Acasă Arhiva A fi sau a nu fi ?

A fi sau a nu fi ?

” indiferent de răspuns, nimic fărăDumnezeu!

 

Era o glumăîn care un bătrân decedat, ajuns în iad, cu oarece protecție, a cerut săfie repartizat ca supraveghetor la cazanul 234. Întrebat de ce preferătocmai acest cazan, el a spus că este cazanul politicienilor și că acolo, practic, nu are nimic de făcut, se poate odihni, pentru că , dacă un politician dorește săiasăafară, nu mai trebuie să-i dea el una în cap, pentru că ceilalți din cazan îl trag înapoi. Cam acesta este tabloul politicienilor români în momentul de Față . Sfera politică din România colcă ie de politicieni a că ror grijăprincipalănu este țara, ci mișcă rile adversarilor și prietenilor politici pe care, ca și în cazanul de mai sus, nu fac decât să-i tragăînapoi în mocirla sistemului politic creat de ei însă și.

În acest vacarm diabolic, președintele țării are rolul de țintăpreferată. Cu el, se bat ziariștii, formatori de opinii politice, care vâneazăorice cuvânt sau expresie prezidențialăpentru a o interpreta și, dacă Președintele s-ar exprima invers, ei ar face același lucru. Cu el, se bat politicienii din opoziție și care văd în Președinte, chiar când tușește, că a încă lcat Constituția, că vrea partid prezidențial, că introduce dictaturăetc. Cu el, se bat prietenii politici pe care el însă și i-a adus la putere și care își explică insuccesele și chiar dezastru lor iminent prin acțiunea diabolică a președintelui. În acest timp, sondajele plaseazăîncrederea în președinte pe primul loc. Săfie atât de prost poporul român încât sănu vadăce președinte rău are? Sau lucrurile stau exact invers, președintele jucă tor exprimând doleanțele poporului, iar unii politicieni nu mai corespund și trebuie sălase locul liber?

Este greu de înțeles, dar și îngrijorător. Starea aceasta de lucruri din țară se va îmbunătăți numai dacă în 2009 vom alege conducă tori care vor restructura statul pe bazăde principii de organizare eficientă. Experiența istorică aratăcă etapele tranziției de la tiranie la democrație se fac prin două faze intermediare – aristocrația și oligarhia. S-ar putea spune că în România suntem pe calea de a ieși din oligarhie și, odatăcu intrarea în casa comunăEuropeană , ne îndreptăm spre democrație. Numai că , de acum, de când am intrat în UE, lucrurile trebuie săse schimbe. Trebuie săaparăun conducă tor care, pentru a câștiga bunăvoința poporului, va trebui să-i pedepsească pe toți aceia din cauza că rora poporul a avut de suferit în regimul tiranic anterior.

Actualii conducă tori au încercat și ei acest lucru, dar din motive cunoscute sau necunoscute au sistat lupta. Următorul președinte al României, indiferent ce partid îl susține, trebuie sănu fi avut nimic, dar absolut nimic de-a face cu ideile populiste ale extremismului de stânga sau de dreapta. Indiferent cine va fi președinte, săsperăm că va fi un președinte mai bun decât cei de până acum. Iar dacă documentăm cu nume, de la Ceaușescu și până la președintele ales democratic, Băsescu, avem o imagine care ne dăsperanțe. Pasul înapoi, prin venirea lui Iliescu, din nou, la Palatul Cotroceni, După Constantinescu, a fost o ultimăzvâcnire a fostei nomenclaturi, care s-a „bătut” cu o nomenclatură”naționalistă”. A fost un „hop” dureros pe care țara l-a traversat cu brio.

Întrebarea „dacă nu cutare, atunci cine?” este o metodăde a influența electoratul, moștenitădinainte de ’89 și cum majoritatea celor ce sunt acuma în politica românească sunt dinainte, se întrebuințeazăaceastă metodăde spălarea creierelor, cu care românii sunt obișnuiți și se lasăinfluențați.  Este sigur că avem nevoie de un om nou, pentru că altfel, viitorul președinte nu va putea sta alături de politicienii de carierăai vestului, oameni versați, oameni ce știu săfacă politică . În cazul în care se va dovedi un incompetent, un cabotin, un șmecher fărăeducație și cultură,  intervențiile lui vor avea efecte negative asupra României, ceea ce însă nu va avea efecte prea mari asupra intenției multora de a investi în România, unde, pe lângă niște jefuitori, politicieni corupți, s-a format și o clasăde oameni pricepuți și cinstiți care vor putea sta alături de cercurile industriale și sociale ale vestului.

Numai că problema se pune dacă ei vor avea puterea necesară de a influența politica românească în găsirea unor elemente cinstite și dornice de a scoate țara din mocirla politică în care se află. Atacul asupra instituției prezidențiale mi se pare un fenomen simptomatic pentru vremurile de acum. Nu conteazăcine este acolo președinte, dar această instituție reprezintățara. Împroșcare cu noroi, insulte, minciuni, acuzații nedovedite, personalități eșuate sau care nu au lăsat dârăîn istorie când ar fi putut, toți s-au unit pentru disoluția instituțiilor statului a simbolului prezidențial, a României. Oare alienarea societății românești este iremediabilă? Oare nu mai avem viitor? Oare nu avem nici o reacție feed back pentru a reintroduce moralitatea în viața noastrăsocialăsau societatea românească devine un teren sociopat în care presa ne va ține zilnic la curent cu alte murdării și mai mari, cu hoți, drogați și de ce nu, mâine-poimâne cu teroriști? Săterminam odatăcu patricidul Față de președinție, anarhismul Față de instituțiile statului, cu liberalismul, acest fals liberalism care propagăanomalia și anarhismul. Ar trebui săreflectăm și săgăsim soluție dacă vrem un loc în Față .

Romeo Popescu

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.