Alianţa politică USL (Uniunea Social Liberală) s-a înfiinţat în urmă cu trei ani. Încă de la început, mai toţi se întrebau cât o să ţină o astfel de struţo-cămilă politică. Socialiştii şi liberalii, la un loc, stânga şi dreapta, în aceeaşi barcă. De necrezut! Dar alianţa a ţinut mai mult decât se aştepta lumea politică, dar mai puţin decât sperau şi încă mai speră unii politicieni. Pe parcurs, sub lozinca „Jos Băsescu”, mulţi liberali ajunseseră să creadă mai mult în USL decât în propriul partid. Antena 3 le-a spălat şi lor creierele, la fel ca şi poporenilor lui Ţuţea. USL a fost de la început o iluzie. Una de care s-au legat speranţele lui Crin Antonescu de a ajunge la Cotroceni.
După ce PSD şi-a atins scopul (a câştigat alegerile din 2012 şi deţine poziţia de prim-ministru), PNL a fost pus în situaţia de a se descurca singur. Acum, în criza politică ce se prefigurează, Crin Antonescu va trebui să facă faţă la două mari provocări – prima este cea legată de recuperarea electoratului de dreapta pierdut prin asocierea cu PSD, iar a doua, cea din propriul partid care se vede alungat de la putere deşi a trăit cu iluzia că a câştigat alegerile. În aceste zile, între liderii PSD şi cei ai PNL se dă o luptă subterană. Declaraţiile politicienilor din ambele tabere sunt înşelătoare. Victor Ponta declară că vrea să continue cu USL, dar se pare că face tot ce-i stă în putere să scape de liberali, iar Crin Antonescu îi bombardează pe Voiculescu şi pe Ponta ca să ascundă faptul că a fost mazilit de „prieteni”.
Şi uite-aşa, prin spectacole dintr-astea periodice, bine regizate din culise, nu fac decât să-şi mascheze neputinţa, dezinteresul, incompetenţa. Oamenii aceştia au venit nepregătiţi la guvernare, nu au specialişti, nu-i duce mintea ce-ar trebui să facă, dar nici nu se interesează, nu se informează, pentru că nu le pasă. Dacă moare USL se ofileşte şi crinul. Numai că găina a născut un pui viu. PSD are trebuinţă de majoritate absolută. Încercând să impună în guvern oameni din alte partide, PSD dă peste cap programul de guvernare. Ei au în vedere cooptarea în guvern a unor politicieni din UNPR şi PC. Dar fără componenţă liberală, aceea care asigură prosperitate, s-ar determina o nouă criză. Se pare că oamenii simpli îl percep diferit pe Crin Antonescu, de cum îl percep politicienii, fie ei de dreapta sau de stânga. De aceea, trebuie amintit că Antonescu a lucrat mână-n mână cu Voiculescu şi că Voiculescu a fost cel care l-a uns şef la Senat, aşa cum spune Daniel Constantin: „Când ţi-a dat Voiculescu funcţia de preşedinte al Senatului a fost bine.”
De asemenea, nu trebuie ignorat nici dispreţul lui Antonescu faţă de popor care, în opinia lui, nu este altceva decât „gloată”: „Noi suntem liberali şi liberali înseamnă să lucrăm cu şi pentru individ, nu pentru gloată”. Antonescu însă, uită că, datorită gloatei trăieşte bine, fără să facă absolut nimic de mai bine de 20 de ani de când a intrat în politică. La Cotroceni avem nevoie de un om puternic, un om care să iubească ţara şi românii, aşa cum sunt, un om care să se sacrifice, la nevoie şi nu un vândut precum Antonescu.
Ca istoric, Antonescu ar fi trebuit să înveţe, aşa cum au învăţat cei de vârsta lui care s-au ţinut de carte, că în teoria comuniştilor era prevăzut conceptul de „tovarăşi vremelnici de drum”. Acestei teorii, în istoria PNL, i-a căzut victimă Guţă Tătărăscu, care a intrat în guvernul Groza, forţând astfel guvernele SUA şi Anglia să-l recunoască. După ce nu a mai avut nevoie de el, bineînţeles, comuniştii l-au băgat la închisoare. Ce mă miră mai mult, e faptul că Ionescu Quintus, care a trăit acele momente nu şi-a adus aminte şi nu l-a sfătuit pe Antonescu să nu intre la guvernare cu comuniştii. Şi el, ca şi Antonescu, şi-o va lua, în condiţiile actuale, aşa cum şi-a primit pedeapsa şi Tătărăscu.