Observ cu o oarecare uimire că marea majoritate a celor care comentează alegerile prezidenţiale trecute de la noi face abstracţie de un fenomen care se petrece sub nasul nostru, de o evoluţie generală evidentă, care interesează nu numai cadrul geografic strict al României, ci cuprinde întreaga lume. Lumea se globalizează! Noi nu putem exista ca unitate în afara unor mari complexe politice, sociale şi militare care se află-n jurul nostru, evoluând către altceva decât ceea ce a fost în secolul XX şi de aceea momentul alegerilor 2014 cred că a fost extrem de important, vital şi piatră de hotar. Era absolut necesar ca drumul nostru în viitor să se îndrepte spre conglomeratul European, existent deja şi nu spre tulburele complex euro-asiatic pe care Rusia şi Putin îşi imaginează ca-l va realiza vreodată. De aceea spun că 2014 a fost un an revoluţionar pentru România, că de fapt acum s-a produs adevărata revoluţie!
Populaţia şi-a ales singură drumul. După fiecare înfrângere la prezidenţiale, din PSD ies la lumină toate mizeriile. Nu pot să cred că într-un partid sunt atâtea mizerii, grupuri antagonice şi ipocrizii. Primul şi cel mai important vinovat pentru pierderea alegerilor este Victor Ponta. Obrăznicia şi tupeul, plus minciunile spuse de el în fiecare zi, l-au şubrezit în loc să-l întărească.
De la cazul Grăjdan, desfiinţarea comisiei care a stabilit că a plagiat, insultele la adresa lui Băsescu, la împiedicarea diasporei să voteze, nu am văzut nimic decât un şmecher de cartier ajuns şef de partid şi premier care nu poate face mai mult. Victor Ponta trebuie să plece. A intrat porcu-n coteţ şi nu iese fără băţ! (proverb românesc aplicabil lui Ponta). De ce nimeni din România şi din afară, incluzându-i pe liberali şi Iohannis, nu sesizează faptul că impostorul Victor Ponta sta ilegal în postul de prim-ministru şi aceasta din momentul în care PNL şi-a retras sprijinul politic pentru el, prin ieşirea de la guvernare, ca şi semnificaţiile politice majore ale rezultatului acestor alegeri.
Ceea ce sperie acum mafia PSD-istă este noul simbol pe care românii şi l-au creat în persoana lui Iohannis. Acesta le dă putere şi speranţă. Ce scria la intrarea în Infern? „Lăsaţi orice speranţă, voi ce intraţi aici”. Cei ce nu mai au nici o speranţă sunt zombi, masă de manevră cu care poţi să-ţi permiţi orice. Însă cei care au o speranţă, un simbol, vor fi foarte greu de distrus psihic şi mai mult de atât, ei reprezintă o forţă teribilă căreia nimic nu-i poate sta în cale. Indivizii din mafie ştiu asta şi-şi aduc aminte mereu de idolul lor, Nicolae Ceauşescu. Nefiind decât uzurpatori prin minciună şi furt, ei dorm cu frica sub pernă tot timpul.
Iohannis este doar încă o şansă, o imagine pe care PSD o va toca mărunt şi o va terfeli în scurt timp, dacă acest om nu va începe să arate că face ceea ce a promis. Să fie neamţ, adică. Unul rigid, conservator dar foarte corect şi cinstit. După atâţia ani de ţigănie şi bâlci, românii au nevoie de rigoare, corectitudine şi cinste mai mult decât de aer. Votul pentru Iohannis a fost o nouă revoluţie, o revoluţie care nu a mai avut loc în stradă ca în 1989 ci în cabina de vot. A venit timpul ca România să se cureţe definitiv de lichelele securisto-comuniste şi odraslele lor care încă mai parazitează sistemul politic şi economic. Avem o ţară frumoasă şi bogată care a fost acaparată de mafia securisto-comunistă. Pentru a trăi bine trebuie să eliberăm România de mafioţi. Deşteaptă-te române!
PS – Sper că preşedintele ales, Johannis, va da dovadă de răbdare ardelenească sau „răbdarea lucrului bine făcut” şi va rezista presiunilor unora sau altora flămânzi de mierea puterii. Şi va aştepta cu calm ca politica românească să se reformeze. Adică să apară o stânga autentică şi o dreapta autentică, fidele noii mase critice apărută în mod neaşteptat în România.
Răbdarea lucrului bine făcut
