Intrigat de zvonurile ce bântuiau coridoarele am asistat la şedinţa ordinară a Consiliului judeţean de joi, 31 octombrie a.c.. Deşi ordinea de zi nu promitea nimic spectaculos pot spune că n-am pierdut timpul. Am văzut un spectacol de zile mari. Pe scurt, profitând de faptul că se discută o rectificare neesenţială de buget, PNL a pregătit o demonstraţie de forţă convocând la această şedinţă pe toţi primarii săi. Mai bine pregătită, acţiunea ar fi adus beneficii liberalilor. Pe lângă importantul impact mediatic, există şansa procurării în al 11-lea ceas de niscaiva fonduri pentru grădina liberală. Dar n-a fost să fie aşa. Promovarea a lipsit (probabil că s-a mizat prea mult pe efectul-surpriză) iar luările de poziţie ale primarilor liberali au fost plate şi neconvingătoare. După un debut furtunos, Ion Cîlea, cu sau fără reminiscenţele de care e acuzat, a condus şedinţa cu mână de fier, n-a cedat presiunilor şi a răspuns cu aceeaşi monedă vociferărilor şi acuzaţiilor partenerilor de coaliţie. Având pe pupitru informaţii detaliate la zi, a desfiinţat pur şi simplu zavera edililor liberali. Cine crede că sunt un fan al domnului Cîlea se înşeală dar nu pot să nu recunosc faptul că politiceşte s-a ridicat deasupra partenerilor deveniţi dintr-odată adversari. Şi propunerea de a se organiza o întâlnire a edililor USL vâlceni pentru „împărţirea caşcavalului bugetar” al anului 2014 a eşuat. Având experienţa anilor trecuţi, Ion Cîlea a preferat o întâlnire face-to-face cu fiecare primar în parte unde probabil va sosi însoţit de o suită care va impresiona şi linişti spiritele mai agitate. Am scris în mai multe rânduri că la Vâlcea coabitarea PSD-PNL nu poate fi posibilă. Nu din cauză că este o alianţă „contra naturii” fiindcă nu-i suficient să strigi în gura mare că eşti de dreapta sau de stânga. Când PSD cere descentralizarea (teză liberală prin excelenţă) şi PNL se opune din răsputeri (chiar dacă interesele de moment nu-i sunt favorabile) cine mai poate aprecia ideologia promovată de fiecare dintre ei? Ştiam că preşedintele Consiliului judeţean care a tutelat şi tutelează cu mână forte toate unităţile şi subunităţile de interes judeţean nu va ceda niciun pas în faţa liberalilor (deşi aceştia au în Cristian Buican un lider politic de elită) fiindcă prin anul 2009 am făcut parte dintr-o comisie judeţeană de negociere a guvernării mixte PDL-PSD. Nu s-a reuşit niciun avantaj notabil în faţa lui Ion Cîlea. De aceea nu cred că va ceda în faţa liberalilor. Şi atunci cum pot coabita cei doi lideri locali când divergenţele lor sunt conflictuale? Doar în virtutea faptului că Bucureştiul le impune liberalilor din teritoriu să accepte aproape orice în contrapartidă cu fotoliul de preşedinte al României? Cu asemenea labilă motivaţie nici o alianţă politică nu poate rezista!
N.B.: Luni, 28 octombrie am asistat şi la şedinţa Consiliului municipal al Primăriei Râmnicului. Am plecat destul de trist de la acea întrunire. Am mai declarat în paginile acestei publicaţii cât de mult îmi pasă de cele ce s-au întâmplat, se-ntâmplă sau se vor întâmpla în oraşul nostru. Dar speranţele mele se năruiesc una după alta. Consilierii opoziţiei nu ştiu decât un singur lucru: să voteze împotriva oricărei iniţiative pentru că cei care conduc în prezent să nu înregistreze niciun succes şi în acest fel râmnicenii să-i prefere la viitoarele alegeri. Pentru ei nu are importanţă că stagnarea adăugată sincopelor precedente blochează definitiv oraşul în zona crepusculară. Iar consilierii PSD, supăraţi de revenirea oarecum neaşteptată a lui Emilian Frâncu într-un moment când credeau că Primăria le aparţine, au uitat că fac parte dintr-o coaliţie pe care râmnicenii au votat-o cu o majoritate zdrobitoare cu speranţa că noua şi ciudata alianţă le va rezolva necazurile. Deşartă speranţă!