În una din ediţiile trecute v-am prezentat drama unei fetiţe de 7 ani, din comuna Lăpuşata, crescută de tatăl ei şi părinţii acestuia, de la câteva luni, încredinţată, acum, de Instanţa Curţii de Apel Piteşti, mamei stabilită, temporar, în Italia. În urmă cu aproape 8 ani, Alin Constantin Stanciu s-a însoţit, în faţa lui Dumnezeu, cu drăgăşeneanca Florentina Mitran, din împreunarea lor rezultând frumoasa copilă Alessia. După căsătorie, cei doi tineri au plecat în Italia, la muncă, pentru a-şi face o viaţă mai bună şi îmbelşugată la întoarcere în ţară. Schimbând mediul şi, probabil, ademenită de avantajele unei ţări dezvoltate, Florentina şi-a schimbat şi felul, desconsiderând relaţia cu soțul său pe care o consfinţise în faţa Domnului. După naşterea fetiţei, la nici două luni, mama şi-a dus pruncul la bunicii din partea tatălui, abandonând-o 7 ani de zile. A urmat divorțul. Evident, despărţirea a înstrăinat-o de familie, viaţa siropoasă de femeie fără obligaţii acaparând-o în totalitate. Numai că toate lucrurile şi plăcerile au un sfârşit, şi „domnişoara” Florentina şi-a adus aminte că are un copil pe care şi-l dorea, acum, după 7 ani, lângă ea. Constatând refuzul fostului soţ şi al părinţilor acestuia care au crescut fata de a-i încredinţa copilul, cea care și-a amintit târziu că este și mamă, a pornit „războiul” prin instanţele de judecată. Fără a face vreun proces de intenţie judecătorilor care, cu conştiinţa lor juridică, au încredinţat minora mamei ce nu ştie pe unde i-a crescut bucăţica de om ruptă din ea, sentinţa dată în acest caz, este strigătoare la cer.
O viaţă ca-n basme
Alessia a crescut și creşte în casa bunicilor ei, iar tatăl său lucrează în Norvegia, câştigând un salariu cu puţin sub 4000 de euro lunar. Gospodăria bunicilor este una dintre cele mai întremate şi bogate din comună, cu o curte mare, aproape cât un stadion de școală de mare, animale mari şi mici nenumărate, tractor şi maşini agricole. În curtea alăturată locuieşte verişoara Alessiei, de aceeaşi vârstă cu ea, fiica fratelui tatălui ei, ambele fiind crescute ca două surori gemene. Și familia verişoarei copilei este înstărită, familiile lor fiind printre cele mai bogate din comună, cu o reputaţie solidă de oameni harnici, serioşi şi cinstiţi. Pentru creşterea şi educarea fetiţelor şi-a dat şi îşi mai dă concursul o rudă de-a părinţilor lor, Laura Ionela Voican, educatoare în comună, suflet mare şi dragoste atotcuprinzătoare în creşterea copilelorlor. Am ridicat numai un colţ al pânzei care acoperă discret mediul social de creştere a minorei încredinţată – aberant – mamei fără suflet ce şi-a abandonat copila, nu pentru altceva decât pentru ca vâlcenii cititori să înţeleagă atmosfera socială în care îşi duce existenţa materială pruncul disputat de părinți, despre existenţa şi dezvoltarea spirituală vorbind rezultatele de la grădiniţă şi de la şcoală şi atestate, prin munca ei, de educatoarea Laura Ionela Voican, rudă cu Alessia, care şi-a crescut cei doi copii ai săi în „echipă” cu minora disputată şi verişoara ei. În una din imagini veţi putea vedea „echipa” de copii ai marii familii Stanciu – Voican.
Executarea judecătorească
În baza sentinţei judecătoreşti de încredinţarea minorei mamei care nu a crescut-o şi nici nu a vrut să ştie de ea timp de 7 ani, s-a trecut la punerea ei în executare, pentru aceasta instanţa nominalizând un Birou Executoresc râmnicean. Făcându-şi datoria (cu mult tact şi profesionalism) executorul Bălan Ovidiu s-a prezentat la domiciliul de creştere al Alessiei, însoţit de două reprezentante ale Protecţiei copilului – Vâlcea, Adelina Noroc și Adriana Frumușelu, şeful de post comunal şi câţiva martori. Numai la auzul că „au venit” și micuţa Alessia a început să plângă în spasme, să ţipe şi să se zbată, ascunzându-se în casă, spunând celor prezenţi să nu o lase pe mama ei să o ia, că nu vrea să o vadă şi să nu se apropie de ea. Aici trebuie făcută o precizare: fetiţa a fost supusă, de nenumărate ori la expertize psihologice, de fiecare dată, acestea fiind favorabile tatălui. În momentul când a fost evaluată de psihologi, copila a fost rugată să-şi deseneze familia şi i-a desenat pe toţi cei care-i sunt adevărata familie – bunica, tatăl ei, verişoara, unchiul, dar niciodată pe mama ei. Dacă ar fi numai atât și asta spune totul! După ce executorul şi cu mama fetei au ajuns la intrarea în cerdacul casei, ţipetele copilei s-au amplificat, impresionant. La vederea mamei sale (care i-a adus o păpuşă cumpărată de la magazinul second-hand „38″) starea de zbucium a crescut. Refuzul de a se duce în braţele ei, de a primi păpuşa şi îndemnul strigat „să plece de unde a venit”, a fost edificator pentru executorul judecătoresc, cele două doamne de la Protecţia Copilului și întreaga asistență. Toate eforturile de apropiere între fiică și mamă făcute de reprezentantele Protecţiei, au fost inutile. Vă veţi întreba ce a făcut mama copilei în acest timp? Nimic. Stătea stană de piatră, privire fixă şi rece, nici un rictus pe faţă, de durere sau de surprindere. Semnificativă a fost adresarea unei doamne prezentă la executare (aproape tot cătunul unde se află locuinţa familiei Stanciu a fost la gard şi în curte): „Uită-te, mamă de copil, în jurul tău şi vei vedea că toată lumea are lacrimi în ochi pentru zbuciumul fetei tale şi tu nu ai. Chiar o iubeşti?”.
Final temporar
Executorul judecătoresc Bălan Ovidiu şi-a făcut datoria cu profesionalism (cred că chiar împotriva celor simţite interior şi de el), nimeni neavând a-i face reproşuri sau a-i imputa ceva. După ce s-a terminat de completat actul oficial de executare şi a fost semnat de „creditor” – mama şi de „debitor” – tatăl, fără împotriviri sau obiecţiuni, acţiunea a luat sfârşit. Copila va fi monitorizată, conform legii, în casa bunicilor ei și peste 3 luni, când se va relua executarea, se va vedea dacă și-a schimbat atitudinea. Împotriva voinței fetiței, nici legea nu mai are ce face, pericolul unui suicid fiind posibil. Începută la ora 18, la ora 19, 30, acțiunea a luat sfârșit. În curtea familiei Stanciu şi în casa bunicii Alessiei s-a aşternut liniştea, spartă, din cât în când, de vocile cristaline şi vesele ale copiilor care nu s-au desprins de lângă Alessia toată ziua, sfidând chiar şi înserarea cu jocurile lor școlărești.