A fost odată ca niciodată în vremuri străvechi, când încă mai exista dreptate în România, un prinţ frumos, că la soare te puteai uita, dar la conturile lui umflate prin şmecherii ordinare, ba. Şi nu avea frumosul nostru decât un beteşug, dacă ridica cineva tonul la el sau dacă doar îl privea ameninţător, bietul prinţ leşina cât ai zice DNA şi trebuia de urgenţă internat la terapie intensiva.
Şi s-a întâmplat ca, în goana după popularitate, să ajungă prinţul nostru pe stadionul cu 120.000 de spectatori unde se disputa finala CM la fotbal. Echipa gazdă aranjase ca doar susţinătorii ei să poată asista la meci şi era sigură de victorie. Atât de sigură încât l-a cooptat ca al 12-lea jucător pe prinţul nostru şi l-a invitat să dea lovitura de deschidere.
Ghinion, cum ar spune Iohannis. Prinţul a şutat năpraznic chiar în poarta coechipierilor! Ce credeţi, dragi copii, că a făcut el când cei 120.000 de suporteri şi-au exprimat indignarea urlând chestii pe care sunteţi prea mici ca să vi le reproducem? DA! AŢI GHICIT!
*******
Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.