Acasă Arhiva Libertate din ce in ce mai iluzorie

Libertate din ce in ce mai iluzorie

Supravegherea  totală  a  individului

Telefonul – spionul de acasăși din buzunar

 

Cu toate că este un mijloc foarte comod de a comunica, el se poate transforma uluitor de repede într-o modalitate de supraveghere foarte eficientăcare săpermităcelor ce intercepteazăconvorbirile sădeținăcontrolul prin informații.

Din punct de vedere tehnic, fiecare terminal GSM (telefon mobil) are un număr IMEI (Identificatorul International de Echipament Mobil), și dacă tastați *#06# pe telefonul dumneavoastrămobil, o săvădați cu ușurințăseama că în orice moment autoritățile pot face legătura între un anumit telefon și un anumit card SIM. Practic, dacă se știe (eventual de la magazinul de telefoane mobile, unde se întocmesc acte ce conțin codul IMEI) că persoana N are în posesie telefonul cu numarul IMEI X, prezența acestui telefon este astfel identificatăautomat pe teritoriul unei anumite celule (geografice) GSM, principiu pe care se bazeazăși serviciul „Afișare informații celulă”.

Pe aria de acoperire a orică rei antene GSM un telefon este localizat imediat, iar localizarea poate fi făcutăpână la nivelul unei case sau al unui apartament. Localizarea poate fi realizatăcu ușurințăchiar și dacă ai închis telefonul de la butonul de power-off. Dacă însă se scoate cartela SIM-ul și se decupleazăcomplet bateria, numai atunci telefonul nu mai poate fi deloc localizat. După cum își poate da seama orice individ dotat cu o inteligențămedie, „Fiara” biblică a apărut deja, prin acest telefon mobil cu care se pot supraveghea și localiza toți utilizatorii de telefoane mobile de pe întreaga planetă.

                                         Big Brother, varianta e-mail

Având drept pretext lupta împotriva mail-urilor nedorite (spam), Bill Gates a propus ca, începind din 2006, fiecare mail trimis săfie taxat. Peste mai puțin de doi ani, fiecare e-mail ar putea fi taxat cât o scrisoare obișnuită. Intențiile lui ar putea fi zădărnicite de reprezentanții marilor portaluri. Ei ar dori ca utilizatorii săpoatătrimite un anumit număr de mail-uri gratuit, doar cele care depășesc acest număr urmând săfie plătite.

Bill Gates a reușit săatragăatenția întregii comunități internaționale cu propunerea sa de a încheia problema spam-urilor (a mail-uri nedorite), lansatăla Forumul Economic Mondial de la Davos din ianuarie, organism francmasonic prin excelență. Detaliile au fost făcute publice  în cadrul prezentării strategiei anti-spam a Microsoft. Gates a lansat formularea de timbru electronic, argumentând că și un singur cent taxat pentru un mail trimis ar ruina companiile care trimit milioane de spamuri zilnic în speranța că cineva le va pica în plasă.

În paralel, Yahoo! Inc., compania cu cel mai mare număr de abonați la serviciul său de poștăelectronică , analizeazăîn prezent o propunere concretăde platăa unei sume de bani pentru fiecare e-mail trimis, venitădin partea companiei Goodmail Systems Inc., cu sediul lângă cel al Microsoft, în celebra Silicon Valley. În acest scenariu, fiecare posesor al unei că suțe poștale va trebui săcumpere un pachet de timbre sub forma unor coduri criptate care săidentifice expeditorul și care săaparăîn antetul fiecă rui mesaj. La trimiterea fiecă rui mesaj, Yahoo! va decripta timbrul și va notifica Goodmail. Practic, expeditorii vor trebui săplătească 10 cenți pentru fiecare mesaj trimis, astfel încât acesta săajungăîn cutia poștalăelectronică a destinatarului fărăriscul de a fi șters de că tre filtrele anti-spam.

Propunerea a fost primităcu scepticism de mulți utilizatori ai internetului și ai postei electronice, în ideea că ar limita comunicarea fărărestricții din acest moment. Concesia propusăde președintele „Goodmail”, Richard Gingras, că tre Yahoo!, este ca utilizatorii individuali săpoatătrimite un număr limitat de mesaje gratuit, fărăa preciza însă numărul acestora. „E foarte dificil săceri bani pe ceva ce a fost întotdeauna gratis”, explică Adrian Capobianco, director al Publicis NetWorks. El a subliniat că aceste strategii anti-spam nu sunt deloc altruiste, întrucât marile companii ca Microsoft (proprietarul serviciului Hotmail) și Yahoo! vor câștiga sume imense. Taxând chiar o mică parte din miliardele de mail-uri care se trimit zilnic prin internet, sumele ar fi uriașe.

