Difuzarea unei înregistrări video a dialogului dintre o misterioasă doamnă şi ÎPS Varsanufie – Arhiepiscopul Râmnicului dialog din care se relevă comportamentul neadecvat al acestuia în relaţia cu persoane din anturajul său, am declanşat investigaţii jurnalistice pentru a lămuri despre ce este vorba. Nu ne-a fost greu să găsim persoane binevoitoare care „ne-au tradus” enigmele din filmul înregistrării, trăgând concluzia că înaltul nostru prelat trebuie să fie oprit de la cele sfinte pentru păcate strigătoare la cer: păcatul sodomiei, printre altele. Arhiepiscopul de Vâlcea s-a aflat mult timp sub investigarea ziaristului dâmboviţean Florian B. care cu greu şi-a înfrânat dorinţa de a-l devoala şi de a-l face de râs în faţa opiniei publice şi numai teama că informaţiile pe care le va publica pot crea mult rău Bisericii Ortodoxe l-a determinat să temporizeze publicarea. Dar cum filmul înregistrării misterioasei doamne Mihaela a devansat reţinerea sa, urmează ca, în curând, şi în presa centrală să se facă vorbire despre păcatul sodomiei de care este acuzat acesta de doamna care l-a protejat timp de 13 ani. Este foarte important ca să înţelegem că prin acest articol în serial nu vrem să denigrăm Biserica ortodoxă sau să aruncăm cu noroi peste Biserică, ci dorim ca Biserica noastră să-şi recunoască starea şi să se întoarcă cu pocăinţă la Dumnezeu.
Începutul
Acum 13 ani, pe vremea când Varsanufie Prahoveanu slujea într-o mânăstire din apropierea capitalei a cunoscut în casa duhovnicului ei o enoriaşă titrată, autoarea a 15 titluri de carte despre viaţa monahală, foarte credincioasă şi cu înclinare spre cele bisericeşti. Încet, încet, aceştia s-au apropiat spiritual, excluzându-se împreunarea sau alte practici fizice şi sentimental-sufleteşti. Ce anume i-a dezbinat după atâţia ani de prietenie sau, mai precis cine este acela care i-a dezbinat, numai ei ştiu, deşi am putut trage şi noi o concluzie, subiectul fiind un anume „rupt în fund” – după cum spune doamna, plastic, în film, individ care toată ziua era cu episcopul (atunci Varsanufie era în această funcţie la Patriarhie) şi-i dirija acţiunile, prieteniile şi apropierile. Dar a mai existat ceva: un elev la Seminarul unde episcopul preda religia şi se ocupa de pregătirea cursanţilor pentru preoţie. În cazul acestui elev, preocuparea sa a depăşit limitele normalului şi dacă ar fi să credem cele spuse de doamna Mihaela în înregistrarea din mânăstirea unde a chemat-o pe aceasta seara, ca să se explice, el nu i-a dat copilului nici un leu, deşi era obligat să o facă, în virtutea folosirii acestuia în mod repetat. Cei care au vizionat înregistrarea au înţeles, greşit, că băiatul în cauză ar fi al lor, rezultat al împărţitului pernii, ca urmare a unor sentimente profunde. Numai că nu este adevărat ceea ce s-a înţeles. Între cei doi NU AU FOST NICIODATĂ alte relaţii decât cele care decurg între un enoriaş şi un preot. Pe filmare se aude clar: „Omule, tu nu mi-ai dat un leu, un leu din banii tăi, niciodată, pentru copilul ăsta. Pentru el, nu pentru mine”. Mai apoi, o Notificare expediată de arhiepiscopul de Vâlcea prin care o atenţiona pe prietena sa că o va da în judecată, expediată prin executor judecătoresc, pe adresa părinţilor dumneaei de acasă, a înfuriat-o… şi de aici dezvăluirea din presă. Cine este băiatul despre care aminteam şi ce s-a mai întâmplat ulterior, citiţi în numărul viitor. Întrerupem aici comentariile şi explicaţiile, pentru a da publicităţii scrisoarea deschisă adresată Sfântului Sinod al BOR de doamna Mihaela, privind relaţia cu Arhiepiscopul de Vâlcea, scrisoare unde sunt explicate atât relaţia avută cu acesta cât şi mărul discordiei dintre dumnealor. (va urma) • Romeo POPESCU
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Preafericite Părinte Patriarh,
Înaltpreasfinţiţi şi Preasfinţiţi Părinţi
Cu durere în suflet vă adresez, de această dată o scrisoare deschisă, deoarece scrisoarea pe care am trimis-o fiecărui membru al Sfântului Sinod am văzut că, până acum, nu a prezentat nicio importanţă pentru nimeni, iar scrisoarea respectivă nu o voi da publicităţii, cel puţin deocamdată pentru că nu au trecut încă cele treizeci de zile în care ar trebui să se dea un rezoluţie, după cum mi s-a spus. Şi nu aş fi scris această scrisoare, dacă nu ar fi fost imperios necesar şi dacă nu aş fi fost obligată de Ierarhul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. În data de 20.06.2014, am primit o notificare de la Arhiepiscopul Râmnicului, prin care mă avertizează, ca să nu spun ameninţă, că m-a dat în judecată pentru:
1. scrisoarea pe care am trimis-o membrilor Sfântului Sinod şi „prin care urmăriţi discreditarea mea ca om şi episcop”, deşi în scrisoarea respectivă este vorba despre fapte pe care le-a făcut şi pentru care am probe şi martori, iar conform Canonului 6 Sinodul II Ecumenic un creştin practicant poate aduce la cunoştinţă Sfântului Sinod neregulile pe care le vede la un episcop. În altă ordine de idei, dacă l-am discreditat ca om şi episcop, în data de 03.06.2014, de ce a continuat să-mi dea mesaje de tip SMS, prin care solicita să ne vedem, inclusiv în data de 14.06.2014, ora 23:33:35?
