Despre fetiţa dispărută acum opt ani de la Berbeşti încă nu se ştie ceva concret, dar anchetatorii spun că sunt şanse să fie în viaţă
Pe 21 februarie 2007, o fetiţă dispărea din Oraşul Berbeşti şi de atunci nimeni nu mai ştie ceva de ea, în ciuda eforturilor intense făcute de anchetatori. Născută pe 10 iulie 1997, Elvira Ghioca a dispărut de la domiciliul părinţilor din Berbeşti. În acea zi, fetiţa se juca cu fratele ei prin parcul din oraş. Cum seara părinţii Elvirei au crezut că fetiţa lor s-a dus în Târgul Gânguleşti, la bunică, au sesizat dispariţia copilei, la poliţie, abia a doua zi. Deşi au trecut mai bine de opt ani de când nimeni nu mai ştie nimic despre ea, poliţia din Vâlcea continuă să o caute pe fata care dacă încă trăieşte este aproape de vârsta majoratului. În tot acest timp, fotografia fetiţei a fost prelucrată şi „îmbătrânită” de specialiştii criminalişti şi a fost răspândită în toată ţară. Degeaba, însă, încă nu sunt date concrete despre ce s-a întâmplat cu ea. Speranţa moare însă ultima, aşa că poliţiştii continuă să o caute pe micuţă.
Filmul dispariţiei
Potrivit anchetatorilor, fetiţa se juca alături de fratele său, Andrei, în părculeţul de lângă blocul unde locuiau părinţii săi, în jurul orei 11.30. Copiii locuiau la bunică, în Satul Slăveşti, aflat la un kilometri distanţă de centru oraşului. La un moment dat, copiii au fost chemaţi de fochistul centralei termice aflate lângă bloc care a trimis-o pe fată să îi aducă două sticle cu apă de la un vecin. La fochist însă n-a mai ajuns cu ele, după declaraţia acestuia. Bărbatul a fost supus ulterior testării poligraf şi exclus din cercul de suspecţi pentru că existau informaţii că fetiţa a mai fost văzută ulterior şi de alte persoane. Între orele 14:00 şi 15:00 Elvira a fost văzută pe strada principală, lângă o cantină din Berbeşti. Andrei nu şi-a mai găsit sora în scara blocului şi a mers acasă să-şi anunţe părinţii de dispariţie. Mama fetei nu s-a speriat, crezând că fata a plecat la bunică. O oră şi jumătate mai târziu, Bianca a fost văzută din nou la ghena din spatele blocului. Apoi a plecat din oraş, pe drumul spre casa bunicii. Ultima persoană care a văzut-o pe Bianca este o profesoară din Berbeşti, Elena Dănescu. Şi de atunci, ceaţă totală. Timp de trei luni, cazul a fost considerat unul de „dispariţie suspectă” apoi, în luna mai 2007 s-a transformat într-un dosar penal cu autor necunoscut.
Familia a trecut de detectorul de minciuni
Imediat după dispariţie, în Berbeşti s-a lansat zvonul conform căruia fetiţa a fost vândută de familie unor rromi din Bălceşti care au dus-o la cerşit în străinătate. Bunica fetei a solicitat ca toată familia să fie testată cu detectorul de minciuni. Mama, tatăl, bunica, dar şi concubinul mamei au fost supuşi testului poligraf la Craiova. Toţi au spus că nu şi-au vândut copilul şi au trecut testul cu brio. Una dintre variante a picat din start.
Toată lumea o ştia de „Bianca”
Deşi o cheamă Elvira Loredana, toată lumea o ştia pe fetiţă de „Bianca”. A mai avut o soră pe care o chema tot Elvira Loredana şi rudele au considerat că nu e „de-a bună” să fie botezată cu un nume identic. Când avea câţiva anişori, Elvira a primit cadou o păpuşă pe a cărei etichetă scria „Bianca” şi de atunci fraţii, rudele dar şi prietenii de joacă i-au spus Bianca.
