Încă din anul 1990, trădătorii de ţară şi-au început activitatea. Drama românilor este aceea că serviciile de informaţii fac un joc pe care nimeni nu îl mai poate înţelege. Dar cea mai mare dramă este aceea că justiţia şi în special puterea judecătorească a intrat pe mâna trădătorilor. Dacă la primul jaf justiţia ar fi acţionat, îi mai speria pe toţi aceşti trădători ajunşi în fruntea ţării. Este curios că niciun politician nu încearcă să facă un bilanţ prin care să compare avuţia României din anul 1990 cu cea actuală şi să încerce să tragă la răspundere pe cei care au ruinat ţara şi au gonit în străinătate peste 4 milioane de români ca să-şi câştige pâinea. Cum este posibil să dispară fabrici ca IMGB şi IPRS dotate cu tehnică japoneză, fabrica de tractoare Braşov, combinatele chimice, băncile şi multe alte sute de obiective industriale? Cum este posibil să vinzi petrolul românesc la un preţ derizoriu reprezentând 5% din preţul real? Un asemenea jaf trebuia anchetat imediat de procurori, fără să fie sesizaţi.
Din păcate, blestemul abătut peste români este fără precedent. După evenimentele din decembrie 1989, cei mai mulţi români trăiesc cu senzaţia că ţara nu e guvernată sau că ar fi pe ultimul drum şi resimt cu o acuitate dureroasă dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului român, pentru poporul român. Ca naţie avem nevoie de nişte răspunsuri. Ce facem cu dăruirile lui Dumnezeu pentru neamul nostru? Cine suntem? Cine vrem să fim? Dacă ne punem asemenea întrebări, dacă ne interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca stat, unde anume avem posibilitatea să ne poziţionăm în matricea naţiunilor moderne, din punct de vedere cultural, politic, economic, social, unde putem fi situaţi peste zece şi mai mulţi ani şi ce se întreprinde concret pentru asta, atunci cei cu discernământul neafectat nu pot rămâne pasivi faţă de realităţile ameninţătoare la adresa neamului românesc. Soluţia este însănătoşirea sistemului juridic. Sistemul corupţiei, ciordeala sau furtul din banul public, păcălirea electoratului etc. sunt la ordinea zilei. Legile au fost prost croite şi în interese de grup, nu pentru cele generale. În nici o ţară din Europa nu sunt în acest moment atâţia foşti miniştri şi politicieni de vârf în puşcărie. Dar, tot aşa, în nici o ţară din Europa nu sunt atâţia potenţiali puşcăriaşi în guvern, în Parlament şi în agenţii guvernamentale, atâţia funcţionari de rang înalt cu dosare penale. Cum ar veni, avem resurse. Pentru puşcărie. Ioan Avram Mureşan, fost ministru al Reformei, fost ministru al Agriculturii (ţărănist de tip nou), Decebal Traian Remeş, fost ministru al Finanţelor, fost ministru al Agriculturii (liberal, producţie recentă), Victor Atanasie Stănculescu, fost ministru al Apărării Naţionale (comunist şi militar), Cătălin Voicu, senator şi la două degete de a deveni ministru de Interne (socialist sau social-democrat, PSD), Adrian Năstase, fost ministru de Externe, fost prim-ministru şi preşedinte al Camerei Deputaţilor (socialist etc.), azi liber dar fără unele drepturi civile, Victor Babiuc (fost ministru al Apărării, fost profesor de drept, democrat, PDL, partidul lui Băsescu), Gigi Becali, europarlamentar şi preşedinte de partid (proprietarul Clubului Steaua), sunt astăzi la mititica, iar lista e departe de a fi completă.
Alţi politicieni cunoscuţi, de primă mână (Relu Fenechiu, fost ministru, liberal; Dan Voiculescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, preşedinte de partid, conservator şi miliardar) sau foşti înalţi funcţionari ai statului sunt la diferite distanţe, mici, de încarcerare. Nu facem lista lor completă ca să nu cobim. Toţi pretind în gura mare că sunt victimele lui Băsescu. Majoritatea românilor nu crede că arestările se vor opri după încheierea, în decembrie 2014, a mandatului lui Traian Băsescu. Faptele şi dosarele a sute de indivizi aflaţi azi în Parlament, la conducerea tuturor partidelor, în guvern, în administraţia centrală sau locală nu vor putea fi şterse cu buretele de viitorul preşedinte. Oricine ar fi acesta.
Da, oamenii au dreptate, aşa este, corupţia a ajuns la un nivel extrem de mare, cetăţenii se descurcă foarte greu cu viaţa de zi cu zi, aşteptările lor au fost înşelate. În România, în mod special, situaţia este scăpată complet de sub control, iar ce va urma vom vedea. Să auzim numai de bine!
ROMEO POPESCU