Satul de scandalurile din politicul mare, îmi propusesem să nu mai abordez subiecte iritante, revoltătoare. Dar uite că nu pot, pentru că realitatea naţională nu mă lasă. Avem o ţară cu 20 de milioane de locuitori, cu 20 de milioane de opinii prin care grupurile conturate până acum vor ceva, poate altceva decât majoritatea. Diferendumuri de opinie sunt în toate statele democratice şi, prin revoluţia din ’89, românii şi-au câştigat dreptul la libera exprimare şi dreptul de a protesta. Ce se întâmplă acum cu legea alegerilor locale devine o temă de dispută şi de controverse. PNL și Iohannis și-au schimbat opinia privind alegerile pentru primar, pentru că își dau seama că pierd Bucureștiul cu alegerile dintr-un singur tur de scrutin.
Toată Capitala ar putea ajunge, în 2016, pe mâna PSD și UNPR. Deci, toată presiunea pe care liberalii și șeful statului o pun pe guvernul Cioloș să modifice – prin ordonanță de urgență sau prin asumarea răspunderii – legea electorală nu este făcută din vreun atașament, brusc revigorat, față de democrație sau din dorința ca primarii să fie legitimați de un număr cât mai mare de voturi. PNL vrea să-l salveze pe candidatul lor Bușoi. Atât. În vara lui 2012, Curtea Constituțională a respins modificările la legea referendumului invocând codul de bune practici electorale al Comisiei de la Veneția, în care se arată că regulile jocului nu trebuie schimbate cu un an înainte de scrutin.
Toți cei care au susținut, la acel moment, că USL dă o lovitură de stat, au fost de acord cu acest argument. Putem să ne schimbăm acum opinia? Eu cred că era democratic ca primarii să fie aleși în două tururi. S-a spus acest lucru în iunie 2015, dar cine să înţeleagă? La acel moment, toți baronii susțineau un singur tur. În Parlament liberalii au făcut o opoziție de formă la PSD, iar președintele Iohannis a promulgat legea alegerilor locale fără nici un fel de obiecție. Dacă se vor respecta recomandările Comisiei de la Veneția, cu siguranţă se va afirma că legislația electorală nu trebuie schimbată în prag de alegeri. Dar nu se prea prefigurează asta. Şi se fac multiple presiuni, dorindu-se şi antrenarea străzii.
Alegerea primarilor ar fi corect să aibă loc în două tururi de scrutin. Anul trecut, într-o euforie greu de înţeles, USL-ul şi-a dat mâna încă odată (peste ţară) şi a hotărât că nu trebuie făcute două tururi, pentru ca nu cumva, Doamne fereşte, să poată ajunge primar vreun candidat de la un partid non-USL. Toată manevra a fost făcută pentru a exclude şansele partidelor mici. Johannis a semnat ca… primaru’ legea, în mai 2015. Au fost manifestaţii de stradă, a comunicat „am înţeles mesajul” şi… a semnat. A promulgat legea. De atunci, PNL-ul s-a dezmeticit şi s-au prins că toate procentele alea care l-au azvârlit pe Iohannis la Cotroceni nu sunt ale lor şi că există un electorat REAL de dreapta, care nu va vota PNL cum nu va vota nici PSD. Şi când au văzut că sunt chiar ei pe marginea prăpastiei i-au cerut lui Cioloş ordonanţa de urgenţă, să repare legea, apoi, la refuzul acestuia, l-au trezit din hibernare pe Iohannis.
Ce se întâmplă la noi e ca la noi… Nu există cea mai mică intenție a clasei politice să respecte dorințele și interesele electoratului. Fundamental pentru ei este cum să supraviețuiască încă un mandat, să se poată bucura de fel de fel de privilegii. Eu, în provincie, nu am de ales între Bușoi și Firea, ca-n Capitală și nu prefer răul cel mai mare, după cum clamează unii analişti politici. Eu doresc, așa cum este firesc, ca alegerile primarilor să se facă în 2 tururi, indiferent dacă se ajunge la acest lucru pe cale legală sau prin chichițe de procedură. Nu am chef să mă pomenesc în urbea în care locuiesc că un neica nimeni, care pe ascuns îşi mobilizează prietenii şi cunoscuții prin metode ilicite, ajunge primar cu 15% în primul tur.