Pe Valea Cheii din judeţul Vâlcea puteţi merge la Mânăstirea Iezer, lângă care se află Peştera Sfântului Antonie de la Iezer, un loc de odihnă duhovnicească.
Drumul spre peştera Cuviosului e anevoie şi fără sfârşit. Cunoscătorii locului ne pot arăta locurile ascunse de meditaţie şi rugăciune, urmele bordeielor în care se nevoiau vechii pustnici. Se spune că, demult, tot muntele era o biserică, un imens locaş mistic, cu ziduri nevăzute şi o imensă cupolă transparentă deasupra.
Sfântul Antonie a trăit în timpul domniei voievodului Matei Basarab şi a domnitorului Constantin Brâncoveanu. S-a spus despre el că ar fi un aromân, originar din oraşul Ianina, din Grecia. Din cercetările făcute, se poate spune, totuşi, despre el, că venea dintr-o familie de creştini din satele Olteniei.
Legenda spune că peştera aflată în zonă a fost săpată cu dalta şi ciocanul, timp de trei ani, în stâncă, de chiar Antonie. Un mare schivnic, Antonie nu a îngăduit nici măcar să i se descopere moaştele, cerând ucenicului său, Nicolae, să nu fie vreodată mutat din locul său de veci, aşternut în pestera săpată chiar de el
Chiar şi acum mulţi credincioşi spun că în peşteră îi simţi prezenţa Sfântului Antonie. Mulţi spun că văd o lumină ireal de strălucitoare ieşind din mormântul Sfântului, iar celor care dorm noaptea prin apropiere, Cuviosul Antonie li se arată în vis.
Degeaba au incercat unii şi alţii să-i coboare osemintele în bisericuţa mânăstirii. Mereu se întâmpla ceva – o poticnire grea sau un semn.
Ţinând seama de viaţa şi nevoinţele sale, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, în şedinţa din 20 iunie 1992, a hotărât ca Antonie să fie aşezat în rândul sfinţilor.