Nu sunt adeptul ideii care pretinde unui pasionat să treacă peste defectele obiectului pasiunii lui. Ba dimpotrivă, cred că pasiunea devine mai arzătoare pe măsura dispariției acestor defecte. Așadar deschid lamentația din titlu prin a recunoaște că orașul are suficient de multe neajunsuri motiv pentru care confortul urban al râmnicenilor este în suferință. Problema care dă cele mai multe bătăi de cap este infrastructura urbană încă nepusă la punct pentru un municipiu reședință de județ care se respectă. Adevărat, nu-i ușor să creezi condițiile unei circulații fluente atunci când orașul este înghesuit între dealuri și o apă mare. Acest lucru poate fi rezolvat numai printr-un amplu și detaliat studiu de circulație căruia trebuie să i se subsumeze toate eforturile și amenajările stradale pe care le efectuează permanent administrația locală. Iar în ultimii ani nu s-a întâmplat deloc așa. De și cheltuielile făcute cu asfaltările, montările de borduri și pavele de trotuar au fost destul de mari, efectul acestor îmbunătățiri a fost sensibil diminuat de săpăturile pentru noi racorduri sau conducte de apă, canal, gaze, cabluri electrice sau optice etc… Nu merg până într-acolo încât să neg necesitatea schimbărilor și modernizărilor acestora însă toate lucrările stradale trebuie coordonate de Primărie în așa fel încât să nu se înceapă modernizarea unei străzi decât după ce toate rețelele de pe acea stradă sunt puse la punct. Sigur, ușor de zis și greu de făcut dar refuz să cred că-i imposibil. Tocmai în asta constă abilitatea unei administrații locale eficiente. Să cheme la ordin pe proprietarii rețelelor subterane obligându-i să găsească fonduri pentru stabilirea unui program complex și complet de modernizare a suprastructurii stradale. Din nefericire, pe întreg teritoriul orașului, sunt zeci și zeci de cazuri în care lipsa de coordonare a dus la cheltuieli și eforturi zadarnice. Un exemplu este cel al străzii Mihai Viteazul modernizată integral cu trotuare, borduri și asfalt în urmă cu doi-trei ani după care a urmat spargerea carosabilului pentru schimbarea conductelor de gaz reușind să readucă strada la nivelul anterior asfaltarii(!); un altul este al bulevardului Tudor Vladimirescu reasfaltat cam în aceea și perioadă după care cineva (nu spun cine, persoană importantă) s-a apucat să spargă în mai multe locuri partea carosabilă pentru diverse racorduri de rețele de apă, negândite la timp, sau pentru renivelarea și așa nereu șită a capacelor de cămine; strigător la cer este cazul străzii Carol I a cărei modernizare s-a întins pe durata unui an pentru ca în toamna anului 2012, după abia câteva luni de zile, să fie făcută praf de cei care au înlocuit conducta de gaze și racordurile. Culmea este că în zona centrală nu s-au încheiat nici acum spargerile străzilor absolut necesare reîntregirilor de rețelelor principale (ex: importanta conductă de alimentare cu apă de pe strada Mihai Viteazul nu este încă legată de conducta existentă de pe bulevard, motiv pentru care apa „foarte bună” dar foarte scumpă de la Brădișor este plină de mâl la capătul rețelei de și investiția europeană privind modernizarea rețelelor s-a închis). Despre străzile asfaltate în pripă, fără niciun fel de pregătire prealabilă, din perioada electorală nu cred că mai are rost să discutăm fiindcă șitie toată lumea că au fost bani aruncați pe apa Sâmbetei. Sunt de acord și cu cei care critică faptul că de și suntem în plină criză financiară de mai multă vreme, programul investițional municipal nu a ținut seama de priorități, de necesitățile de prim ordin. Până acum nu a reu șit nimeni să-mi demonstreze utilitatea realizării podului peste râul Olănești în continuarea străzii Carol I. De curând administrația municipală a reu șit, ce-i