Viața e o călătorie. Prin gări, aeroporturi, vămi, străzi europene și drumuri de țară.
Timpul se joaca mereu cu noi și mereu ne încearcă!
Oamenii intră și ies din viața noastră așa cum răsare soarele, în fiecare zi! Și rămâi consternat când constați că cei pe care îi porți în suflet, prietenii tăi, într-o zi nu îți mai răspund, sunt de negăsit.Oricine poate muri.
Astăzi ne amintim de BOGDAN DUMITRU DINICĂ pus la încercare de viață de la 17 ani și trăită apoi cu biruința fiecărei zile, până la 41 de ani.
Trebuie să ai curajul de a trăi. Elev cu vise pentru mai târziu, student, masterand și psiholog în lupta cu viața și cu sistemul a trăit fiecare zi cu vitejie!
Dacă azi persoanele cu dizabilități pot intra în instituțiile publice în scaunul lor și pot circula pe străzi alături de concetățenii lor, acesta se datorează și lui! Dacă o parte a copiilor în suferință se pot bucura de un loc liniștit cu multă natură Centrul de Recreere pentru tinerii cu dizabilități de la Gura Văii le stă la dispoziție; câțiva tineri au obținut o calificare pentru piața muncii și prin dezvoltarea unui proiect al fundației SOUL TO SOUL pe care BOGDAN DINICĂ a înființat-o, a pus-o în slujba celor aflați în nevoie și al cărei președinte a fost, vreme de 14 ani; fiecare Crăciun , Paște, Ziua Copilului și alte date au adus pentru membrii fundației SOUL TO SOUL măcar o bucurie dulce, cu muzică, voie bună și îmbrățișări dăruite cu nesfârșită dragoste.
Unii oameni trăiesc ca şi cum ar avea zeci de vieţi de trăit, iar alţii ca şi cum ar avea o singură zi. Măsurarea vieţii omului nu este în funcţie de timp, ci de buna ei folosire.
Doar o viaţă trăită pentru alţii este o viaţă care merită trăită !
Pe BOGADAN DINICĂ, bunătatea l-a făcut să renunțe la confortul de a nu te implica pentru folosul altora; a acceptat cu bucurie sacrificii, dacă acele sacrificii au adus împlinire cuiva mai nevoiaș fără să aștepte ceva în schimb. Bunătatea l-a făcut mai bogat atunci când a dăruit altora și l-a făcut mai fericit atunci când a adus fericire altora. Copiii i-au fost aproape de suflet și au făcut parte din viața lui, pentru a le înfrumuseța copilăria a luptat cu mentalitățile, cu birocrația, cu limitele de orice fel.
Tinereţea – plutire pe un râu , cu gândul la bucuria drumului de mâine. Şi după câţiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putinţă de oprire, între valurile vieții către o lume mai senină. TAINA TINEREȚII NU STĂ ÎN PUTEREA DE A FĂPTUI ORICE, CI ÎN PUTEREA CREDINȚEI CĂ POȚI FĂPTUI ORICE.
Nu există oameni care să înlocuiască alți oameni! Gândim diferit, simțim diferit, iubim diferit!
BOGDAN DINICĂ a realizat o armonie între el şi lumea din jur. Deși a realizat prețul pe care îl va plǎti pentru acest mod de viațǎ și-a continuat drumul… Viața este un ritual de şlefuire a sufletului și de nesfârșită dăruire. BOGDAN DINICĂ- suflet purtat de torent; neastâmpăr, forţă, cutezanţă; luptă pentru idealul de viaţă; EL a cunoscut Victoria datoritǎ faptului cǎ nu a renunțat niciodatǎ. Pentru el, nimic nu a fost imposibil. Imposibilul l-a împărțit în posibilități ; astfel și-a construit el filozofia de viață și a acționat corespunzător ! BOGDAN DINICĂ a fost diferit prin dăruire, prin optimism și curaj, prin excelența în tot ce a făcut. Psihologul Bogdan Dinică, om al binelui a trecut prin viață cu fruntea sus, dăruind zâmbetul său inegalabil, tonic, blând și încurajator cu generozitate, tuturor, fără alegere; a dăruit timpul său altora cu bucurie, a împărțit avutul său puțin cu cei ce aveau nevoie de el!
A risipit cuvinte bune în jur, a pavat drumurile fiecărei zile cu încurajări și optimism.
Fiecare amintire, conține un zâmbet şi o lacrimǎ. Visele lui sunt înscrise în stele și cei care au rămas, familia sa și noi toți care îl purtăm în suflet, promitem să continuăm drumul pe care l-a conturat.
