Privind cu atenție scena politică din România, realizăm cu stupoare că , la acest moment, partidele suferăde o realăcrizăde identitate, care, pe termen lung, poate avea o serie de consecințe nocive, urmări ce vor fi acut resimțite mai ales acum când campania electoralăse apropie cu pași repezi. Simțind pericolul, partidele încep săse replieze, apelând la fel de fel de rocade și gravitând în jurul unor alianțe care săle aducă la putere, la masa bogaților. Renunțând, de dragul privilegiilor pe care le aduce cu sine forța politică , la principii și ideologie, în preajma alegerilor, se fac alianțe între partide ale că ror doctrine sunt pe vecie ireconciliabile.
PNL este partidul care, indubitabil, a suferit cea mai puternică erodare de imagine în ultimii patru ani, datoratăfaptului că s-au aflat la guvernare. Nu mai puțin adevărat este că liberalii și-au pierdut popularitatea în rândul electoratului român, în principal, din cauza execrabilei formule guvernamentale propuse, dar și datorităideilor sociale și economice pe care au încercat săle inoculeze în societatea noastră, prost gândite și, de cele mai multe ori, anti-românești. Ca atare, cetățeanul saturat de promiscuitatea politică oferităde PNL, de patricineii care au stigmatizat conceptul de liberalism și de alura de lord pârât a primului-ministru că lin Popescu Tăriceanu, va taxa peneliștii, la alegerile din acest an, în cabina de vot. însă „Moliceanu” și ai săi acoliți știu foarte bine acest lucru, iar sondajele de opinie, deloc favorabile lor, le dau tremurici pe șira spinării și îi țin, adesea, trezi până dimineața.
În goana lor furibundăDupă voturi, s-au înfrățit cu social-democrații lui Geoanăși, de acum, doctrina liberalăprezintăo inserție tot mai mult socială. Se fac promisiuni deșarte Față de categoriile cele mai defavorizate, cum ar fi pensionarii, șomerii, salariații cu venituri mici, fără săse ținăseama ca bugetul nu mai suportăasemenea pomeni electorale fără acoperire.
La nivel local, au apărut tot mai multe prietenii pesedisto-liberale, de conjunctură, fățișe sau ascunse, toate pentru a câștiga suculentul os al puterii care a hrănit generos atâția și atâția politicieni, bolnavi După funcții și bani. Acum, în aer, plutesc consensurile politice subterane care nu fac altceva decât sătransforme într-un amalgam urât mirositor doctrinele politice. PNL și PSD și-au dat mâna pe fundalul unei uri antiprezidențiale ce atinge cota visceralului, doctrinele fiind substituie intereselor de grup, care primeazăîn manifestările lor politice actuale. Pentru aceste două partide, degenerate din punct de vedere ideologic și doctrinar, puterea a devenit o adevăratămarotă, care a întunecat aproape de grotesc mințile liderilor acestor două partide, creând o obsesie bolnăvicioasă. Cred, însă , că în ciuda eforturilor conjugate ale pesediștilor și liberalilor de exila politic PD-L, cele două formațiuni nu vor reuși săobținăo majoritate electoralăla viitoarele alegeri.
Considerând că vor reuși să-și sporească câtuși de puțin zestrea electorală, debordând a naivitate, în disperare de cauză, cele două partide au gândit fuziuni cu câteva partide de buzunar, jenante și insignifiante, ignorând opțiunile reale ale electoratului. Aceste acțiuni de compromis au fost gândite în ideea că vor reuși săzdrobească PD-L, un partid care, se vede limpede ca lumina zilei din sondaje, se poziționeazăpe primul loc în preferințele de vot ale alegătorilor. Încercând, cum spuneam, săsfărâme popularitatea acestui partid aflat pe un tren ascendent, PNL și PSD se prostitueazăpolitic. Ele refuzăsăînțeleagăcă este imposibil și nefiresc, folosind trucuri mișelești, a încerca sădeturnezi convingerile politice alegătorilor, majoritatea în sensul ajungerii la conducerea țării a democrat-liberalilor, mai ales acum, când avem de a face cu un electoratul matur care refuzăsăse mai lase mințit de politicienii ineficienți, incapabili săfacă ceva bun pentru această națiune.
Desigur, putem vorbi – referindu-ne la cele două partide, PSD și PSD – și de o invidie politică , datoratăpopularității liderilor pedeliști, popularitate cultivatăîn special de Traian Băsescu de pe vremea când nu era șef încă al statului. Nu mai puțin adevărat este că PD-L este perceput ca un partid prezidențial a că rui reputație politică sporităeste direct proporționalăcu cea a președintelui statului, în Continuă creștere în ultima perioadă . În esență, Băsescu a impregnat acestei formațiuni, din rândurile că reia provine, o stabilitate politică , de neegalat, cum spuneam de pizmuit.
PD-L transpare în fața alegatorilor ca un partid alungat de la guvernare de liberali, neputându-și onora promisiunile electorale cu care a câștigat alegerile în defuncta Alianța „Dreptate și Adevăr”, forțat de binecunoscutele conjuncturi politice, sătreacă în opoziție, obstrucționat, așadar, în determinarea sa de a-și duce la bun sfârșit programul politic cu care a venit la guvernare. Cu un scor electoral de aproape 40%, procent extrem de bun, PD-L ar putea guverna singur sau în alianță, însă , doar alături de o formațiune politică credibilă. Se duce, în aceste clipe, cum spuneam o luptăpe viațăși pe moarte, la baionetă, pentru câștigarea puterii. Umberto Eco spunea: „S-a carnavalizat politica, pentru care se întrebuințeazăacum îndeobște expresia de politică -spectacol. Parlamentul fiind tot mai mult lipsit de autoritate, politica se face la televiziune, ca o confruntare de gladiatori”. Cu adevărat
Doctrinele sunt în derivă, aneantizate de pofta nesăbuităpentru osul puterii care săducă la îmbogățire rapidă, halucinantă Vizibil, abisul din România Lor și România Noastrăse adâncește tot mai mult.
Olivia Pîrvu – Cîrciu