Cicoarea este folosită ca medicament încă din Antichitate. Egiptenii o utilizau pentru tratarea bolilor de ficat, bilă şi rinichi, în timp ce în Roma Antică îi erau apreciate valenţele de stimulator al funcţiilor hepatice.
Ceaiul de cicoare este folosit pentru detoxifierea organismului, ca laxativ şi în tratamentul constipaţiei. Planta are şi alte efecte asupra organismului: stimulează activitatea cerebrală şi concentrarea, ajută la asimilarea calciului, elimină acneea şi furunculoza, echilibrează nivelul hormonilor, calmează durerile canceroase, calmează simptomele sindromului premenstrual şi previne apariţia candidozei.
Ceaiul de cicoare se prepară dintr-o linguriţă de plantă adăugată unei căni de apă clocotită şi lăsată la infuzat 30 de minute. În tratamentele cu ceai de cicoare, se servesc două-trei căni de ceai de cicoare pe zi, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale.
Tinctura şi ceaiul de cicoare sunt folosite şi în tratamente externe datorită proprietăţilor antiseptice ale plantei. Frunzele şi florile de cicoare plămădite în ulei se aplică pe tăieturi şi arsuri pentru dezinfecţie şi cicatrizare, iar pansamentele înmuiate în ceai de cicoare se pot folosi în cazul unor ulceraţii, iritaţii şi inflamaţii ale pielii.
Nu se recomandă consumul de produse din cicoare persoanelor care suferă de gastrită hiperacidică sau ulcer, mămicilor care abia au născut sau încă se află în perioada de alăptare şi persoanelor care au alergie la această plantă.