Pe fondul unor conflicte care există la Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Râmnicu Vâlcea a ieşit la iveală o informaţie bombă, care a fost tratată în spaţiul public cu destul de multă superficialitate. Un fost director al acestui Colegiu, celebrul profesor Constantin Gibescu, al cărui nume a fost dat unei străzi din municipiu a fost informator la Securitate.
Informaţia a fost făcută publică în urmă cu câţiva ani de profesorul de istorie Sorin Oane, autor a peste 21 de cărţi, specialist în istorie contemporană şi reluată zilele trecute de acelaşi profesor datorită atacurilor suburbane ale lui Petrinel Ştefănescu.
Acest individ toacă în continuare subiectul de la Colegiul Naţional Alexandru Lahovari, atacându-l în mod nejustificat pe directorul Constantin Drugan şi pe cei care-şi imaginează mintea înceţoşată de aburii lui Bachus a lui că-l susţin pe director.
În malaxorul lui Petrinel au intrat profesori cu cariere solide cum ar fi Izabela Ioniţă, Ana Maria Flororiu, Sorin Oane, Adina Dobrete, Lucian Miu etc. In fine, să sperăm ori că Petrinel se plictiseşte de subiect, ori că profesorul Ion Predescu îşi găseşte o altă victimă pentru a o teroriza ori că cei vizaţi şi atacaţi îl vor acţiona în instanţă pe Petrinel, dar şi pe cei din spatele lui, care-i achită notele de plată de prin cârciumi.
Profesorul Gibescu a făcut pactul cu Securitatea
Aşadar, profesorul Sorin Oane a produs dovada că preacuratul profesor de limba română, Constantin Gibescu, a fost informator la Securitate. Deşi este un nume cunoscut în Râmnicu Vâlcea, Contantin Gibescu nu a scris o carte în toată cariera lui didactică, însă a scris cu sârg la Securitate, dându-şi în gât colegii. Practic, Gibescu a fost scriitor la Securitate. Constantin Gibescu a condus Colegiu între anii 1949 – 1952, perioadă în care alţi intelectuali de marcă din România erau duşi la canal, iar biblioteci întregi erau arse.
Profesorul Sorin Oane explică ascensiunea lui Gibescu printr-o scrisoare deschisă adresată în 2012 altui politruc comunist, cerberul culturii vâlcene, Gheorghe Deaconu.
„Domnul Gibescu a fost director al Colegiului „Lahovari” chiar la începutul regimului comunist. Perioadă cumplită. Dacă îşi închipuie cineva că domnul Gibescu a fost numit atunci director doar pentru meritele sale profesionale este complet idiot. Atunci, mai mult ca oricând, trebuia să dai dovadă de zel comunist, să colaborezi, să faci prozeliţi, să fii vigilent. Un profesor nu putea rezista nici cinci minute presiunilor politice, decât dacă ar fi avut un caracter deosebit şi dacă nu i-ar fi păsat de trecătoarele „măriri directoriale”. În scrisoare îmi spuneţi că domnul Gibescu era un „dascăl de ideal”. Care ideal? Am rămas pur şi simplu înmărmurit. În anii 1944-1946 sovieticii şi comuniştii locali au ars biblioteci întregi; au fost patru ruguri de cărţi şi în oraşul Râmnic”, susţine profesorul Sorin Oane.
Din cauza delaţiunilor lui Gibescu, un profesor a făcut puşcărie
În anul 2007, Jana Iulia Guşetoiu, nepoata fostului director Guşetoiu, cel care a făcut un an de puşcărie, iar mai apoi 16 ani nu a avut pensie, din cauza delaţiunilor lui Gibescu, a obţinut de la CNSAS dovada că profesorul Gibescu a fost informator. Numele lui conspirativ au fost „Grigorescu Ion”, „Constantinescu” şi „Gabor”.
(…) „Delaţiunea este idealul de care vorbiţi (prin „vocea” domnului Gibescu) ? Dacă da, să ştiţi că domnul profesor a fost foarte harnic la acest capitol. Ar fi putut să scrie vreo două cărţi, sau chiar mai multe, dar a preferat să scrie la… Securitate. Am studiat personal la C.N.S.A.S. dosarele multor disidenţi vâlceni, iar maculatura delaţiunilor „amicilor” acestora despre ei, m-a scârbit definitiv.
O prietenă de familie, doamna Jeana Florescu-Guşetoiu mi-a arătat că unchiul domniei sale, profesor de istorie, coleg cu domnul Gibescu – şi domnia sa director la Colegiului „Lahovari”, dar până la regimul comunist – , a fost turnat la Securitate de 235 ori (!), printre cei mai harnici delatori fiind… ghiciţi cine? Domnul Gibescu. De fapt, am chiar de C.N.S.A.S. trei (sublinierea noastră) adeverinţe că domnul profesor Gibescu a fost turnător”, a mai adăugat profesorul Sorin Oane.
Gibescu şi-a dat în gât şi elevi la Secu
De delaţiunile lui Gibescu nu au scăpat nici elevii lui. Tot profesorul Sorin Oane a intrat în posesia unor documente de un cinism revoltător. Este vorba de notele informative, semnate conspirativ cu „Grigorescu Ion”, prin care Gibescu îşi turna cu sârg elevii. Fostul său elev Constantin Mihai a simţit pe pielea lui acest lucru.
„Doar câteva exemple, dar câte or mai fi? Domnul profesor Dumitru Guşetoiu, mai înainte invocat, un om cu o pregătire de specialitate solidă (a scris cea mai bună metodică de istorie din perioada interbelică, un om pe care şi Iorga şi-l dorea ca asistent), a fost dat afară din învăţământ şi nu şi-a primit pensia timp de 16 ani! Cum vi se pare suferinţa acestui om, provocată printre altele şi de colegul său, profesorul dvs de ideal? Erau doar… colegi, ce naiba!. Poate şi prieteni.
Acum să vă dau un alt exemplu. Constantin Mihai, elev pe atunci, care datorită „recomandărilor” domnului director Gibescu, nu a putut face o facultate – domnul Gibescu confecţionându-i un dosar de „duşman de clasă”. În 1970, acelaşi domn Mihai, a fost dat afară şi de la instituţia unde lucra – A.C.R., organizaţia Vâlcea, unde era secretar, datorită aceloraşi „scrisorele”, care au continuat mult timp după ce domnul Mihai îşi terminase şcoala. Poate veţi spune în gând, domnule Deaconu, ca şi profesorul dvs. de ideal, că domnul Mihai nu avea o… „origine sănătoasă” – avea un frate legionar şi trebuia pedepsit pentru convingerile acestuia („mama lui de bandit”, cum s-ar fi spus atunci)”, a precizat Sorin Oane.