2. „plângerea penală făcută de dumneavoastră împotriva mea în data de 21.10.2013, pe baza unor fapte ireale şi calomniatore, după cum a constatat şi procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penale”. Menţionez faptul că plângerea penală nu a fost făcută împotriva Episcopului pe atunci, Varsanufie, ci împotriva unor persoane necunoscute, iar Episcopul Varsanufie (Gogescu Valentin) a fost unul dintre „presupuşii făptuitori”, deoarece cuvintele pe care mi le-a spus una dintre persoanele necunoscute, le auzisem de mai multe ori de la Episcopul pe atunci Varsanufie. Chiar eu am menţionat în plângerea respectivă că am luat legătura cu „domnia sa”, căci Înaltpreasfinţitul nu pot să-i spun nici măcar ca titulatură, şi că mi-a spus că nu are nicio legătură cu persoanele respective. Neavând nicio dovadă deocamdată, că pe atunci Episcopul Varsanufie, ar fi avut vreo implicare, dar şi în baza declaraţiei mele, s-a dispus neînceperea urmării penale, însă, cercetările continuă. Pe această cale îl întreb, dacă nu are nicio legătură cu persoanele implicate, care m-au „avertizat”, printre altele, că urmează să fiu lichidată, de ce m-a chemat în nenumărate rânduri şi mi-a cerut să retrag plângerea zicând: „Dacă vrei să spun că eu i-am pus pe oamenii aceia să sune, spun aşa, dar retrageţi plângerea”. La această discuţie a mai fost un martor – un călugăr. I-am spus că retrag plângerea, şi chiar aşa aş fi făcut, dacă îl aduce pe cel care m-a sunat si cu care m-am văzut şi îmi spune de ce a procedat la modul acela. Atunci a zâmbit, a spus, din nou, că nu-l cunoaşte pe respectivul şi a schimbat subiectul. Eu am răbdare şi am încredere în instituţiile statului aşteptând soluţionarea plângerii respective.
3. „nenumăratele insulte pe care mi le-aţi adus în mod repetat prin mesaje scrise de tip SMS pe telefonul mobil”. Da, într-adevăr i-am dat mesaje dure legate de comportamentul şi de caracterul său. Deşi nu dau astfel de mesaje, am făcut-o special pentru că eram sigură că la un moment dat se va lega de asta. Prin intermediul acestei scrisori, îl întreb: cum de mi-am permis, eu o femeie fără mare importanţă, ba chiar un nimic în faţa „domniei sale” să-i dau astfel de mesaje de tip SMS unui acum Arhiepiscop? Dacă nu va răspunde „domnia sa”, voi răspunde eu în instanţă, cu probe şi cu martori.