                                   Mersul – „amprentă” personală

Mark Nixon, un cercetător de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, este unul dintre pionierii în domeniul unei tehnologii menităsăidentifice oamenii După modul cum se mișcă atunci când merg. Motivul aparent pentru care se investește foarte mult în astfel de tehnologii este necesitatea unor sisteme de securitate mult mai eficiente care devine din ce în ce mai mare, odatăcu declanșarea faimosului „război împotriva terorismului”. Deoarece vechile modalități de identificare sunt depășite de iscusința infractorilor de a le anula eficacitatea, mersul ar putea deveni noua „amprentă” personală.

Mark Nixon a declarat că primul care a avut aceastăidee a fost de fapt Shakespeare, care scria în „Furtuna”: „Juno apare, o recunosc După mers.”

„Acum săvedem ce pot face computerele” a precizat Nixon. Acest proiect este finanțat dintr-un fond special oferit de Ministerul American al Apărării, După atentatele din 11 septembrie, pentru a încuraja cercetătorii în găsirea unor noi metode de identificare.

Teoria lui Nixon este simplă: fiecare persoanăare un mod caracteristic de a se mișca, care este diferit de la caz la caz, dar care nu se schimbăchiar dacă individul merge încet, aleargăsau șchioapătă. Cercetătorii intenționeazăsădescompunămersul în mii de mișcă ri extrem de fine, pe care apoi săle transforme în coduri ce pot fi recunoscute de calculator. Programul realizat până în prezent are o precizie de 95%, însă Nixon a declarat că este doar începutul și că deja a înregistrat o asemenea reușită, în curând sistemul de identificare După mers va deveni infailibil. Acest mijloc de identificare poate deveni un mod foarte eficient de supraveghere prin satelit, deoarece pentru a urmări o ersoanănu este nevoie ca aceasta săaibăasupra ei vreun emițător sau alt gen de aparat.

                                           Casa inteligentă

Americanii au inventat un sistem de supraveghere care „simte” tot ce face locatarul, chiar și atunci când acesta clipește. Americanul Jim Humphries este fericitul proprietar al unei astfel de case inteligente, prima de acest fel din lume. Este vorba de un experiment făcut într-un apartament obișnuit, însă dotat cu un sistem computerizat complex, care supravegheazălocatarii din interior.

Sistemul este atât de avansat încât „își dăseama” când ceva „nu este în regulă” chiar înaintea proprietarului casei respective. De exemplu, acest sistem sesizeazăși atunci când proprietarul își schimbăbrusc obiceiurile culinare, în momentul în care îi este poftăși mănâncă un aliment de care până atunci nu se atingea. Acest lucru ridică semne de întrebare asupra stării de sănătate a respectivei persoane. Sistemul poate sesiza de asemenea și dacă locatarul casei șchioapătăușor atunci când, de exemplu, se ridică din pat dimineața. Cu alte cuvinte, el „simte” absolut orice este în neregulăcu proprietarul, fie că e boalăsau o afecțiune trecă toare.

Aici apare însa o problemă. Statisticile nu ne spun nimic despre posibilitatea ca aceste informații săfie preluate de că tre persoane sau instituții care doresc săștie absolut totul despre o anumităpersoanăsau familie.

                                                   Banii „vorbesc”

Bancnotele verzi, dolarii, poarta un motto: „Noi credem în Dumnezeu”. O completare umoristică atribuităAgenției Naționale de Securitate a SUA, organizație ultrasecretăcare se ocupăcu interceptarea convorbirilor, sunăcam așa: „Pe ceilalți îi monitorizăm”. Gluma s-a transformat în realitate pentru că , de curând, bancnotele americane (dolar) si cele europene (euro) „vorbesc”. Etichetele de verificare pe bazăde radiofrecvențe (RFIDS) sunt elemente de siguranțăfolosite peste tot în lume pentru a permite accesul în zonele securizate. Ele sunt, de asemenea, utilizate pentru etichetarea a tot felul de obiecte (produse alimentare, îmbracă minte, că rți, etc) care nu pot fi scoase din magazine fărăa fi in prealabil demagnetizate, altfel intrând în funcțiune sistemele de alarmă, ceea ce împiedică furturile din magazine.

