentru judecători faptul că acesta s-a îmbolnăvit tocmai în penitenciar, din cauza condițiilor inumane. Decizia a fost aceea de a rămâne după gratii! Din păcate pentru Dan Adamescu, decizia l-a băgat în spital, în comă indusă, iar mai apoi în pământ.

Moartea lui Adamescu deschide noi teme de discuții în contextul dezbaterilor privind condițiile din penitenciarele românești, însă Iohannis continuă să țină tema în zona politică, atacându-l pe liderul PSD, Liviu Dragnea. Deși președintele și-a nuanțat discursul spunând că nu exclude grațierea, însă ea nu trebuie făcută pentru politicieni. În opinia lui Iohannis, acum, grațierea are sens dacă se graţiază cei care sunt în închisori, nu cei care stau în Parlament şi aşteaptă graţierea.

Lăsând la o parte ciorovăiala politică, tema grațierii este una importantă, și dacă ne pretindem un stat de drept european ar trebui ca decidenții să fie în stare să răspundă la câteva întrebări esențiale. Spre exemplu, de ce s-a creat senzație în spațiul public că unele dosare penale sunt deschise la comandă, pentru a scoate din joc oameni politici. De ce structurile de combatere a corupției, Parchetul, DNA nu au acționat la momentul potrivit și în consecință s-au putut înfăptui fapte penale, s-au creat prejudicii, s-a ajuns la crearea percepției că atunci s-au închis ochii, iar acum actul de justiție pare o răzbunare ( Microsoft, ANRP)?

Mai apoi, în mod transparent și onest ar trebuie clarificată situația SRI. Care a fost rolul acestuia în dosarele penale ale marilor politicieni, mai ales de când Ghiță l-a dat în gât pe Coldea, iar șeful operativ al SRI a fost nevoit să se retragă.

Mă îndoiesc că cineva vreodată ar clarifica aceste lucruri și deși par detalii nesemnificative, ele au importanța lor. Avem nevoie de oameni care nu se tem să vorbească, avem nevoie de lideri integri, de o clasă politică responsabilă, și sunt convinsă că împreună am putea găsi soluții și să încercăm să eliminăm cauzele, suspiciunile care țin o națiune dezbinată.