Toamna cu frunze întregi’

¢ O lansare de succes ¦ parțial ĂŽntr-o organizare impecabilă, cu Carmen Constantinescu “ purtătoarea de cuvânt a Prefecturii Vâlcea, la pupitru, vineri, săptămâna trecută, în salonul muzeu al Hotelului Sofianu, din municipiul Rm. Vâlcea, Liviu Popescu “ ziarist la Agerpres, corespondent pentru județul Vâlcea la această instituție media, și-a lansat primul său volum de versuri, sub identitatea literară de ‘Toamna cu frunze întregi’. Din simpatie pentru colegul nostru, dar și din dorința de a-i cunoaște noua dimensiune a activității sale extra-profesionale, am participat la evenimentul monden, alături de alți 50 de râmniceni, dornici de a consuma puțină poezie dintr-un volum de versuri sperat a fi necontaminat de politică, prostie, naivitate sau diletantism. A fost o mare îngrămădeală pe microfon, tradiționalii ‘cântăreți’ ai oricărui vâlcean ce și-a pus cuvintele în fraze sau în versuri și a îndrăznit o lansare oficială, au făcut pasul în spate, lăsându-i pe aceia ce nu aveau loc de ei până atunci, ‘să se afirme, când nimic nu au a spune’. Da, ați citit bine – ‘nimic nu au a spune’ și veți afla și de ce! Făcând afirmația că evenimentul a fost bifat cu un oarecare succes, atmosfera îmbărbătându-l pe tânărul poet de rimă albă, nu putem trece în anonimat o atitudine de prostituare a vorbitorilor afirmați, de proferat laude aiurea și de manifestare a unui comportament nefiresc, dovedindu-se lipsiți de pregătire temeinică literară, oratorică, de seriozitate sau de însu șirile necesare în propriul lor domeniu de activitate. Dacă vreunul din vorbitorii vizați se simt în această situație, îi invităm să mai reflecteze asupra prestațiilor lor viitoare, spre a nu contamina viitorul poeților și scriitorilor tineri pe care-i mint că ar fi valoro și, doar din complezență sau pentru a se băga și ei în seamă, printre intelectuali. Acestora, la început de drum scriitoricesc, le prinde mult mai bine critica, spre perfecționarea creației lor viitoare. Dar să ne explicăm. Aproape toți vorbitorii cu microfonul în mână, l-au lăudat pe ziaristul Liviu Popescu, vorbind despre versul său, fără să-i fi citit nici măcar o poezie. Da, așa este și s-a văzut asta din expunerile lor. Mai toți i-au spus naivului sărbătorit că ‘este cel mai bun poet al generației tinere’, ‘cel mai bun poet al contemporaneității’, puțin lipsind ca un exaltat îndrăgostit de propria-i voce să spună că Liviu al nostru este al doilea după Eminescu. Ne cerem scuze pentru duritatea afirmațiilor, dar asta este realitatea și tuturor necredincio șilor le punem la dispoziție înregistrarea video a lansării. Desigur, Liviu Popescu este un talent, acesta plecând chiar de la cutezanța de care a dat dovadă. Să încerci să te afirmi într-o lume a literaților, o lume pentru care nu ai instrucția șitiințelor umane, este, cu adevărat, îndrăzneală, curaj, temeritate. După cum ne spunea chiar el, în speach-ul rostit răgu șit și emoționat, poetul din el este de formație tehnică, inginer de poduri, afirmat prin construcția unui pod de-a lungul apei, ‘succes’ care l-a deturnat de la dragostea lui dintâi, spre o alta, pe care și-o dorește să nu-i fie prea mare precum căciula pe capul cuiva mic. La încheierea acțiunii culturale, pe când dădea autograful pe cărțile dăruite fanilor săi, ne-am permis să-i spunem lui Liviu Popescu, public, toate cele dezvăluite acum, dar nu din răutate, ci pentru a-l aduce cu picioarele pe pământ pe seriosul nostru coleg. Am făcut asta, pentru că-i suntem prieteni, și dorim să-l ambiționăm, pentru perfecțiune. Toți cei care l-au lăudat, fără să-l cunoască bine și fără să-i citească vreo strofă din volum, nu-i sunt prieteni, cum nici poeți sau scriitori nu pot fi. Surogate din acestea culturale, se găsesc, la kilogram, în orice mediu pseudo-intelectual. Așteptăm o confirmare, în viitor, a laudelor gratuite primite, ce fragilul poet le poate transforma în renume. ¢ Romeo POPESCU