Am trăit s-o vedem și pe asta. Ministerul Finanțelor Publice, care trebuie să lupte împotriva mafiei financiare, nu poate să facă asta, pentru că este el însuși mafiot. Ministerul Mafiei Publice. Ce altceva înseamnă constatarea ministrului Vlădescu, confirmată public la un post TV, că distribuția preferențială de stimulente era condiționată inclusiv de returnarea către conducerea unității a unei părți din acestea? Și de mai ce? De omerta, să nu miște în front sau de favoruri sexuale, salariații devenind un fel de sclavi ai șefului. Ministrul Vlădescu, despre colectarea de sume de bani, distribuite drept stimulente, mai spunea că se face inclusiv în scopul distribuirii lor „în sistem piramidal”. Adică la șefii de deasupra unităților. Dacă ești șef într-o unitate de provincie, te duci cu darul mai sus, la minister, ca să te țină șef. Piramidal. La directorii generali, secretarii de stat, ministru și, posibil și la ăi de mai sus, din politic. „Piovra” românească în toată regula. S-a ridicat un colț din valul care acoperă funcționarea statului român. Am văzut și noi cum funcționează statul care trebuie să ne apere și să ne protejeze. În ciuda unor instituții cu nume pompoase: CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării), DNA, DIICOT, Parchete generale, etc., statul se arată neputincios. Oare și în aceste organisme, la fel se lucrează? Ministrul Vlădescu a știut toate astea, dar declară că nu a avut dovezi suficiente. Le-o fi  căutat? A anunțat SRI, ca să se asculte tot ce se șoptește în minister? A anunțat CSAT și DNA? Nici ministrul, dacă e bine intenționat, nu poate să facă ordine în propria ogradă? A știut și Vosganian? Nici el n-a luat nici o măsură? În ce stat trăim? Asta nu-mi intră în cap și refuz să cred că existăm într-un stat mafiot. Atunci când încearcă unii, cu Legea salarizării unice, să mai taie din brațele „piovrei” românești, „umiliții”, „sclavii”, „terorizații” mafiei fac grevă, să-și păstreze condiția de umili, de sclavi, contra unui colț de pâine mai albă. Și, prin grevă, blochează întreg sistemul financiar al țării. Ce-i aia demnitate? Acceptăm tot ce ne pretind șefii, dar ne ducem acasă cu stimulente. Să ne plătim ratele. Chiar dacă pentru asta, doamnele trebuie să se tăvălească prin patul șefilor. Veșnicia s-o fi născut la țară, dar demnitatea nu s-a născut încă pe plaiurile mioritice. Sigur că sunt necesare salarii decente în sistemul bugetar. Inclusiv pentru funcționarii din ministere. Dar pentru asta, la resursele pe care le are statul român, există o singură soluție: reducerea la jumătate a numărului funcționarilor, concedierea celor neperformanți, înlocuirea lor cu rețele informatice, iar cei care mai  rămân, trebuie să primească salarii duble sau triple, prin eficientizarea consumurilor. Este așa de simplu! Numai că simplitatea soluției este blocată de interesul electoral. Cum să câștigi alegerile când dai afară câteva sute de mii de funcționari? Și iată cum, încet, încet vom ajunge să ne întrebăm: avem un stat democrat sau unul mafiot? Că de stat democrato-mafiot n-a auzit încă nimeni! av. Petre Grigore
Avem un stat democrat sau unul mafiot?