–Ei știu să ofere fără să aștepte nimic în schimb. Să dea o mână de ajutor celor mai slabi decât ei, un sfat celor aflați la îndoială și un moment de bucurie prin intrumentul magic numit Cuvânt. Ei sunt dispuși să dea până și ceea ce nu au. Să caute, să obțină și să dea până rămân fără nimic; ei nu calculează doza, pentru că dau Totul și din cea mai buna calitate. Dau pentru că știu cum e să n-ai, cum e să încerci și să nu obții, cum e să lupți și să pierzi, cum e să ceri și să nu ți se dea.
-Capitole întregi despre a nu renunța la ceea ce vrei și a ști să înfrunți tot întunericul care nu-ți permite să vezi că visele tale sunt scrise în stele și că n-au cum să nu prindă contur măcar. Cu gări în care vom pierde speranțe și aeroporturi din care vom lua curaj, cu puncte culminante și deznodământuri nesigure. Va deveni filmul tău, scris de acea mână nevăzută care știe mereu să completeze perfect toate foile, punând virgule, puncte și semne de întrebare la pagina potrivită.
-Durerea, tristetea, singuratatea si dezamăgirea ne tranformă în persoane puternice. Nu vom mai plânge după cei care ne-au părăsit, nu vom mai iubi pe oricine şi nu vom mai acorda timp oricui. Iar eu am plâns, am fost tristă şi dezamăgită de ochi, cuvinte şi inimi.
Oamenii nu se nasc puternici. Ei devin asa. Impusi de soartă care are prostul obicei de a ne pune la încercare fără a ne întreba dacă suntem pregătiţi să-i facem faţă. Alteori pentru că a fi astfel e unica opţiune de a rămâne în picioare.
Oamenii puternici nu privesc în urmă. Ştiu că un film privit de mai multe ori îşi pierde savoarea, chiar dacă era preferatul lor. Ei nu trăiesc cu aroma amintirilor frumoase de altădată pentru că ele nu sunt altceva decât haina decolorată a sufletului lor.
Oamenii puternici nu se târăsc după oamenii care nu i-au vrut, care au plecat
–Oamenii puternici, pe lângă faptul că visează, fac paşi mici, dar siguri în fiecare zi. Calculează cu precizie şanse şi riscuri, câştiguri sau pierderi. Încearcă, pierd, renunţă şi iar de la capăt. Lor nu le place să piardă.
Oamenii puternici au fost cândva slabi. Dar timpul i-a învăţat o lecţie foarte preţioasă : să-şi vadă de drum şi să nu se dea bătuţi la ultima piedică. Destinul îţi da, dar tu trebuie mai întâi să meriţi.
Ești prea ocupat de viața și visele tale. Ai vrea să cauți, să lupți și să crezi, dar nu mai ai motive.
-O tăcere asurzitoare care a distrus în cele din urmă totul. N-a fost, iar ceea ce-ar fi putut să fie nu mai contează. Alegerea a fost făcută, iar decizia asumată.
-Ai renunțat la aproape tot ce aveai pentru că ai simțit că cineva are nevoie mai mult decât tine. Nu ți-a părut rău și nici nu te-ai gândit la consecințe. Unica ta răsplată era să-i vezi alături de tine, să le simți răsuflarea și bătăile care sună a bucurie. Te-ai simțit goală doar fără ei, niciodată altfel. Ei ți-au complemetat starea și te-au transformat într-o femeie completă, dincolo de tot ce-ai pierdut pe drum.
Și n-o să ajungă secole de iubire să-ți mulțumesc pentru tot ce nimeni n-ar fi putut să-mi dea. Dincolo de ani sau de numărul
-Cineva ți-a furat naivitatea ascunsă în acel zâmbet copilăros pe care toți ți-l admirau, altcineva speranțele pe care tu le-ai strâns cu sârguință de pe jos. Nu mai vrei nici să spui ce simți nimănui. E prea mult, prea dureros și-apoi ei n-ar înțelege inima aceea sensibilă care tot privește în urmă după fantomele vechilor iubir-
-Odată cu tine am primit și bucățica aceea de entuziasm pentru a crede în minuni.
-Oamenii aleargă, speră, descoperă, cad, suferă și mai apoi obosesc. Obosesc să meargă pe drumuri care nu duc nicăieri, să creadă în vise goale și povești de doi bani. Și mai apoi trăiesc dezamăgiri care îi storc de puteri, tristeți care îi lasă goi și dureri care ucid în cele din urmă. Atunci o iau de la capăt dar pe alte cărări, cu alte idei și sute de gânduri diferite. Pentru că viața i-a schimbat și le-a mai dat o șansă.
-Mi s-a făcut dor de tine. Atât de mult încât mi se pare că te simt la fiecare colț, iar atunci când vreau să te ating te dispersezi, te evapori iar inima revine la ritmul ei ordinar. De-ai ști câtă nevoie am de tine și cât de multe aș da ca să mai treci pe la mine.
