„Citesc ziarul vostru de pe vremea când eram în ţară. Cred că şi cunosc câţiva redactori ai ziarului. Zilele trecute, m-am plimbat pe Internet, căutând informaţii despre judeţul nostru şi am dat peste un articol publicat în Vocea Vâlcii unde era semnalată acţiunea unor infractori care escrochează automobilişti aflaţi în trafic înscenând accidente aducătoare de despăgubiri. M-am bucurat să aflu că poliţiştii noştri dejoacă şi pedepsesc pe aceia care determină accidentele şi-i şantajează pe cei care le cad în plasă. Eu sunt în America, acum, cu drept de muncă şi perspectiva imediată de a primi cetăţenie. Constatând că aveţi o rubrică a cititorilor prin care îi îmbiaţi pe cei interesaţi de a deveni reporteri îmi doresc să contribui şi eu, de aici, cu informaţii trebuincioase concetăţenilor mei. Vreau să devin colaboratorul ziarului, fără obligaţii, trimiţându-vă ştiri despre ce se întâmplă pe aici cu românii (locuiesc în Los Angeles), cazuri deosebite, surprinzătoare şi pline de învăţăminte. Acum, vă trimit un articol despre o metodă de escrocare a unei companii de asigurări ca urmare a unui accident banal, uşor şi fără victime, caz ce mi s-a întâmplat mie. Este interesant şi plin de învăţăminte. Vă mulţumesc că mă acceptaţi şi asimilaţi colectivului redacţional”, Eugen Barna –Los Angeles/USA
Dumnezeu pedepseşte mincinoşii!
În 2011, în timp ce mă apropiam de o intersecţie, am încercat să frânez pentru că aveam roşu. Frâna nu a răspuns corespunzător, aveam soluţia să mă strecor, cu grijă, printre cei staţionaţi. Am folosit claxonul, farurile… dar degeaba. Am pătruns în intersecţie şi am lovit uşor bara-spate de protecţie a unei maşini angajate regulamentar. Am oprit şi am solicitat intervenţia poliţiei… totul a fost OK. Atât eu, cât şi doamna din maşina „nevinovată”, plus martorii care au asistat la efortul meu de a evita un accident mai grav, au fost suficiente probe pentru întocmirea unui raport real. Dar ce să vezi… În urma consultării unui avocat, doamna respectivă m-a dat în judecată, urmând ca societatea mea de asigurări să-i plătească daune pentru ce s-a întâmplat. Sfătuită de avocat, a mers la spital, s-a internat pentru dureri cervicale insuportabile, a cerut şi consiliere cu un psihiatru (pentru că în urma accidentului a rămas cu gândirea, mobilitatea afectate şi datoriile de femeie în casă neonorate). Eu nu am avut probleme, cauza desfăşurându-se între ea şi compania de asigurări. În 6 luni, verdictul a fost ca „victima” să primească 124.000 $ din asigurarea mea, bani pe care i-a primit în următoarele 3 luni. Compania de asigurări, conform unei strategii proprii, după urmăriri, fotografieri şi declaraţii, a cerut redeschiderea cazului „ologitei”, fapt care, după un an, s-a lăsat cu pedepse bine-meritate. Bolnava închipuită s-a ales cu privare de libertate pe 4 ani, returnarea banilor, avocatul – bietul de el – a luat 5 ani şi interzicerea dreptului de a mai profesa iar medicul care a dat verdictul de invaliditate… un an de puşcărie şi suspendarea licenţei pe 5 ani. Deci, vedeţi că uneori Dumnezeu pedepseşte mincinoşii? Nu am cerut-o eu dar rezultatul final mi-a fost comunicat de agenţia la care sunt asigurat. A fost în interesul lor să-şi protejeze afacerea şi să mă înştiinţeze că au făcut dreptate.