Ieşirea aiuritoare la B1 a lui Robert Turcescu, spovedanie sau ce-o fi fost ea, a redeschis o discuţie care merită purtată cu calm, în ciuda nebuniei din jur. Mărturisirea publicată pe blogul personal, conform căreia a fost ofiţer sub acoperire a zguduit presa românească. Dar nici pe departe nu este cel mai tare subiect de presă şi nu cred că a produs cuiva transpiraţii reci. Va urma o mare tăcere şi Robert Turcescu să fie lăsat să tacă sau să vorbească în pustiu ca Ohanesian. Dar dincolo de problema compatibilităţilor, între Turcescu şi serviciile secrete, între meseria de jurnalist şi serviciile secrete, rămân lipsa de profesionalism şi implicarea în politică a serviciilor. Din păcate, se pare că încă o redută a căzut. Ca să citez din „clasici”, nu e bine domnule chestor, nu e bine!
Eu cred că Turcescu e un bun actor. Mi-amintesc cum a interpretat o odă scrisă pentru Viorel Ponta. Mă fascinase talentul lui interpretativ. Poate că are dreptate maestrul Ion Cristoiu că acum a jucat un rol inedit în calitate de gazetar profesionist cu înclinaţii actoriceşti remarcabile. Ţară de nebuni! Cică România este ţară NATO. Ăştia se acoperă şi se descoperă în funcţie de partidul care vine la putere. Cum naiba să mai aibă occidental sau investitorii încredere în noi? Repet: o ţară de nebuni! Din cele relatate în presa centrală, Turcescu i-ar fi spus lui Ilie Sârbu că ştie sigur că ar fi agent acoperit al SIE. Discuţia s-a amplificat, s-a purtat pe un ton mai încins, iar la final, Sârbu l-a ameninţat pe Turcescu că în lumina acuzaţiilor aduse nu are de ales şi va face solicitări oficiale pentru a vedea exact care este gradul lui Turcescu în Armată, dar şi în serviciile secrete. Şi s-a văzut rezultatul ameninţării lui Sârbu.
Eu am spus de mai mult timp că Ilie Sârbu e bănuit că ar fi agent acoperit. La fel ca şi Cezar Preda. Se vede din comportamentul lor. Nu înţeleg ce caută atâţia securişti prin politică, presă, justiţie. Păi, de-aia am făcut Revoluţia din ’89, ca să schimbăm o Securitate pe alta? Din acest motiv am ales să nu-l votez pe Ponta. Nu numai că a fost şi el ofiţer acoperit, dar colcăie în jurul lui de ei. Mă uit cu alţi ochi la pactul de coabitare, la Kovesi, la DNA, la UDMR, la guvernare. Nu putem avea şi noi o presă liberă, o justiţie liberă, o zonă politică liberă de aceşti oameni cu dublă conştiinţă? Eu înţeleg că e nevoie de infiltrarea ofiţerilor acoperiţi în toate domeniile, dar nu se poate ca în loc să-l facă jurnalist pe un ofiţer al serviciilor, să infiltreze un simplu cameraman? În loc să-l facă judecător, să infiltreze un grefier? În loc să-l facă senator, să infiltreze un şofer de senator? Cum poţi să pui ofiţeri acoperiţi în funcţii de decizie şi de influenţare publica? E urât ce se întâmplă…
PS – Acest „erou” nu a făcut de capul lui treaba asta. Dacă se construieşte scenariul unei „deconspirări”, făcută în scopul de a provoca o reacţie în lanţ, trebuie să pui totuşi întrebarea de ce unul ca Turcescu, „ziarist” extrem de „apreciat” în anumite cercuri, nu numai ziaristice, a acceptat să cadă de pe „caii” ăia mari ca să facă un joc politic care nu-i foloseşte lui în nici o variantă. Asta înseamnă ori că a fost atât de obligat cuiva ca să îi satisfacă aceluia această fantezie, ori că structura lui „deontologică” era atât de infestată de microbul supunerii oarbe, încât „ordinal” nu a putut fi discutat. În orice situaţie, este clar că Turcescu, în ciuda tuturor tămâierilor făcute de Cristoiu, Hurezeanu, Andronic şi alţii, este un om de o moralitate inexistentă, complet decredibilizat şi încovoiat de o „misiune” pe care a acceptat-o fără remuşcări, fără întrebări existenţiale şi fără scrupule. Problema este nu că a acceptat-o acum. Ci de când execută ordine. Şi ale cui. Şi dacă treci retrospectiv peste activitatea lui „gazetărească”, nu poţi să nu te întrebi câte dintre „anchetele” lui au reprezentat convingere „deontologică” personală şi câte au reprezentat un ordin bine executat.