În aceste noi condiții fiecare obiect poate fi identificat individual, ceea ce le deosebeste de codurile de bare, care identifică doar grupuri de obiecte. În plus, RFIDS pot fi „citite” de la distanță, fărăa fi în raza vizualăa aparatului de „citit”.

Ideea de a eticheta bancnotele ar avea avantajul că se împiedică astfel falsificarea lor și se ușureazădepistarea locului unde se aflăbancnota respectivă. Componentele unei RFIDS sunt un microcip si o antenăfoarte fină. Ele pot fi introduse în interiorul unei bancnote. Nu e nevoie de o microbaterie. Când eticheta e „interogată” de că tre un dispozitiv de citire operând pe o anumităradiofrecvență, antena capteazăo cantitate infimăde energie electromagnetică pe care o folosește pentru activarea microcipului. Eticheta transmite apoi dispozitivului de citire datele cuprinse în microcip.

Banca CentralăEuropeanăa introdus deja RFIDS în euro-bancnote, motivul aparent fiind eradicarea falsifică rilor, dar care nu trebuie săne inducă în eroare: adevăratul scop este controlul total asupra populației. Nu se spune absolut nimic despre intimitatea persoanei, care este puternic lezatăîn aceste condiții. Polițiștii prea zeloși sau alte cercuri secrete ar putea implica persoane inocente în tranzacții suspecte pentru simplul motiv că , la un moment dat, au manipulat acele bancnote.

Pentru a văconvinge de existența RFIDS în bancnotele euro noi, văpropunem un experiment foarte simplu: puneți o bancnotăîn cuptorul cu microunde și porniți-l. Nu veți avea de așteptat decât foarte puțin pentru că microcipul RFIDS se va supraîncă lzi și va exploda. Evident, bancnota va fi găurităîn acel loc: este vorba de îngusta bandămetalizatăprezentăpe fiecare bancnotă. Acum știți la ce folosește cu adevărat: ascunde microcipul RFIDS. Nu vătemeți, explozia nu este periculoasădate fiind dimensiunile infime ale RFIDS. Doar că va trebui săvăduceți apoi la bancă pentru a văschimba bancnota distrusăcu una „întreagă”. La urma urmei, oricine poate pune „din greșeală” o bancontăîntr-un cuptor cu microunde…

                                                GPS – succes total

Despre Sistemul de Poziționare Globală(GPS) a început săse vorbească pe larg în timpul războiului din Golf din 1991. Folosind dispozitive de mână, fabricate în serie, trupele americane si cele aliate au reușit să-și stabilească poziția în deșertul irakian cu o precizie stupefiantă.

De atunci, tehologia GPS a intrat în viața de zi cu zi. Astăzi e aplicatăîn activități diverse, ca localizarea poziției unui automobil închiriat prin păienjenișul de străzi din jurul unei metropole. Tehnologia este folosităpentru a afla în ce punct al unei străzi se aflăo anumitămașinăsau sălocalizeze pe câmp tractoarele care se deplaseazăfărăconducă tor.

Devenităo industrie globalăîn valoare de 12 miliarde de dolari, GPS este un exemplu de inovație care se quot;auto-reproduce”: pe măsurăce se îmbunătățește, este introdusăîn tot mai multe domenii de activitate care ajung săfie foarte ușor controlate, iar informații foarte diverse de pe arii imense pot fi ușor centralizate în mâna unui singur utilizator.

                                       Implant pentru salariu

Doi angajați americani au primit implanturi RFIDS la cererea companiei unde lucrează. Firma (un contractor guvernamental) adoptăcontroversatele implanturi VeriChip la locul de muncă . Compania de supraveghere video din Cincinatti (www.citywatcher.com) obligăangajații săfie injectați cu microcipuri implantabile VeriChip, pentru a avea acces la Centrul de Date, a declarat Khary Williams, administrator de rețea în cadrul companiei.

VeriChip este un microcircuit tip RFID îmbrăcat în sticlăși care se injecteazăîn corp în zona mușchilor triceps pentru a identifica un om în mod unic, prin secvența numerică pe care o transmite. Cipul poate fi „citit” în mod invizibil și fărăștirea purtătorului, prin intermediul undelor electromagnetice de radio-frecvență, de la câteva zeci de centimetri distanță. Acest dispozitiv (RFID) foarte controversat este popularizat ca un ajutor în accesul zonelor restricționate, dar și ca identificator a fișei medicale personale sau ca modalitate de platăfoarte sigură.

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.