drept, să-i găsească o oarecare justificare înghesuind Calea lui Traian și transformând-o din 4 în 5 benzi dar nimeni nu poate motiva cheltuiala enormă făcută pentru construirea unei traversări inutile a râului Olănești. Un cunoscut comentator de la una din televiziunile locale spunea că a existat o perioadă în care Râmnicul „duduia” din cauza investițiilor. „Rezon”, dar acest freamăt investițional a fost păgubos. Fiindcă nu cred că trebuia să eliminăm unda verde construind o salbă de insulițe prin mijlocul orașului care îngustează din loc în loc Calea lui Traian, nu cred că trebuia să modificăm trotuare a doua zi după ce le-am construit, nu cred că trebuia să ridicăm cota bordurilor (standardul tehnic stabilește ca înălțimea liberă la bordură să fie maximum 15 cm). Pentru ca râmnicenii să- și șifoneze autoturismele în parcare, nu cred că trebuia să realizăm benzi pentru bicicliști nefolosibile din cauza lățimii prea mici numai fiindcă „așa se poartă”, nu cred că trebuia să obținem fonduri europene doar pentru pasajul peste C.F. tăindu-i „aripile” adică faimoasele bretele, fiindcă principalul scop al supratraversării este execuția unei legături normale, adică fără bariere, între cartierele Ostroveni și Traian „Nord, în sfârșit nu cred că multe lucruri trebuiau gândite astfel… Sunt de acord că pentru lucrările de mare amploare sunt necesare două-trei mandate dar dacă s-ar reu și cheltuirea cu mai multă logică a brumei de bani – de și 280 mil. lei RON nu sunt deloc o bagatelă - care se află în decursul unui an în trezoreria Primăriei, deja se va realiza un pas important. Încet, încet, iată că am ajuns să discutăm și subiectul spinos al politicii municipale în materie de urbanism. Aici cred că neajunsurile sunt majore și de aceea o să încerc o analiză succintă și… subiectivă „vor spune unii – în numărul de luni, 27 mai. E logic să fie așa fiindcă numai în perioada predecembristă eram înconjurați de o obiectivitate zdrobitoare!
N.B. Aștept noi sugestii! Am nevoie mai mult decât oricând de părerea dvs., a celor ce credeți că ideea merită să-i acordați un pic de timp pentru a încerca împreună să tragem semnale de alarmă în folosul orașului; poate există totu și cineva care are urechi de auzit.
*****************************************************************************************************
Raspuns la sesizarea unui cititor: Va multumesc pentru ca ati raspuns la invitatia de a-mi sugera necazuri suplimentare fata de inventarul succint facut de mine. Semnalele dvs. sunt reale si binevenite. Daca pavelele montate in timpul mandatului meu (primele din Romania, dupa exemplul metropolelor europene) s-au deteriorat inainte de termenul de garantie, desi au trecut totusi 15 ani, aceasta cade in sarcina constructorilor respectivi. De fapt, cred ca ati vazut ca se mai intampla si azi, chiar si la pavelele, placile si bordurile din granit montate de curand. Presupun ca nu aveti pretentia sa raspunda Primarul de nerespectarea garantiilor din constructii. Cat priveste lucrarile monumentale executate in 1999 de catre unii dintre cei mai mari sculptori romani in zone defavorizate (adica in locuri lasate in paragina de catre locatarii sau gospodarii orasului), folosind deseuri metalice oferite de Oltchim (adica fara sa se cheltuiasca nimic din fondurile primariei), lucrari premiate de U.A.P. si U.N.IC.E.F., la care reclamati faptul ca sunt neingrijite, aveti dreptate, dupa anul 2000 primaria le-a lasat in paragina de la bun inceput, desi nu erau greu de intretinut (exista si iluminat public, astazi disparut). Sper din nou ca nu credeti ca tot eu sunt vinovat de acest lucru. Astept in continuare ideile dvs. nepartizane si pline de buna credint,a pentru imbunatatirea traiului nostru zilnic! SORIN ZAMFIRESCU