-Dar tu stii ca viata ta e un aeroport și că ai nevoie de stabilitate oricît de mult nu ți-ar plăcea călătoriile. Așa că încetează să mai duci bagajele după cei care nu te vor și rămâi alături de cei care au nevoie de tine. Urează-le drum bun, iar tu vezi-ți de al tău. Acceptă. Recunoaște. Iartă și urcă în avionul speranței. Tu ai dreptul să-ți reînnoiești viața, sa pui capăt relațiilor care te distrug, ai dreptul să renunți și să primești în viața ta oameni noi. Poate că unii din ei sunt diamantul neșlefuit care vor deveni nestemata inimii tale. De data asta nu-ți mai fă iluzii, proiecții de viitor sau prea multe întrebări. Traiește prezentul, făcându-l un trecut frumos.
-Tu l-ai văzut diferit din prima clipa. Tu ai știut să-l dezbraci de carapacea dură și să descoperi o inimă sensibilă care încă mai crede în minuni cu toate că a fost și ea rănită și dispersată în mii de bucățele; cu toate că lumea întreagă îl vedea gol și rece la tot ceea ce-nseamnă sentiment, tu ai descoperit în el atît de mult aur incat ai vrut sa stii care sunt limitele. În dorința de a vedea cît de mult poate să fie, el a devenit locul tău preferat de explorare. Și ai săpat pînă ai obosit continuînd să descoperi mina de metale prețioase. Deși cea mai importantă era cea care bătea, cu toate că știai că nu o face pentru tine. Era dragostea de viață, de frumos, de aventură.
-Dacă e să lupți fă-o. Cu toate că simți că nu mai ai nimic de oferit. Pînă cînd vei obține ceea ce vrei. Dar să știi să faci față și s-o faci corect. Chiar dacă drumul e lung. Nu uita că scurtăturile sunt periculoase, deși uneori poți găsi acolo ceea ce alții n-au văzut pentru că n-au avut curaj. Dar ai grijă.
-Dacă e menit să fie va fi. Exact atunci cînd nu te vei aștepta, lumea ta va fi dată peste cap. În mod ironic sau incredibil, neașteptat de frumos sau complet dureros. Dar tu să știi să accepți totul, deși nu te vei simți în stare să faci față. Nu uita că totul se învață, se trăiește, se uită. Nimic nu durează o veșnicie.
,,,,,,,,,,,,,,,, Tineretea reprezinta intriga si desfasurarea actiunii in existenta unui om
Ce etapă de graţie este tinereţea în existenţa noastră şi cât de repede trecătoare se dovedeşte ea a fi! Nu ştim cine hotărăşte aşa, dar perioada noastră de maximă înflorire şi inocenţă ne scapă printre degete, căci înţelepciunea cu care am lua hotărâri remarcabile în ceea ce priveşte viitorul nostru, nu ne este accesibilă atunci! Cine poate să-mi spună de ce nu putem învăța, sau, mai degrabă, de ce nu ne lăsăm convinși să învățăm să trăim de la cei ce-au trecut prin viață? De ce, mereu, suntem convinși că noi știm mai bine ce să facem cu viața noastră?! Ce etapă de graţie este tinereţea în existenţa noastră şi cât de repede trecătoare se dovedeşte ea a fi! Nu ştim cine hotărăşte aşa, dar perioada noastră de maximă înflorire şi inocenţă ne scapă printre degete, căci înţelepciunea cu care am lua hotărâri remarcabile în ceea ce priveşte viitorul nostru, nu ne este accesibilă atunci! Cine poate să-mi spună de ce nu putem învăța, sau, mai degrabă, de ce nu ne lăsăm convinși să învățăm să trăim de la cei ce-au trecut prin viață? De ce, mereu, suntem convinși că noi știm mai bine ce să facem cu viața noastră?!
Tinereţea – plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini şi umbre ale pădurilor, cu întârzieri neprevăzute şi binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Şi după câţiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putinţă de oprire, între valuri uniforme, într-o lumină sură şi rece de toamnă, spre apropiata prăpastie.definiţie clasică de Garabet Ibrăileanu în Adela
Tinereţe:
furtună iscată-n abisuri de mare;
suflet purtat de torent;
neastâmpăr, forţă, cutezanţă;
luptă pentru idealul de viaţă;
şi râs, dar şi plâns! poezie de Ana Vida din Trăiri
Traiesc ceea ce merit sau mai bine zis traiesc ceea ce am avut curaj sa aleg… Poate daca as fi ales cu inima, inima ar fi fost fericita, dar cind alegi cu nevoia de a fi pe plac altora, ajungi sa traiesti viata altora!
Trebuie să ai curajul de a trăi. Oricine poate muri. Citat din Robert Cody.