„Fata mea a fost răpită de ţigani şi dusă la cerşit. Trăieşte şi e în Italia”
Mama Biancăi, Felicia Purcaru, e convinsă că a fost vorba de o răpire şi că la mijloc e un clan de rromi din Bălceşti: „Bianca era o fată veselă, învăţa bine, se juca în timpul liber. Mai şi muncea, era harnică, se ducea după mâncare pentru porci, spăla vasele. Îmi amintesc ziua dispariţiei, Stăteam la bloc şi a luat două sticle de apă să le umple de la izvor. Asta era pe la ora 10.00. În jurul orei 13.00 a venit acasă copilul, fratele Biancăi, l-am strigat eu de pe geam să vină la masă. Bianca nu a venit şi peste o jumătate de oră am auzit-o plângând, că nu o lăsau copiii să se dea în tobogan. I-am spus să vină şi ea acasă şi să se întoarcă mai târziu în parcul de joacă. Nu a mai venit şi de atunci nu am mai văzut-o niciodată. Eu cred că fetiţa mea este în viaţă, am şi fost anunţaţi că este în viaţă. Ne-a spus o femeie treaba asta, nu vă pot spune cine este că ne-am jurat să nu spunem. A venit şi poliţia şi i-a luat declaraţie. Este ţigancă şi ne-a spus că nu vrea să fie filmată sau văzută că o s-o omoare ţiganii. Fata mea a fost furată de ţiganii din Bălceşti cu ajutorul celor de la blocuri că şi aici sunt ţigani. Fata e în Italia, ştiu şi strada şi locul unde se află. A spus ţiganca că dacă o duc acolo poliţiştii le arată exact. Eu am făcut toate solicitările dar nu se face nimic efectiv, cică mai trebuie alte cercetări. Acum ştiu că a fost găsită pe stradă la cerşit şi dusă într-un centru special pentru minori, acolo de unde nu are voie să plece până la 18 ani. Mai sunt câteva luni până la majorat, eu o aştept acasă. Eu am vândut garsoniera de la blocuri pentru că mi-a fost frică. Aveam o familie de ţigani lângă şi s-a dus poliţia, le-a scotocit peste tot, iar pe mine mă terorizau.”
Ce spun fraţii ei
Fraţii Biancăi, Andreea şi Andrei, speră să o revadă în curând şi încă îşi mai amintesc cum se jucau împreună acum opt ani. „Ne jucam mereu, mergeam împreună în parc, eu aveam cinci ani. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu sora mea dar îmi e foarte dor de ea şi o aştept acasă. Sper să fie în viaţă. Mama îmi spunea mereu că a plecat la o mânăstire şi că se va întoarce, acum am aflat şi eu că de fapt nu a fost aşa şi că probabil a răpit-o cineva.”, spune Andreea. La opt ani distanţă de la dispariţie, Andrei îşi aminteşte cum s-a întâmplat totul: „Îmi amintesc perfect ziua dispariţiei. Ne jucam în parc şi un om ne-a chemat, ne-a spus să ne ducem să-i aducem nişte apă. Pe mine m-a trimis să iau două sticle. Când m-am întors, nu mai era nici el, nici sora mea. Omul ăla am auzit că a murit, stătea la bloc acolo şi făcea foc la oameni.”.