4. „ameninţările proferate de dumneavoastră că veţi continua să-mi atacaţi imaginea publică prin mass-media”. Oare de ce se teme Arhiepiscopul Varsanufie de „ameninţări”, dacă până în momentul acesta nu am dat nimic din câte am de dat şi de spus în presă? Nu au fost ameninţări, ci răspunsuri la mesajele tip SMS în care încerca să mă convingă de faptul că cele întâmplate, la care am fost martoră şi din păcate, victimă în acelaşi timp, nu au existat. I-am spus că dacă nu-şi mai aminteşte, căci, de regretat nici nu poate fi vorba, ce a făcut, mă obligă să-i amintesc eu public, cu probe şi cu martori. Din păcate sau din fericire, eu fac parte din categoria oamenilor, mulţi, puţini, cum or fi, care nu suportă minciuna, dar care sunt capabili să ierte orice, în cazul în care cel care a greşit recunoaşte, regretă sincer şi nu mai repetă. „Domnia sa” ar fi trebuit să ştie măcar acest lucru despre mine. În cei mai bine de 13 ani de când îl cunosc, atitudinea mea a fost una de martiră, după cum, chiar „domnia sa” spunea şi anume că „nu am mai întâlnit o asemenea putere de jertfă decât în romanele ruseşti” şi sper să nu fiu obligată să povestesc public şi să demonstrez, cum mai bine de 13 ani am trăit un coşmar, presărat pe alocuri cu fapte pe care numai la fenomenul Piteşti, au putut fi întâlnite. Din păcate constat că atitudinea mea de martiră, nu i-a făcut bine. Şi nu i-a făcut bine pentru că a ajuns la „Notificare” şi să ne întoarcem la ea. „Demersurile dumneavoastră mi-au adus grave prejudicii morale prin atingerile aduse onoarei şi demnităţii mele de om şi episcop”. Îl întreb pe această cale, atunci când a făcut şi face tot felul de lucruri greu de imaginat, nu mai are onoare şi demnitate? (Atenţie! – n.r.) „Am încercat creştineşte să înţeleg faptul că sunteţi o persoană cu o imaginaţie bogată, că scrieţi romane, având o deosebită aplecare spre subiectul vieţii monahale din România, şi pe acest fond, limitele dintre real şi imaginaţie pot deveni pentru dumneavoastră uneori destul de confuze.” Poate îmi explică totuşi ce a vrut să spună. Adică faptul că am aplecare spre subiectul vieţii monahale, mă face să nu ştiu care este limita dintre real şi imaginar? Dacă aş fi avut aplecare spre un alt subiect aş fi făcut diferenţa dintre real şi imaginar? E de râs dacă n-ar fi de plâns. Cu alte cuvinte sunt confuză, deci nebună sau zăpăcită, dacă luam şi un alt termen din dicţionar. Şi dacă sunt atât de zăpăcită şi nu fac diferenţa între real şi imaginar, de ce a ţinut neapărat să vadă conţinutul cărţilor pe care le-am scris, înainte de publicare? Şi de ce îmi făcea propuneri de subiecte pe care unele dintre ele mi l-a trimis pe e-mail, de la o altă adresă decât cea oficială, adresă care conţine cuvântul „Paco” şi de pe care a trimis e-mail mai multor cunoştinţe şi care la o adică se poate verifica faptul că adresa respectivă, îi sau i-a aparţinut? Ca fapt divers „Paco” este personajul principal din filmul „Culoarea păcatului” pe care l-a urmărit de nenumărate ori şi pe care mi l-a recomandat şi mie. Un alt film pe care, după spusele „domniei sale” l-a văzut de nenumărate ori, este filmul „Apocalypto”, film pe care, eu nu am putut să-l urmăresc, deşi a insistat foarte mult. Aparent, cele menţionate, nu au legătură cu subiectul scrisorii, dar pot spune multe despre caracterul Arhiepiscopului Varsanufie. Şi dacă sunt nebună, zăpăcită, de ce în data de 31.05.2014 ora 21:11:02, mi-a dat mesaj de tip SMS pe telefonul mobil cu următorul conţinut: „Poate acum aş fi avut cel mai mult nevoie de ajutorul tău. Şi tu ce faci…”? Într-un alt SMS din data de 01.06.2014, ora 21:14:45, mi-a scris că am publicat lucrări „pentru apărarea credinţei sau pentru cei suferinzi”. Mă întreb şi îl întreb, dacă sunt nebună, cum am putut să scriu astfel de lucrări? „Acum văd însă că urmăriţi în mod deliberat să-mi faceţi rău, atacându-mi imaginea publică”. Nu vreau să-i fac rău. Este diferenţă între a-i face rău cuiva şi a spune adevărul. „Domnia sa” şi-a făcut rău prin faptele sale. Eu, acum poate îi fac un bine. După