Aşa cum mă şi aşteptam, apele campaniei electorale prezidenţiale s-au învolburat şi continuă să se înroșească. Scandalul Lukoil a demarat puternic. Potrivit unui comunicat emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, într-un dosarul penal se efectuează cercetări faţă de SC Petrotel Lukoil SA Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi de spălare de bani, cu un prejudiciu estimat de 230 milioane euro. Drept urmare, s-a dispus punerea sechestrului pentru asigurarea recuperării pagubei şi s-a instituit măsura preventivă a controlului judiciar faţă de directorul general al Petrotel Lukoil. A urmat ameninţarea cu închiderea rafinăriei şi licenţierea a 2500 de salariaţi.
Premierul s-a grăbit să rezolve scandalul prin presiuni politice asupra justiției tocmai într-o perioadă în care Occidentul a impus sancţiuni drastice Federaţiei Ruse. Gestul îl plasează alături de omologul său de la Budapesta, care pare să ţină mai mult la parteneriatul strategic cu Rusia decât la angajamentele vestice ale Ungariei. Cine înşeală un stat cu 230 de milioane de euro nu dă doi bani pe instituţiile de control ale acestuia şi pe politicienii care-l conduc, manifestând, în general, puţin respect faţă de respectivul stat.
Premierul – patriot al unui asemenea stat ar trebui să fie mulţumit când fiscul şi procuratura îl înhaţă, în sfârşit, pe cel mai mare evazionist cunoscut, punându-i sechestru asigurător pe conturi şi produse. Dar nu şi prim-ministrul Victor Ponta. Mândria sa de român, de care face atâta caz, s-a pleoştit, de cum şi-au încordat muşchii Lukoil şi ambasadorul rus. Jenat este că după ce justiţia a provocat neplăceri celei de-a doua companii petroliere ruseşti ca mărime şi îngrijorat că Lukoil – după ce şi-a oprit o după amiază producţia, drept ameninţare – i-ar putea trimite vreo 2500 de angajaţi la Palatul Victoria, Ponta a făcut câteva lucruri, care îl descalifică şi ca premier, şi ca posibil preşedinte, arătând că reprezintă un risc naţional în orice funcţie publică.
Ponta este discipolul bolşevicului Iliescu, doctorandul ex-puşcăriaşului certat cu legea şi morala, un om necinstit, un cacialmist. Promite multe, nu face nimic. Conduce cea mai slabă guvernare. A promis un milion de locuri de muncă. Le-a văzut cineva? A promis 2400 km autostradă, dar s-a răzgândit, promite drumuri expres în locul lor. Mincinos dovedit ca atare de Curtea Constituţională. Plagiator dovedit de una din cele mai prestigioase publicaţii ştiinţifice ale lumii. În ţările civilizate plagiatul a fost şi este motiv de destituire de preşedinţi sau miniştri, la noi, datorită lui – nu! Are evidente tendinţe dictatoriale şi de a ocoli dezbaterea publică sau parlamentară, dovedite de numărul excesiv de ordonanţe de urgenţă fără ca să fi fost vreo urgenţă. Iar acum ne arată clar, din nou, că nu respectă nici independenţa puterii juridice, încercând un şantaj perfid la adresa procuraturii, ceea ce reprezintă deja o încălcare a Constituţiei şi caz de demitere. Toată clasa politică românească, toţi politicienii români de toate culorile, sunt de vină pentru tot ce suferim noi acum şi pentru tot ce vor suferi nepoţii şi fiii nepoţilor noştri, al căror viitor a fost cheltuit deja de aceştia. După ce au furat cât s-a putut de mult, acum s-au băgat slugi la oligarhia străină, fiind în totalitate împotriva propriului popor, care i-a votat în funcţiile de conducere şi în parlament. Fără o acţiune colectivă împotriva acestora, nu se va putea face nimic, întrucât sistemul politic românesc e foarte bine pus la punct şi e aproape imposibil de penetrat. Unde s-a mai pomenit ca Parlamentul să se opună legilor democratice şi să facă alte legi care să îi apere pe ei şi pe colegii lor de partid sau de Parlament?