„Am văzut-o într-o maşină, mă striga…”
Pe bunica Biancăi, Elena Mircea, o convingem cu greu să vorbească. „Îmi e greu, nu pot vorbi, mă apucă plânsul. Am tot vorbit şi nu se face nimic… Există adresă, tot, de ce nu se duc să o aducă acasă?”. Apoi cea care a crescut-o pe fată spune că a văzut-o ultima dată într-o maşină: „Se ţinea după mine peste tot, dormea la mine, sta la mine. Spăla vasele, era cuminte, învăţa şi bine. Ultima dată când am văzut-o am lăsat-o la mă-sa la bloc pentru că eu am plecat la soţ la spital. Când m-am întors nu mai era… A vrut să meargă cu mine dar nu am mai avut loc în maşină. I-am lăsat 5 lei şi am lăsat-o plângând. Când m-am dus să o iau de la bloc, pe lângă mine a trecut o maşină, acolo era şi Bianca. M-a strigat de câteva ori: „Mamaie, mamaie”. Eu am spus la poliţie dar mi s-a zis că am avut vedenii, că nu aveam cum să o aud din maşină. Eu nici nu ştiam că dispăruse. Era o maşină neagră, altceva nu îmi amintesc. Eu am auzit că o maşină din Bălceşti a stat toată ziua acolo la bloc… Nouă ne-a spus o femeie ce s-a întâmplat, ne-a dat şi adresă şi tot, numele persoanelor care au luat-o… E un an de zile de atunci, nu s-a făcut nimic. Eu aştept acasă…”
„Verificările ne conduc spre un anumit drum”
Şi comisarului Valeriu Piron, şeful Serviciului Investigaţii Criminale din IJP Vâlcea lasă de înţeles că indiciile spun că Bianca poate să fie în viaţă. Piron spune că cercetările nu s-au oprit niciodată şi că multe lucruri depind de colaborarea cu instituţiile străine: „Cazul dispariţiei a fost în atenţia poliţiei din 22 februarie 2007. S-a constituit o echipă complexă de la nivelul IPJ Vâlcea care a fost coordonată de adjunctul de la acea vreme, domnul Sărdărescu. Au fost mobilizate forţe de la nivelul poliţiilor comunale, de la nivelul poliţiilor din Horezu, Bălceşti, Berbeşti, de la ISU, de la Jandarmi, Vânători, tot ce s-a putut pentru identificarea şi găsirea minorei. A fost şi este un caz complex pentru că zona respectivă este locuită preponderent de către cetăţeni de etnie rromă care aveau multe deplasări în străinătate şi care puteau să ia fata să o ducă la cerşit în Italia, Franţa sau în orice ţară unde se deplasau. De atunci IPJ Vâlcea, în colaborare cu IGPR, direcţia de Investigaţii Criminale a făcut numeroase verificări, cercetări, s-au audiat persoane. Nimic nu a condus la identificarea fetei. În momentul de faţă se lucrează pe mai multe planuri şi sperăm că ele vor avea rezultate. Ultima persoană care a văzut-o pe fată este o doamnă învăţătoare care locuieşte pe DJ care face legătura între Berbeşti şi Bălceşti. A văzut-o cum mergea singură spre locuinţa bunicilor dintr-un cătun de pe raza Oraşului Bălceşti. Pentru rezolvarea acestui caz avem o colaborare şi cu instituţii din alte ţări. Nu pot da amănunte despre acest lucru, însă. Alţi martori nu au apărut, toate persoanele au fost audiate. S-au făcut ample scotociri, căutările au continuat trei-patru luni de zile non-stop. Am identificat toate persoanele care au fost pe acea stradă în acel timp. Totul depinde de noi şi de colaborarea cu instituţiile străine de care vă spuneam. Speranţa moare ultima şi vă spun clar, dacă noi aveam orice mic indiciu că s-a întâmplat altceva cu fata, renunţam la cercetări. Efectuăm verificări, ne conduc spre un anumit drum şi noi nu abandonăm, ne agăţăm de fiecare fir de păr. Eu sunt încrezător şi optimist.”.
Elvira Loredana (Bianca) Ghioca
Data naşterii: 10.07.1997
Vârsta la data dispariţiei: 9 ani
Observaţii: fetiţa răspunde la numele de Bianca
Locul naşterii: Horezu
Domiciliu: orasul Berbeşti, jud. Vâlcea
Data dispariţiei: 21.02.2007
Împrejurări: a dispărut din parcul oraşului Berbeşti. Părinţii au sesizat dispariţia la Poliţie pe 22 februarie.
Semnalmente:
Înălţime: 1,30 m
Păr blond,
Ochi căprui,
Faţa ovală,
Ten deschis.
La data dispariţiei fata era îmbrăcată cu pantaloni de culoare roşie cu dungă neagră, pulover în romburi de culori; în picioare purta sandale.