Ne-am agitat şi stresat aproape o jumătate de an pentru a analiza dacă este bine sau rau sa avizam exploatarea de la Roşia Montana. Am mişcat toată România pentru asta cu mitinguri, dezbateri şi emisiuni televizate în care marii noştri politicieni au explicat, până nici ei nu au mai înţeles cum stau lucrurile, efectele cianurilor. Am hotărât într-un final că nu trebuie să ne otrăvim naţiunea şi, măcar pentru o perioadă, subiectul s-a închis.
Acum, un alt subiect, în opinia mea mai important în contextul actual decât primul, noul Cod Fiscal, a trecut prin faţa ochilor noştri de spectatori paraţi cu viteză mare şi cu efecte catastrofale. Mai mult, pe fondul lipsei de reacţie vizibilă a patronatelor, despre poziţia cărora nimeni nu a înţeles dacă ar fi fost de acord sau nu cu noile reglementari, fostul lider PNL, Klaus Iohannis şi parlamentarii liberali au intrat într-o contradicţie uluitoare din care rezultă în mod clar lipsa de colaborare dintre preşedinţie şi PNL. Dovada a acestui fapt stă votul liberal din Parlament, dat în susţinerea Codului conceput de Guvernul Ponta. Cu această ocazie, peneliştii au arătat că dreapta pentru ei este doar o sintagmă care să le dea un loc generic pe eşicherul politic. Nimic altceva..
Păi, cum să spui că eşti liberal şi că reprezinţi dreapta când tu legiferezi distrugerea întreprinderilor mici şi mijlocii? Este probabil cea mai mare gafă făcută de PNL din toată istoria lor post-decembristă pe care o vor constata în iarnă, atunci când vor vedea rezultatele studiilor sociologice. Îi lăsăm acum de-o parte pe vopsiţii care au confiscat partidul lui Bratianu şi ne întoarcem la tema noastră.
Statistic şi consfinţit cu certificatele de deces de la Registrul Comerţului, în ultimii şase ani, ritmul în care mor IMM-urile a dărâmat, insurmontabil, toate recordurile: peste 300 de mii! În mod firesc, pe datele economico-financiare acceptate şi comunicate mai apoi de statul român, toţi decidenţii politici aveau obligaţia de a se aşeza la aceeaşi masă pentru a concepe un plan de susţinere a întreprinzătorilor care, incontestabil, chiar dacă puşi în genunchi de biciul tuturor guvernelor, susţin pe umerii lor ceea ce a mai rămas din economia românească. Fără pretenţii de la PSD care ne-a obişnuit să ia şi de unde nu-i ca să respecte cutuma pomenilor sociale cu profit electoral garantat, este de neimaginat ca nici fostul PDL atunci când guverna, nici PNL-ul din USL şi nici actualul „mare” PNL nu au făcut nimic, dar absolut nimic, pentru privaţi. Nici măcar o aluzie la vreun plan de măsuri.
Practic, nici nu ar trebui să ne mire asta dacă ne ducem puţin în urmă şi ne amintim cum trâmbiţa duduia Alina Gorghiu enorma „realizare” a pseudo-dreptei, majorarea alocaţiilor pentru copii. A fost abandonată atunci, de-a pururi, ideea investiţiilor de stat în economie pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei care, având pe termen mediu venituri mai mari, şi-ar fi putut creşte copiii fără suplimente băneşti guvernamentale. Nu mai discutăm despre încurajarea natalităţii unei etnii care tinde să devină majoritară, fără a fi obişnuită să plătească taxe şi impozite.
Iată cum, prin adoptarea noului Cod Fiscal şi cu largul concurs al liberalismului oportunist de cumetrie, care a prins repede metoda pesedistă descrisă mai sus pentru atragere de voturi, ne-am otrăvit caii de la căruţă. Orice IMM închis înseamnă încă un cui la coşciug. Peste trei sute de mii de IMM-uri dispărute înseamnă, după calculele analiştilor de profil, minim cinci sute de mii de locuri de muncă mai puţin şi aproape două miliarde de euro minus la buget, anual. Este, prin comparaţie, exact cum ai mai închide încă o dată, asta dacă ar mai exista, jumătate din industria pe care am avut-o în ’89. Dacă acesta nu este un asasinat economic, uşor de calificat ca genocid, atunci înseamnă că soluţia bunăstării României este tocmai otrăvirea sectorului privat.