Acasă Arhiva De-a alba neagra cu libertatea omului

De-a alba neagra cu libertatea omului

         Dacă mai aveam un dram de încredere în instituțiile statului român, vă spun cu mâna pe inimă că mi-am pierdut-o sâmbătă, 16 septembrie, la Curtea de Apel Pitești. Acolo am fost prezentă pentru a asista la procesul primarului Mircea Gutău. Ceea ce s-a decis în spatele ușilor închise, se știe, deja. Primarului Râmnicului i s-a prelungit mandatul de arestare. Consternarea i-a cuprins pe toți cei prezenți la Pitești. Nu mai știm ce să credem. Așteptăm, totuși, cu înțelepciune, motivarea celor trei judecă tori, pentru a avea elementele în baza că rora să comentăm nedreapta decizie.

„Nu vom permite o Justiție independentă în corupție și ineficiență. Politicul nu va face nici un pas înapoi pentru curățarea Justiției. Cei care se bat pentru menținerea unei Justiții independente în ineficiență și în corupție au greșit adresa. Factorul politic, administrația de astăzi de la București refuză să o lase coruptă și independentă, să o lase ineficientă și independentă”, declara președintele Traian Băsescu, la doar câteva zile După câștigarea alegerilor anului 2004.

         Păi, ia să vedem care ar fi cele mai evidente progrese din ultimii doi ani, în ceea ce privește Justiția în România? Care ar fi cele mai mari probleme ale Justiției? Iată doar două întrebări care mi-a trecut prin minte în timp ce așteptam sentința Curții de Apel Pitești. Așadar, să o luăm metodic. Justiția este a treia putere în stat. Atâta timp cât acolo guvernează o doctrină expirată, nu se pot întâmpla decât intoxicații. Cel mai mare „progres” înregistrat până acum este apărarea interesului personal și răfuieli de răzbunare, iar la capitolul cele mai mari probleme am putea menționa: incompetență, lipsă de profesionalism, rea voință, rea credință, adică tot ce-și are izvorul în spatele cortinei corupției instituționalizate. Rezultatul nu putea fi decât o justiție coruptă și incompetentă, aservită politic,  incapabilă să-și rezolve problemele interne, cu tot sprijinul primit de la presă. O „justiție de comandă”, de  comandă venită, prin telefon, de la Cotroceni sau de la Palatul Victoria.

De câteva luni de zile, vedem pe ecranele televizoarelor arestări spectaculoase, finalizate îndoielnic. Asistăm la un joc de-a alba neagra cu libertatea omului. În pas de doi, Tribunalul pune în libertate, Curtea de Apel arestează. Sau  invers. Depinde de interese. În ceea ce-l privește pe primarul Mircea Gutău, trei instanțe de fond au considerat că nu este necesară măsura arestării preventive și l-au lăsat pe acesta în libertate ca să se judece. Tot atâtea instanțe de apel au hotărât arestarea lui. Păi, în care sunt tâmpiții? În instanțele care l-au pus în libertate sau în cele care l-au arestat? Răspunsul devine evident. Acesta este sistemul de justiție din țara noastră, unul abuziv pe care nu cred că Monica Macovei are să reușească să-l mai schimbe vreodată.

         Avem noi tupeul să intrăm în Europa cu astfel de judecă tori? Are România atâta nerușinare să clameze că are dreptul să fie numită o țară Europeană ? Au politicienii români, în frunte cu Traian Băsescu, impertinența să spere la integrare în 2007? Ei bine, au, însă cred că este vorba despre tupeul unor inconștienți care plutesc într-o realitate virtuală. Pentru că realitatea este dură, cruntă și crudă. În acest sens, vreau să vă dau un singur exemplu. În ditamai sediul Curții de Apel Pitești, situat în centrul orașului, clădire veche, istorică , deh, există o budă turcească de mai mare plânsul. Nu vă pot descrie nici mirosul pestilențial care venea de acolo și nici mizeria întâlnită peste tot. Unde mai pui că pe un perete trona o hârtie pe care scria: TAXĂ WC, 5.000 lei.

         ți-era frică să și pășești. La doar câțiva metri de această latrină cazonă, era camera destinată găzduirii deținuților ale că ror procese se judecau. Iată, așadar, câte parale face respectarea drepturilor omului în România. Un deținut, oricine ar fi el, are drepturi ca orice om normal, care, într-o țară civilizată, mai trebuiesc și respectate. Nu și în România! Odată ajuns După gratii, un deținut român devine un simplu număr. Articolul 3, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, spune că nimeni nu poate fi supus unor tratamente inumane sau degradante. Păi, vi se pare uman ca deținuții să fie ținuți într-o cameră lângă o budă urât mirositoare sau ca într-un penitenciar de 500 de persoane să fie încarcerate 1.500 de deținuți? În mod clar, nu, și din păcate, ăstea-s adevărurile care dor și pe care politicienii încearcă să le ascundă oficialilor europeni.

Magda Tolea

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.