„Mișcările PDL”, prima tentativă de re-branduire
Dihotomia „Stânga – Dreapta” reprezintă cea de-a treia încercare de „înălbire” a imaginii publice a partidelor asociate cu fosta guvernare. Prima tentativă a avut loc la alegerile locale din 2012, când organizațiile județene ale PDL au avut libertatea de a forma pseudo-alianțe locale care să le ofere pretextul de a participa în alegeri cu o altă denumire, o altă siglă și chiar o altă culoare.
În perspectiva viitoarei „mișcări populare”, în județele țării au apărut tot felul de „Mișcări” – Mișcarea pentru Botoșani, Mișcarea pentru Noul Giurgiu, Mișcarea pentru Noul Mehedinți, dar și alte „Alianțe” cu iz local care au servit drept paravan pentru a ascunde numele și sigla PDL, un partid încă nescindat la acea dată.
„ARD”, un nou brand fără succes
Strategia de re-branduire s-a dovedit însă un mare eșec. PDL abia a reușit să mai salveze două șefii de consiliu județean, iar numărul primarilor s-a înjumătățit față de ciclul electoral anterior.
Strategii partidului nu au înțeles însă mesajul din partea alegătorilor. Era limpede pentru toată lumea că participarea în alegeri sub tot felul de „mișcări” și „alianțe” era mai degrabă o fugă de răspunderea fostei guvernări, decât suflul unui curent reformist.
Așa se face că în toamna aceluiași an, la alegerile parlamentare, PDL a persistat în greșeală și a avut a doua tentativă de re-branduire sub numele de „Alianța România Dreaptă”. În mod logic, rezultatele pentru Parlament au fost la fel de catastrofale ca și cele de la alegerile locale. După acest nou eșec, actualul președinte PDL, Vasile Blaga, pe atunci doarchalanger pentru conducerea partidului, acuza fostul leadership că nu și-au asumat sigla PDL la alegerile din 2012. Astăzi, același Vasile Blaga, ajuns în funcția de președinte PDL, negociază „la sânge” cu PNL, cum să cedeze numele și sigla partidului său, pentru a se ascunde a treia oară în spatele unei formațiuni politice mai frecventabile, cum este PNL. Și astfel, am ajuns la cea de-a treia tentativă de „rebranduire”: partidul de dreapta.
Patul lui Procust de Dreapta
De această dată, mișcarea este mult mai subtilă, iar planul a început cu mult înainte. Ne-am întrebat cu toții la un moment dat de ce apropiații președintelui Băsescu s-au pus pe înființat partide și partidulețe sau au preluat din mers partide obscure care nu spuneau nimic pe scena politică. Exemplele sunt numeroase: Partidul Mișcarea Populară, Partidul Noua Republică, Forța Civică sau noul PNȚ-CD.
Astăzi înțelegem care a fost scopul. Le vedem pe toate cum roiesc în jurul ideii de „unificare a dreptei”, ca în jurul unui borcan cu miere. Altfel spus, s-au făcut mai mulți, ca să aibă cine să se unifice, pentru că altfel măreața reconstrucție a dreptei ar fi însemnat cel mult o reeditare a Alianței DA.
Acum însă nu mai vorbim de schimbarea denumirii unui partid, ci de „unificarea dreptei”, un concept politic foarte abstract pentru marea majoritate a populației. Dar nu interesează pe nimeni ce știe lumea despre dreapta și stânga în politică. Dimpotrivă lipsa de semnificație e un avantaj. Contează doar ce li se spune oamenilor că ar fi „dreapta” și „stânga”. Deci se lucrează din greu pentru impunerea percepției că „cei de dreapta” sunt cei buni, reformiști, pro-occidentali și justițiari, în timp ce partidele de stânga ar fi prin esență rele, retrograde, pro-ruse și corupte. Mai contează adevărul istoric? Mai contează că toată Europa occidentală a fost clădită de partidele de stânga, pe principiile statului social care și-au găsit expresia supremă în modelul din Suedia, Danemarca sau Norvegia care înregistrează cel mai ridicat nivel de trai? Evident că nu! Contează doar pastila de manipulare care se livrează electoratului. Alegătorii nici măcar nu mai trebuie să învețe un nou nume de partid. Li se servește direct Patul lui Procust de Dreapta, în care cine nu se potrivește este în mod inevitabil comunist, corupt sau baron local. În schimb, cei care pică pe măsură, „auto-proclamații de dreapta” nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Și nici măcar nu mai contează că stindardul „unificării dreptei” este fluturat de către PDL, un partid în a cărei siglă se regăsește încă trandafirul Internaționalei Socialiste – cea mai pură expresie a stângii, recunoscută la nivel mondial.
PNL, un balsam pentru rufele murdare ale fostei guvernări
Mașina de spălat a partidelor asociate cu fosta guvernare s-a pus deja în mișcare. Dintr-o dată, toate aceste mici forțe politice desprinse din fosta guvernare au devenit brusc mai preocupate de doctrinele politice decât cei mai îndoctrinați politruci din timpul regimului comunist. La fel cum în acele timpuri „dușmanii poporului” erau „imperialiștii”, „capitaliștii”, „chiaburii”, „moșierii” etc., astăzi inamicii publici sunt „baronii locali”, „criptocomuniștii”, „rusofilii”, „corupții”, care sunt îngrămădiți cu toții sub semnul „stângii politice”. Prin contrast, cei de dreapta sunt buni, moderni, occidentali, europeni. Iată cum se spală rufele murdare ale fostei guvernări! Mai era nevoie doar de un balsam, care să dea rufelor murdare aroma de rufe curate. Iar PNL s-a oferit direct pe tavă pentru a împlini acest proces de înălbire a partidelor asociate cu fosta guvernare. Astăzi, se vorbește din ce în ce mai des despre „fuziunea prin contopire” a PDL cu PNL. Așadar, vinile, răspunderile, păcatele fostei guvernări se vor „contopi” toate într-un amalgam în care nimeni nu va mai putea distinge nimic. Iar în tot acest scenariu, PNL are rolul ingrat de a colecta toate impuritățile de la celelalte partide de opoziție.
Catalina Stefanescu
preluare: pesurse.ro