cum a spus chiar un membru al Sfântului Sinod, dacă nu-i trezesc conştiinţa, măcar poate se cutremură pe moment. Din păcate, experienţa celor mai bine de 13 ani, petrecuţi în apropierea Arhiepiscopului Varsanufie, mi-a arătat că „domniei sale” îi pasă de imaginea în faţa oamenilor şi nicidecum în faţa lui Dumnezeu. „De aceea, pretenţiile mele, de a-mi acoperi daunele morale sunt pe deplin justificate”. Preafericite Părinte Patriarh, Înaltpreasfinţiţi şi Preasfinţiţi părinţi, Arhiepiscopul Varsanufie, doreşte bani de la mine. Atunci mă întreb: a votat sau nu sărăcia de bună voie? După care Biblie se ghidează „domnia sa”? La hramul Hramul Mănăstirii Cozia, din data de 9 iunie 2014, în predică spunea: „Suntem datori ca viaţa noastră să o închinăm lui Dumnezeu, să iertăm celor care ne greşesc, să trezim sufletul nostru, să ne apropiem mai mult de Domnul şi să-L mărturisim pe El prin faptele noastre, preţuind permanent viaţa noastră pământească în vederea dobândirii vieţii celei veşnice”. Aş dori să răspundă, măcar pentru cei pe care-i păstoreşte, pentru că eu ştiu cine este, care-i este adevăratul chip, ca să nu întreb când minte? Atunci când spune „să iertăm celor care ne greşesc” sau când vrea daune morale „pe deplin justificate”? Sfântul Ioan Gură-de-Aur, a fost exilat pe nedrept şi nu a dat pe nimeni în judecată şi nu a cerut daune morale. Sfântul Nectarie al Eghinei şi alţi sfinţi au fost batjocoriţi şi au suferit pe nedrept şi nu au dat pe nimeni în judecată şi nu au cerut daune morale „pe deplin justificate”. Dar poate „domnia sa”, se ghidează după alte legi. Poate după „legile” filmului „Apocalypto”, unde am înţeles că oamenii sunt decapitaţi. Constat cu surprindere că în notificare mi se adresează cu formula de politeţe, deşi nu odată mi s-a adresat cu expresii de genul: „fă, du-te dracu de nenorocită.” Sinceră să fiu mi-e milă de „domnia sa”. Nu ştiu cum a ajuns într-o astfel de stare de degradare, să ceară daune morale unui om care i-a dus multe poveri. Dumnezeu să aibă milă de noi toţi şi de „domina sa”, în cazul în care îl mai acceptă pe Dumnezeu în viaţa lui.
Cu smerite metanii de gând, M. I.
PRECIZARE CĂTRE REDACŢIA VOCEA VÂLCII
Mi-aţi trimis un mail în care cereţi câteva precizări şi anume:
1. Cine este băiatul, de care vă ocupaţi şi de ce aveaţi nevoie de bani pentru el?
2. De ce vă e milă de Varsanufie?
3. „Traducerea” frazei: „şi proastă de…bip…, stătea cu…bip…pe telefon…bip…să nu faci ceva, înţelege că ţin foarte mult la omul ăsta, omul ăsta e cel mai important om din viaţa mea, fiecare dintre noi greşim şi aşa mai departe, cum aş fi putut să „stau” cu copilul meu pe telefon, care ar fi avut 10 ani acum, înţeleg, dacă am fost părăsită acum 10 ani, să-l conving „să nu facă ceva”?
4. Şi, vă rugăm, înlocuiţi bip-urile, ca să se dea acurateţe înţelesului.
RĂSPUNS:
1. Am menţionat deja în dreptul la replică, faptul că nu vreau să fac vorbire despre băiat. Am spus că nu este copilul nostru şi atât. În privinţa banilor pot spune că atunci când te ocupi de cineva, acel cineva mai are şi el nevoie de una de alta, nu trăieşte cu aer.
2. Mi-e milă de Arhiepiscopul Varsanufie pentru că mi-ar fi milă de orice om ajuns în situaţia lui, de orice om care nu învaţă nimic din situaţiile limită pe care le trăieşte. De un om care este victima propriei sale răutăţi. De un om care ajuns din nou într-o situaţie limită, în loc să tacă sau să spună adevărul se încurcă în minciuni pe care nu mai ştie cum să le gestioneze. Da, mi-e milă de Arhiepiscopul Varsanufie, pentru că şi-a pierdut demult busola şi busola noastră a tuturor e DUMNEZEU.
3. Fraza respectivă e destul de clară. Încercam să fac pe cineva să înţeleagă faptul că fiecare dintre noi greşim şi măcar pentru mine să-i mai dea timp Arhiepiscopului să vadă singur că a greşit.
4. La primul bip este numele meu, la al doilea bip este numele persoanei respective, la al trei-lea bip este tot numele persoanei cu care vorbeam.
La întrebările la care pot răspunde vă voi răspunde în continuare, în cazul în care mai aveţi întrebări. • M.I.