21 nov. 2011. A venit o ploaie cum nu s-a mai văzut. În casă, apa ne ajungea până la brâu aşa că mama ne-a culcat îmbrăcaţi, ca să nu se mai scufunde după pijamalele care erau pe raftul de jos al dulapului. Tata a venit cu o barca de la cârciumă, dar nu ca să ne salveze ci să mai ia nişte bani, că rămăsese dator cârciumarului.
21 nov. 2012. A plouat toată noaptea. Bătrânii satului spun că aşa ceva n-au mai văzut de anul trecut. Din cauză că nu avem dig, apa ne-a ajuns în casă până la piept. Bunica fiind mai mică de înălţime şi neştiind să înoate n-a apucat dimineaţa. Tata a venit de la cârciumă cu yahtul cârciumarului şi a luat porcul să-l vândă, că mai avea ceva de achitat pe caiet.
21 nov. 2013. A plouat în neştire. Bătrânii îşi făceau cruce şi ziceau că doar în Bangladesh mai plouă aşa, dar că ăia n-au democraţie. Pentru că tot n-avem dig, apa ne-a ajuns până la gât. Doar aplecai capul şi puteai să faci gargară, că de băut era prea murdară. Tata a venit de la cârciumă cu un elicopter Smurd, a luat o cămaşă curată, banii pe care-i avea bunicu’ strânşi pentru înmormântare şi s-a dus înapoi, că-l aşteptă cârciumarul cu condicuţa.
21 nov. 2014. Mai întâi a fost grindină. Bătrânii zic că era piatra cât oul de armăsar. Pe urmă a plouat mărunt, dar îndesat. Din cauză că oamenii au băut banii strânşi pentru dig, apa ne-a ajuns până la nas. Când voiam să respirăm, ne ridicam pe vârfuri. Spre dimineaţă, a venit tata de la cârciumă cu o hidrobiciletă pe care şi-a făcut-o dintr-o bicicletă şi un hidrofor. A mâncat ceva pe fugă, ne-a luat alocaţiile şi a plecat iar.
20 nov. 2015. Ne e cam teamă. Aşteptăm ploaia de mâine.