Ca săreziști tentației politice, e necesar săte supraveghezi în fiecare clipă. Dar cum săreușești asta, mai ales într-un regim pseudo-democratic, al că rui viciu capital e că -i permite primului sosit sărâvnească puterea, să-și dea frâu liber ambițiilor? Ce rezultă? O forfotealăde fanfaroni, de palavragii fără destin, nebuni banali, neînsemnați de soartă, incapabili de adevăratul delir, inapți deopotrivăpentru triumf și pentru prăbușire. Sunt unul care l-am votat pe Traian Băsescu în 2004 și nu pentru că nu aș fi avut altăalternativă, ci pentru motivul clamat de el: anticorupție și reforme. Lupta sa, scopul declarat: „Adriane nici nu știi, cât de mic începi săfii!” reprezintăcurajul de a spune lucrurilor pe nume, apoi ideea cu Alianța D.A. și candidatul unic la prezidențiale a fost excelentă. Contracandidatura lui Adrian Năstase – cel care mai avea doar un picuț și iobăgea toată țara, perspectivămult mai sumbrădecât cea a anilor ’90, cu Iliescu președinte, disperarea moralei și a decenței mele, m-au făcut să-l votez pe Traian Băsescu cu amândouă mâinile. Apoi, mi-am convins familia, prietenii și companionii ascultători ce nu voiau sămeargăla vot în turul 2 săvoteze cu el. I-am scos pe toți din casă, iar pe unii i-am dus chiar cu mașina la secția de vot. Toți cei enumerați mai sus l-au votat pe Traian Băsescu. Peste puțin timp, vor face la fel. Din lipsa unui contracandidat serios, îl vom vota tot pe marinar. Este cel mai credibil dintre toți. Nu putem vota un medic, pentru că medicii sunt mult prea romantici, naivi și neexperimentați în jungla politicului național, iar unii afirmădespre ei că ar fi culmea corupției în România. Geoanăși Antonescu sunt extrem de manipulați de personaje din umbrăcare, în goana lor După avuții, uităde popor. Geoanăpare o mașinăde vorbit, vorbe fără rost și conținut, vorbe de care îți vine sărâzi. Ce vrea săfacă el ca președinte? Șăși guverneze țara? Președintele are atribuții limitate și nu are legăturăcu guvernarea acesteia. Contracandidații strigămereu că actualul președinte încalcă Constituția, însă , duc o luptămare pentru a-i acapara funcția deținutăde acesta. Oare pentru ei va arăta altfel instituția prezidențială? Pe Crin Antonescu l-aș vota doar dacă ar fi independent și nu ar face jocurile unora din umbră. Nu pot săuit că Tăriceanu a vândut Platoul continental al Mării Negre, când nici măcar nu era al României. Incredibil! Nu mai votez cu liberalii, pentru că au adus în isterie televiziunile Antena 3, (i)Realitatea tv și alte mijloace de comunicare în masă. Atunci când nu respecți președintele unui stat, îți bați joc și de cei care l-au ales. De aceea, nu îmi place săse facă bășcă lie din votul meu. Pot să-mi schimb și singur înclinația de elector și pot săaleg și singur pe vreun candidat, săfac asta fără ca cineva, cu isterie, să-mi facă spălarea creierului. Săfim sinceri, dacă politicienii ar fi duși în fața unei justiții corecte, toți parlamentarii ar fi făcuți vinovați de înșelăciune, încă lcarea Constituției, trădare de țară și facerea unor legi în scop propriu. Toți ar merita câte 20 de ani de închisoare, fără suspendare, iar unii, precum Iliescu, Tăriceanu, Năstase, Patriciu și alții, săfie închiși pe viațăși săle fie confiscate averile. Timp de 5 ani, Traian Băsescu a fost în fruntea orică ror sondaje. Acum, când se apropie alegerile, sondajele se bat cap în cap și, profitând de această confuzie, unii s-au trezit vorbind, ca Moise în pustiu. Băsescu are șanse mari de victorie. Mai mari decât acrobatul Geoană, mai mari decât cabotinul Antonescu, incomparabil mai mari decât arlechinul Oprescu și, firește, mai mari decât scamatorul din UDMR, care încearcă marea cu degetul. Atâta că șanse nu înseamnă certitudine. Democrația presupune discernământ. Democrația înseamnă puterea în mâna poporului, și este bine săfie așa. Oamenii trebuie săînțeleagăce se întâmplă, săpriceapăacțiunile liderilor, consecvența acestora în a-și respecta angajamentele, măsurăîn care aceștia le apărăinteresele. Se spune că am trăit un regim de teroare comunistăși adevărul nu este prea departe. Pe acest fond, trebuie săfim capabili săvedem cine din clasa politică a mai condamnat oficial acest regim grotesc și cine a permis studierea dosarelor poliției politice a acestui regim? S-a dorit integrarea Europeană , bun, dar cine a reușit săimpunăîndeplinirea condițiilor UE și a reușit săaducă țara în Uniune și NATO? S-a dorit ca românii săaibămai mult puterea de a-și lua soarta în propriile mâini. Bun, cine a impus un referendum pe această temăși de aici acest sistem de alegeri uninominal? Cu aceste întrebări evidente se poate face o alegere corectă, trebuie numai un minim de sinceritate, de voințăde mai bine și un minim de discernământ, accesibil oricui, pentru a nu ne mai trage singuri în țeapă. Cartelul burgheziei roșii, a oportuniștilor și foștilor nomenclaturiști s-a constituit în cadrul Marelui Jaf Național care a debutat sub patronajul lui Iliescu și Roman și a continuat neîncetat vreme de aproape două decenii. Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, precum și membrii Guvernului din 1990, implicați în dosarul „Mineriada ’90”, alături de toți magnații României ale că ror dosare au fost reevaluate După urcarea la putere a lui Traian Băsescu, asta ar trebui să-l îndemne pe român la reflecție și să-și spunăcă „Democrația are câteva păcate majore”. Însuși conceptul de partid și-a pierdut orice sens. De ce? Pentru că minoritățile României oligarhice și etnice au ajuns azi, pe Față , dominante. Multe ar mai fi de spus dar „Poporul” invocat de Băsescu va fi probabil ultima șansăa României – poporul la care se referăindirect și Eminescu atunci când blama „pătura superpusă” care a înăbușit Statul. Rămâne de văzut în ce măsurăinteligența colectivăromânească va găsi resurse pentru o descă rcare energetică majoră, prin vot, care va trece România peste pragul integrării reale în Europa, scuturându-ne de rețelele mafiote concrescute în trupul aparatului Statului.
Romeo Popescu